ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2474/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 424 din 14

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul T.I.

la 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe durata de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174

și art. 175 lit. d) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului conform art. 350 C. proc. pen. și conform art. 88 C. pen., i s-a

computat detenția de la 9 aprilie 2002.

Hotărând astfel tribunalul a reținut

că, în noaptea de 7 aprilie 2002, inculpatul și-a lovit concubina cu pumnii și

picioarele în zona capului și pe tot corpul până aceasta a încetat din viață.

Potrivit raportului de necropsie,

avizat de Institutul de Medicină Legală Iași, moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat șocului traumatic și insuficienței respiratorii acute generate de

multiple contuzii corporale pe suprafețe întinse, cât și fracturi costale,

leziunile fiind produse prin lovituri repetate cu corpuri dure și prin comprimare.

La cercetarea efectuată, în locuința

inculpatului, s-au constatat stropi de sânge șterși pe sobă, tăblia patului și

pe perete, de asemeni pe încălțămintea victimei și a inculpatului.

Inculpatul a negat fapta și s-a

apărat susținând că și-a găsit concubina căzută în fața ușii.

Apelul declarat de inculpat prin

care a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că este nevinovat și că

declarația fratelui său este nesinceră și interesată ca să rămână cu averea

moștenită de la părinți, a fost respins prin decizia penală nr. 58 din 11

februarie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Bacău.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termen legal, prin cererea trimisă din Penitenciarul Bacău, inculpatul a

declarat recurs pe care însă nu l-a motivat. La termenul de astăzi în dezacord

cu apărătorul său a declarat că este nevinovat și a cerut să fie achitat.

Curtea Supremă de Justiție,

examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, instanța de fond printr-o

analiză completă a probelor administrate prin coroborarea declarațiilor

martorilor și inculpatului cu probele științifice a reținut vinovăția

inculpatului și a dispus condamnarea acestuia, instanța de apel confirmând

această soluție.

Instanțele au înlăturat motivat

apărările inculpatului, care a negat săvârșirea faptei, susținând că și-a găsit

concubina în fața ușii într-o baltă, cu urme de lovituri și plină de sânge, în

dimineața de 8 aprilie 2002.

Astfel, inculpatul a declarat că în

dimineața de 8 aprilie 2002 s-a îmbrăcat, a ieșit din casă și a găsit concubina

căzută în fața ușii, a luat-o și a dus-o în casă și a așezat-o în pat. După o

jumătate de oră a plecat la bufet de unde și-a cumpărat țigări și a revenit

găsindu-și concubina dormind. A mai arătat că pe la orele 13,00, a mers la

cumnata sa, martora T.A. căreia i-a cerut să telefoneze la salvare și pentru că

aceasta n-a fost de acord, a insistat să meargă cu el să vadă ce s-a întâmplat cu

victima.

Spre deosebire de inculpat, martorul

G.C. a declarat că, în dimineața de 8 aprilie 2002, potrivit înțelegerii din ziua

precedentă, a mers la inculpat acasă pe la orele 8,30, și l-a strigat la

poartă, urmând să meargă împreună să care piatră. Deoarece inculpatul nu i-a

răspuns a intrat pe poartă, s-a dus la ușă și a bătut, după care inculpatul care

era culcat a venit și i-a deschis ușa spunându-i să meargă înainte că vine și

el peste o oră.

Martorul a mai arătat că după mai bine

de o oră inculpatul a venit, l-a trimis să sudeze o piesă de la căruță, iar

când a revenit cu piesa i-a spus că nu mai poate să meargă cu el, deoarece

concubina sa este bolnavă.

Având în vedere și declarațiile

martorilor T.V. și T.A., fratele și cumnata inculpatului, rezultă că inculpatul

a încercat să ascundă cele întâmplate ba chiar s-o convingă pe cumnata sa că

victima trăiește deși aceasta a verificat și a constatat că era moartă.

Inculpatul a negat că ar fi șters

urmele de sânge sau de noroi din casă, de pe podele, pat, perete și sobă.

Este fără îndoială stabilit că

victima era suferindă, se deplasa cu foarte mare greutate și numai cu baston,

iar în condițiile în care a prezentat leziunile descrise în raportul de

necropsie, este imposibil ca ea să fi fost aceea care să șteargă urmele de

sânge rămase prin casă.

Inculpatul acuzat de frate și

cumnată că și-a omorât concubina le-a răspuns căutând să pară cât mai nevinovat

că atunci când a găsit-o căzută în baltă, în fața uși, a luat-o și a târât-o în

casă și i-a dat câteva palme.

În fine și cel mai important

constatările medico-legale sunt categorice, exclud producerea leziunilor prin

cădere, multiplele leziuni prezentate de victimă, fiind produse prin loviri

repetate cu corpuri dure. Cel care a dormit cu victima (așa cum a declarat și

martorul G.C.) a fost inculpatul, care fiind vizitat de martor nu i-a relatat

că a găsit victima lovită, iar după ora 8,30, nici o altă persoană nu putea s-o

bată, deoarece cum însăși inculpatul a arătat, victima era în casă pe pat.

Așa fiind, rezultă că instanțele de

fond și apel au reținut o situație de fapt corectă și au dispus condamnarea

inculpatului.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând recursul nefondat îl va respinge în baza

art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4), combinat cu art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce detenția de la

9 aprilie 2002, la pronunțarea prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2)

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I., împotriva deciziei penale nr. 58 din 11 februarie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 9 aprilie 2002, la 27 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.