ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1680/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 351 din 18

iulie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul S.E.I. în baza art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 10

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

Au fost interzise drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile arătate de art. 71 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive și s-a dedus detenția de la 26 aprilie 2001 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

45.600.000 lei despăgubiri civile materiale și 40.000.000 lei daune morale părții

civile B.A.D. și la plata cheltuielilor judiciare către B.A. și către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că între inculpatul S.E.I. și victima B.I., ambii din

municipiul Cluj-Napoca, au existat relații de adversitate mai vechi, recurgând

de mai multe ori la confruntări fizice, ultima dată înaintea Paștelui anului

2001, victima bătându-l pe inculpat.

La data de 26 aprilie 2001, în jurul

orelor 16,00 inculpatul, după ce consumase băuturi alcoolice la localul în care

lucra soția sa, a mers la barul C.C. din Cartierul Mănăștur al municipiului

Cluj-Napoca, așezându-se la masă cu martorul P.M. și comandând băuturi

alcoolice.

La un moment dat, inculpatul a

dispărut din bar aproximativ 10-15 minute, timp în care a mers la domiciliul

său, aflat în apropiere.

Între timp, în bar a venit și

victima B.I., care s-a așezat la masă cu alte persoane.

Revenind în bar și văzând-o pe

victimă, inculpatul s-a deplasat la acesta, purtând o discuție al cărei

conținut nu s-a putut stabili, însă, la invitația victimei, aceasta și

inculpatul au ieșit afară din local, deplasându-se la 20-30 m pe o alee spre

intrarea unui centru de colectare a fierului vechi.

Cunoscând relațiile de adversitate

dintre cei doi, martorii P.M. și C.L. au ieșit din bar și i-au urmat pentru a-i

împiedica să se bată. Primul care i-a ajuns a fost martorul P.M. care a văzut

pe inculpat la pământ, având în mâna dreaptă un cuțit cu urme de sânge, iar pe

victimă deasupra acestuia, ținându-l cu o mână de gât, iar cu cealaltă de mâna

în care avea cuțitul. La intervenția acestui martor, victima i-a precizat că

inculpatul l-a înjunghiat.

După ce martorul a reușit să-i

despartă, inculpatul a aruncat cuțitul peste garajele din apropiere.

Victima a fost transportată la

spital de către martorii T.V. și B.I., decedând la scurt timp.

Din raportul de constatare

medico-legală al IML Cluj-Napoca, rezultă că moartea victimei s-a datorat

hemoragiei interne și externe consecutive unei plăgi tăiate cu intersectarea

miocardului.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a criticat-o pentru reținerea

nejustificată a circumstanțelor atenuante și ca efect, aplicarea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege, precum și inculpatul care a solicitat

achitarea pe temeiul săvârșirii faptei în condițiile legitimei apărări, iar în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte, cu reducerea pedepsei și partea civilă, care nu și-a motivat

cererea.

Prin decizia penală nr. 331 din 5

decembrie 2992, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile

declarate în cauză, reținând pe de o parte că, situația de fapt a fost corect

stabilită, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări și realizează

conținutul infracțiunii de omor calificat, iar pe de altă parte, că întemeiat

au fost reținute ca circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen.,

unele împrejurări cum sunt lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul

are o familie legal constituită, că are doi copii majori și își câștigă

existența prin mijloace cinstite.

În privința apelului părții civile,

nemotivat instanța de control judiciar a constatat că despăgubirile civile au

fost stabilite pe baza mijloacelor de probă administrate.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reiterând

critica privind greșita reținere ca circumstanțe atenuante a unor împrejurări

vizând persoana inculpatului și familia sa și de urmare, aplicarea unei pedepse

reduse conform art. 76 C. pen.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de

recurs se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

și 14 C. proc. pen. și sunt întemeiate.

Din împrejurările săvârșirii

infracțiunii, astfel cum au fost corect stabilite de instanța de fond și care

rezultă din mijloacele de probă legal administrate, se reține că inițiativa

confruntării fizice a aparținut inculpatului, pe fondul unor mai vechi relații

conflictuale cu victima, încurajat de deținerea cuțitului.

Că este așa rezultă din rapiditatea

desfășurării disputei, martorul P.M., precizând că din momentul când cei doi au

dispărut din raza sa vizuală și până a ajuns la ei, deja victima fusese

înjunghiată, observând cuțitul în mâna inculpatului, plin de sânge.

Este astfel, neîndoielnic că, în

raport de fapta comisă, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită.

Potrivit art. 53 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.

Pentru realizarea acestor funcții și

în egală măsură a scopului pedepsei, arătat de același text de lege, respectiv

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se impune individualizarea sancțiunii

cu rigoare, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fără excese, în

acest sens, care ar sugera motivații emoționale.

Unele împrejurări referitoare la

conduita inculpatului, anterioară săvârșirii faptei și din care nu rezultă mai

mult decât un comportament de conformare, trebuiesc evaluate, pentru

caracterizarea lor ca elemente de conturare a persoanei făptuitorului sau ca

circumstanțe, ținând seama și de celelalte criterii de individualizare.

Curtea constată că, în cauză,

instanțele au caracterizat greșit ca circumstanțe atenuante, cu efectul

coborârii pedepsei sub minimul special, unele împrejurări care, reale fiind, se

impunea a fi luate în considerare în cadrul criteriului de individualizare

referitor la persoana infractorului.

În adevăr, inculpatul S.E.I. nu are

antecedente penale, este căsătorit, are doi copii majori și până la săvârșirea

faptei a fost încadrat în muncă la SC C. SA Cluj-Napoca, în profesia de

instalator.

Tot atât de adevărat este însă că,

această persoană dependentă cronic de alcool, cu tulburări de personalitate de

tip impulsiv, așa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică al IML Cluj, folosindu-se de un cuțit și care îl purta asupra sa

într-un local public, a ucis un om, lovindu-l precis în regiunea toracică a

inimii, în împrejurări nescuzabile.

Selectând din actele anterioare de

conduită ale inculpatului, pe cele normale, firești și atribuindu-le valoarea

de circumstanțe atenuante, instanțele au făcut o apreciere greșită, cum, de

altfel și de urmare a fost aplicată și pedeapsa care, prin cuantumul redus nu

este de natură să asigure realizarea scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Pentru cele ce preced, recursul

parchetului se privește ca întemeiat și urmare admiterii, vor fi casate

hotărârile pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei principale, înlăturând

aplicarea dispozițiilor art. 74 și art.76 C. pen. și modificând pedeapsa.

Conform art. 385

17

alin.

(4) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2002 la 2 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 331 din

5 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul S.E.I.

Casează decizia și sentința penală nr.

351 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Cluj cu privire la individualizarea

pedepsei principale.

Înlătură aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată, în

sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2001 la 2 aprilie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.