ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3561/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 4901/2001, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la restituirea în natură a terenului în suprafață de 308 mp.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul a fost dobândit de ea în calitate de unică moștenitoare a fratelui său C.G., care a fost proprietarul terenului în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat București sub nr. 3327 din 18 mai 1951 și transcris în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Ilfov la nr. 1624 din 19 mai 1951. Se arată că terenul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 159/1960, nepublicat în Buletinul Oficial, în baza căruia au fost emise Decizia Statului Popular al Orașului București nr. 2612/1960 și Decizia Sfatului Popular 30 Decembrie nr. 814/1960, prin care se prevedea că acest teren, împreună cu altele învecinate, urma să fie dat în folosință veșnică Republicii Populare Chineze.

Ulterior, prin Decizia nr. 2512 din 15 octombrie 1966 a Sfatului Popular al Orașului București a fost transferată o suprafață de teren de 6,8 ha în care a fost inclus și terenul proprietatea autorului reclamantei, în administrarea Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune, ca urmare a aprobării proiectului de ansamblu al lucrării „Centrul de Televiziune București”.

Mai arată reclamanta că în baza prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 a transmis pârâtei notificarea nr. 2294 din 3 aprilie 2001, solicitându-i să îi restituie în natură terenul în discuție, dar pârâta i-a răspuns prin decizia nr. 303 din 16 iunie 2001 că terenul nu poate fi restituit întrucât aparține domeniului public al statului, iar suprafața pe care este amplasată SRTv, include construcții și instalații subterane tehnologice, cu destinație tehnică, urmând ca documentația depusă în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 să fie înaintată Prefecturii și Ministerului Finanțelor pentru a fi avută în vedere la stabilirea unei alte măsuri reparatorii, prin echivalent.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 20-24 din Legea nr. 10/2001, precizându-se că prin prezenta acțiune a fost contestată decizia pârâtei nr. 303 din 16 iunie 2001, conform prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, pârâta Societatea Română de Televiziune a invocat: excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că titularul dreptului de proprietate al terenului este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și solicitând, pe cale de consecință, introducerea sa în cauză; excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998; excepția prematurității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001; excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 162 din 4 februarie 1998 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, în dosarul nr. 1111/1996. Excepțiile invocate au fost puse în discuția părților la termenul din 15 octombrie 2001 și au fost respinse ca neîntemeiate, dispunându-se continuarea judecății.

În cauză au fost administrate probe: înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică topo. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 1410 din 23 septembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P.M. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că preluarea terenului a fost făcută cu titlu, titlul fiind Decretul nr. 159/1960, care și-a produs efectele juridice nefiind declarat neconstituțional și că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, terenul fiind afectat unei investiții de interes național.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, reclamanta susținând, în esență, că terenul a fost preluat fără titlu, întrucât actul de expropriere nu a fost publicat, că pe teren nu se află edificată nici o construcție și nici nu este afectat de vreo investiție de interes național, precum și că Legea nr. 10/2001 nu conține nici o prevedere care să împiedice restituirea în natură a terenului, așa încât este greșită interpretarea primei instanțe. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 176 A din 21 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă P.M. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că terenul în litigiu a trecut în mod legal în proprietatea statului, în baza Decretului de expropriere nr. 159/1960 și că acesta este destinat bunei funcționări a Televiziunii, așa încât a fost realizat scopul exproprierii.

Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii din data de 23 aprilie 2003, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în practicaua hotărârii, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta P.M., invocând încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs, se arată că preluarea imobilului a fost abuzivă și fără titlu valabil, întrucât decretul de expropriere nu a fost publicat în Buletinul Oficial, iar potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar.

Mai arată recurenta că, prin interpretarea eronată a probelor de la dosar, instanța de apel a încălcat în mod vădit dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respingând apelul cu argumentul că terenul, aflat în curtea Televiziunii, este destinat bunei funcționări a instituției și deci, a fost realizat scopul pentru care a fost expropriat. De asemenea, se arată în motivele de recurs că din Decizia nr. 2512/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului București, cu toate anexele sale și actele care au stat la baza emiterii ei, reiese fără echivoc că terenul în litigiu nu a fost niciodată transferat în administrarea Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune, el neregăsindu-se în Anexele V și VI ale deciziei sus-menționate și, pe cale de consecință, se află ilegal și abuziv înglobat în curtea Televiziunii.

Un alt aspect invocat de recurentă este cel cu privire la faptul că instanțele nu s-au pronunțat față de o probă administrată în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică topo care, prin răspunsul la obiectivul nr. 6, concluzionează că restituirea terenului menționat nu ar afecta desfășurarea activității SR Tv, această dovadă fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În sfârșit, se formulează recurs și împotriva încheierii din 23 aprilie 2003, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de P.M. pentru a se consemna în mod corect în practicaua deciziei civile nr. 176 A din 21 martie 2003 temeiul de drept invocat și susținut de apelantă.

Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele ce urmează: În motivarea recursului s-a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu s-au pronunțat absolut deloc asupra raportului de expertiză tehnică topo, probă administrată în cauză și care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Au fost reiterate de recurentă concluziile raportului de expertiză tehnică topo, evidențiindu-se mai cu seamă răspunsurile expertului la obiectivele nr. 2 (pe terenul individualizat nu se află edificată nici o construcție), nr. 3 (în subsolul terenului în litigiu nu se află construcții) și nr. 6 (din punct de vedere tehnic, restituirea terenului în litigiu nu ar afecta desfășurarea activității SRTv).

Față de acest motiv de recurs este de reținut că instanța de fond a admis reclamantei în dovedirea acțiunii sale, pe lângă proba cu înscrisuri și interogatoriu și proba cu expertiză tehnică topo, considerând astfel că pentru a asigura o soluționare justă a cauzei este necesară opinia unui specialist cu privire la identificarea și starea de fapt a terenului. Identificarea terenului în discuție s-a realizat însă în cadrul expertizei numai pe baza datelor cadastrale ale Direcției de Cadastru a Municipiului București și a datelor din actul de vânzare-cumpărare nr. 3327 din 18 mai 1951, fără deplasarea expertului la fața locului și fără participarea unui reprezentant al pârâtei la efectuarea acestei expertize de specialitate.

Din analiza lucrărilor dosarului, rezultă fără echivoc că apărătorul pârâtei Societatea Română de Televiziune a învederat instanțelor, atât la fond, la termenele din 11 martie 2002, 20 mai 2002, 17 iunie 2002 și 2 septembrie 2002, cât și în apel, cu ocazia judecării acestuia și prin concluziile scrise depuse, că expertiza a fost efectuată fără convocarea pârâtei, cu încălcarea prevederilor art. 208 C. proc. civ., și a solicitat refacerea acestuia conform dispozițiilor art. 212 alin. (1) C. proc. civ., expertiza astfel cum a fost realizată nefiind opozabilă părții pârâte.

Deși prima instanță a apreciat că este necesar ca expertul să depună la dosar adresa de convocare și față de împrejurarea că raportul de expertiză tehnică topo nu este datat, sens în care la termenul din 2 septembrie 2002 a fost audiat expertul desemnat în fața instanței, nu s-a făcut dovada convocării pârâtei la expertiză și nici a efectuării acesteia cu respectarea prevederilor procedurale aplicabile. Așa fiind, expertiza este nulă conform dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. Este de reținut și faptul că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, în condițiile în care, omițând să ceară expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză, a împiedicat partea să-și exercite dreptul la apărare.

Astfel, pârâta a formulat obiecțiuni la expertiză, consemnate la termenele de judecată din 11 martie 2002, 20 mai 2002, 17 iunie 2002 și 2 septembrie2002, contestând cu insistență efectuarea expertizei doar pe baza actelor, fără deplasarea în curtea Televiziunii, aspect față de care a solicitat răspunsul expertului, în special față de concluziile obiectivului nr. 6 (din punct de vedere tehnic, restituirea terenului în litigiu nu ar afecta desfășurarea activității SRTv). Instanța însă, nu a examinat obiecțiunile, nu a cerut expertului să răspundă, ci a judecat pricina, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Așa fiind, pentru stabilirea corectă a situației de fapt a terenului în litigiu și a temeiniciei susținerilor părților, se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate, care să răspundă cu precizie obiectivelor admise de instanță, precum și aspectelor legate de realizarea investițiilor aprobate prin hotărârile Consiliului de Administrație al SRTv din 22 februarie 2002, verificându-se dacă acestea au fost finalizate, așa cum a susținut pârâta în faza procesuală a recursului, prin concluziile scrise depuse la dosar.

Prin urmare, pentru completarea probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanța de trimiterea urmând să se pronunțe pe fondul cauzei prin coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu celelalte probatorii administrate în cauză, raportat la dispozițiile legale aplicabile speței, iar cu ocazia rejudecării pricinii, instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurentă prin motivele de recurs, precum și toate apărările invocate de părțile în proces. În consecință, recursul fiind întemeiat în sensul celor de mai sus, urmează a fi admis, se va casa hotărârea atacată, precum și sentința Tribunalului București și se va trimite cauza pentru rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 176 A din 21 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și încheierii din 23 aprilie 2003 a aceleiași instanțe. Casează hotărârile atacate, precum și sentința civilă nr. 1410 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.