ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 623 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpatul F.L. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 10 februarie 1999, la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile L.F., despăgubiri civile în valoare de 100.000.000 lei.

S-au reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 9 februarie 1999, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul F.L., împreună cu alți doi inculpați (condamnați în aceeași cauză) au intrat într-un conflict cu un grup de țigani, aflat în același local, printre care se aflau și victima L.I. și partea vătămată N.A. Pentru a evita altercația, cele două părți vătămate au fugit, într-o căruță, fiind ajunse însă de inculpatul F.L. și martorul P.S., care le-au urmărit. La circa 100 de metri de bar, inculpatul F.L. a reușit să oprească căruța și, fiind lovit, cu o scândură, de martorul L.I.I., a reușit să prindă scândura și să-l dea jos din căruță pe L.I.I. Altercația dintre cei doi a continuat până la intervenția martorului C.D.

Ulterior, urmărirea grupului de țigani implicați în scandal a continuat și ajungând din urmă pe victima L.I., inculpatul F.L. i-a aplicat acesteia lovituri, cu o bâtă, în zona capului, care au cauzat, în dimineața zilei de 10 februarie 1999, decesul acesteia. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 34 din 20 februarie 2003, a respins apelul inculpatului F.L. Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 10 februarie 1999, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, restituirea cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale, în vederea stabilirii adevărului.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect pe baza materialului probator, fapta și vinovăția inculpatului F.L., în săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Din coroborarea declarațiilor martorilor P.S., N.I., P.R., R.P., C.I. cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă, în mod cert, vinovăția inculpatului. Astfel, susținerile inculpatului că ar fi plecat acasă, după incidentul cu L.I.I. sunt infirmate de declarația martorului N.I., care a arătat: „nu este nimic adevărat în ceea ce susține F.L., cum că eu am plecat înspre casă împreună cu el în jurul orelor 18,00 – 18,30 .., eu am plecat singur acasă, cu mult timp înainte”.

Împrejurarea că inculpatul a fost înarmat cu o bâtă este dovedită prin declarațiile martorilor P.S., care afirmă că „l-am văzut pe inculpat pornind pe ulița satului cu un par în mână”; R.P.: „ .. l-am văzut pe victimă căzută jos, iar pe inculpat cu un par în mână”; P.R.: „ .. inculpatul se deplasa cu bâta în mână înspre locuința lui N.A.”; C.I.: „am auzit și văzut pe martorul R.P. încercând să-l determine pe inculpatul F.L. să se întoarcă acasă, acesta (inculpatul) fiind înarmat în momentul respectiv cu o bâtă de aproximativ un metru ..”. Martorul R.P. a declarat, în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că „.. la un moment dat am auzit o lovitură din spate, m-am întors și l-am văzut pe inculpatul F.L.

cu un par în mână, lângă el victima L.I. căzută și am strigat inculpatului să nu mai dea că-l omoară”. Aceste probe, corect interpretate în considerentele sentinței și în special în cuprinsul deciziei instanței de apel, impun concluzia că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și că nu se justifică nici restituirea cauzei, pentru completarea urmăririi penale. Pentru aceste considerente recursul inculpatului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul F.L., împotriva deciziei penale nr. 34 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 10 februarie 1999, la 11 iulie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2003.