ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2003

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 941 din 15

octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 lit. b) și e) C. pen.,

în art. 211 lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), d)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.D. la

5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 21 martie 2002, la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a luat act că partea vătămată F.A.M. nu s-a constituit parte civilă,

prejudiciul fiind recuperat prin restituirea în natură a bunului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut, în esență, că în seara zilei de 21 martie 2002, în jurul

orelor 21,30, partea vătămată F.A.M. a fost deposedată de inculpat, prin

amenințare cu un gât de sticlă spartă, de un telefon mobil, obligând-o în

același timp să se dezbrace, în timp ce se afla în cabina liftului.

S-a reținut că, întrucât fapta a

fost comisă în timpul nopții, încadrarea juridică corectă a faptei trebuia să

cuprindă și agravanta de la lit. d) a art. 211 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, față de circumstanțele sale

personale.

Curtea de Apel București a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată

inculpatului este situată la minimul special prevăzut de lege și că reflectă

atât gravitatea faptei comise, cât și persoana inculpatului, o reducere a

acesteia sub limita minimă nefiind justificată.

Împotriva deciziei instanței de apel

a formulat recurs inculpatul, care a criticat-o în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate și

reiterând susținerile din apel a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a

reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen.

Recursul nu este întemeiat.

Verificând hotărârile pronunțate în

raport de critica invocată, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., că la individualizarea pedepsei aplicate recurentului au fost

evaluate toate elementele ce caracterizează persoana acestuia și anume conduita

procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, astfel că instanța dând dovadă

de clemență s-a orientat spre pedeapsa minimă prevăzută de lege.

În aceste condiții având în vedere și

celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72

C. pen., Curtea apreciază că nu se justifică reținerea circumstanțelor

atenuante și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator,

dat fiind gravitatea faptelor comise, cu violență și modalitatea de săvârșire a

acesteia.

De altfel, în speță s-ar fi impus

aplicarea unei pedepse mai severe pentru ca scopul preventiv-educativ, dar și

sancționator al pedepsei așa cum este prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.,

să fie atins, ceea ce însă, în cauza de față nu se poate dispune, nefiind

posibilă o agravare a situației în propria cale de atac.

Pentru aceste considerente, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va deduce conform art. 88 C. pen., durata

reținerii și arestării preventive a inculpatului la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.A.D. împotriva deciziei nr. 822 din 16 decembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2002, la

zi.

Obligă pe recurent, să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

aprilie 2003.