ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 934/2004

Asupra

recursului în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 33 din 5 februarie 2003,

Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat pe inculpatul S.C.E.   la

4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art .208 C.

pen. raportat la art. 209 lit. e) și g) din același cod, cu aplicarea art. 74,

a art. 76 lit. c) și a art.13 C. pen., prin schimbarea  încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.d și e C. pen.

În

temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere, pe termenul de încercare de 6 ani, stabilit conform

dispozițiilor art. 86

2

din același cod.

Pe

latură civilă, s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă

M.S.V., inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut că, în seara zilei de 18 martie 2001,

inculpatul, militar în termen aflat într-o permisie în comuna natală, în timp

ce partea civilă încerca să aplaneze un conflict iscat între doi consăteni aflați

în stare de ebrietate, i-a sustras geaca și un telefon mobil.

Apelurile

declarate de partea civilă și de inculpat împotriva sentinței, au fost respinse

prin decizia nr. 26 din  3 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel.

Această

din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.

Împotriva

sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițe a declarat recurs

în anulare, considerând că ambele hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea

legii, respectiv inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă situată în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Recursul

în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează.

Conform

art. 76 alin. (1) C. pen., „în cazul în care există circumstanțe atenuante,

pedeapsa principală se reduce sau se schimbă, după cum urmează: ... c) când

minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se

coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni....”

În

cauză, instanța, la stabilirea și  individualizarea pedepsei, a reținut în

favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen., respectiv conduita bună înainte de săvârșirea

infracțiunii și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii, constând din

cooperarea în ambele faze ale procesului penal.

Infracțiunea

pentru care inculpatul a fost condamnat, aceea de furt calificat prevăzută de

art. 208 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) din același cod,

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, acestea fiind limitele speciale

stabilite la data săvârșirii faptei (martie 2001).

În

cauză, reținându-se circumstanțe atenuante, potrivit art. 76 lit. ) C. pen.,

pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită trebuia coborătâ sub limita minimă de 3

ani.

Aplicând

pedeapsa de 4 ani închisoare, instanța a nesocotit dispozițiile art. 76 lit. c)

C. pen.

3

În

aceste condiții, în acord cu prevederile art. 72 C. pen., text de  lege care

prevede criteriile generale de individualizare, se reține că pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare corespunde gradului de pericol social al faptei, respectiv

aceasta a adus atingere patrimoniului persoanei vătămate, împrejurărilor în

care fapta a fost săvârșită, participanții erau în stare de ebrietate, dar și

persoanei inculpatului, fără antecedente penale și sincer pe parcursul

procesului penal.

În

aceeași ordine de idei, stabilind ca modalitate de executare, suspendarea sub

supraveghere a pedepsei pe termen de încercare de 5 ani și 6 luni, acestea sunt

de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru

considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 414

1

din C. proc. pen. cu referire la art. 385

15

pct.2 lit. d) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva sentinței nr. 33 din 5 februarie 2003 a Tribunalului Militar

Teritorial și deciziei nr. 26 din 3 aprilie 2003  a Curții Militare de Apel,

privind pe inculpatul S.C.E.

Casează hotărârile atacate, numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o

reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. și stabilește termenul de încercare pe o durată de

5 ani și 6 luni, în condițiile stabilite de instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

februarie 2004

.