ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 623 din 12

decembrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpatul F.L. la

15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive,

de la 10 februarie 1999, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

L.F., despăgubiri civile în valoare de 100.000.000 lei.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În seara zilei de 9 februarie 1999,

după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul F.L., împreună cu

alți doi inculpați (condamnați în aceeași cauză) au intrat într-un conflict cu

un grup de țigani, aflat în același local, printre care se aflau și victima

L.I. și partea vătămată N.A. Pentru a evita altercația, cele două părți vătămate

au fugit, într-o căruță, fiind ajunse însă de inculpatul F.L. și martorul P.S.,

care le-au urmărit.

La circa 100 de metri de bar,

inculpatul F.L. a reușit să oprească căruța și, fiind lovit, cu o scândură, de

martorul L.I.I., a reușit să prindă scândura și să-l dea jos din căruță pe

L.I.I. Altercația dintre cei doi a continuat până la intervenția martorului

C.D.

Ulterior, urmărirea grupului de

țigani implicați în scandal a continuat și ajungând din urmă pe victima L.I.,

inculpatul F.L. i-a aplicat acesteia lovituri, cu o bâtă, în zona capului, care

au cauzat, în dimineața zilei de 10 februarie 1999, decesul acesteia.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 34 din 20 februarie 2003, a respins apelul inculpatului F.L.

Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive, de la 10 februarie 1999, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, restituirea cauzei la parchet,

pentru completarea urmăririi penale, în vederea stabilirii adevărului.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut corect pe baza materialului probator, fapta și

vinovăția inculpatului F.L., în săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Din coroborarea declarațiilor

martorilor P.S., N.I., P.R., R.P., C.I. cu celelalte probe administrate în

cauză, rezultă, în mod cert, vinovăția inculpatului.

Astfel, susținerile inculpatului că

ar fi plecat acasă, după incidentul cu L.I.I. sunt infirmate de declarația

martorului N.I., care a arătat: „nu este nimic adevărat în ceea ce susține

F.L., cum că eu am plecat înspre casă împreună cu el în jurul orelor 18,00 –

18,30 .., eu am plecat singur acasă, cu mult timp înainte”.

Împrejurarea că inculpatul a fost

înarmat cu o bâtă este dovedită prin declarațiile martorilor P.S., care afirmă

că „l-am văzut pe inculpat pornind pe ulița satului cu un par în mână”; R.P.: „

.. l-am văzut pe victimă căzută jos, iar pe inculpat cu un par în mână”; P.R.:

„ .. inculpatul se deplasa cu bâta în mână înspre locuința lui N.A.”; C.I.: „am

auzit și văzut pe martorul R.P. încercând să-l determine pe inculpatul F.L. să

se întoarcă acasă, acesta (inculpatul) fiind înarmat în momentul respectiv cu o

bâtă de aproximativ un metru ..”.

Martorul R.P. a declarat, în mod

constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că „..

la un moment dat am auzit o lovitură din spate, m-am întors și l-am văzut pe

inculpatul F.L. cu un par în mână, lângă el victima L.I. căzută și am strigat

inculpatului să nu mai dea că-l omoară”.

Aceste probe, corect interpretate în

considerentele sentinței și în special în cuprinsul deciziei instanței de apel,

impun concluzia că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și că

nu se justifică nici restituirea cauzei, pentru completarea urmăririi penale.

Pentru aceste considerente recursul

inculpatului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul F.L., împotriva deciziei penale nr. 34 din 20 februarie 2003 a

Curții de Apel Cluj, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 10 februarie 1999, la 11

iulie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2003.