ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2562/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 16 februarie 2006 reclamanții J.R.A.A. și N.Ș.M. au chemat în judecată pe pârâții Societatea Română de Radiodifuziune și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice solicitând: - constatarea nulității actului de naționalizare a imobilului situat în București; - constatarea valabilității neîntrerupte a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului; - obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 600 mp. Motivând acțiunea reclamanții au susținut că au urmat procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, dar nu au obținut restituirea imobilului în natură, cu toate că au apelat și la justiție, deoarece s-au opus dispozițiilor art. 16 din lege, așa cum erau în vigoare la acea vreme.

În continuare, reclamanții au mai arătat că, la 6 septembrie 2005, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, au notificat din nou pe pârâta Societatea Română de Radiodifuziune reiterând cererea de restituire în natură, dar aceasta nu a răspuns la notificare, ceea ce justifică accesul la justiție întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar reclamanții și-au păstrat neîntrerupt calitatea de proprietari ai acestuia.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr.523 din 13 aprilie 2006, prin care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de Societatea Română de Radiodifuziune, a constatat existența autorității lucrului judecat dată de sentința civilă nr. 618/2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1483 din 24 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și, pe cale de consecință, a respins acțiunea introdusă de reclamanți. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat decizia civilă nr. 585 A din 30 octombrie 2006, prin care a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința dată în primă instanță și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Societatea Română de Radiodifuziune și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au declarat recurs. Fiecare recurent a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au folosit ample și varii argumente, dar care, în esență, susțin existența autorității lucrului judecat și impută instanței de apel greșita nesocotire a excepției invocate. Sub acest aspect recursurile nu sunt întemeiate.

Cererea anterioară dedusă judecății de către reclamanți a fost soluționată de Tribunalul București și instanța supremă prin deciziile nr. 618/2002 și, respectiv, nr. 1483/2004 în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma de la acea vreme, potrivit cu care „ în situația imobilelor ocupate de unități bugetare sau învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi”.

Acțiunea introdusă de reclamanți, care face obiectul procesului de față, are ca temei juridic expres precizat și invocat dispozițiile Legii nr. 247/2004. Ultimul act normativ a modificat esențial conținutul art. 16 alin. (1) mai sus redat, astfel: „În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Prin art. II alin. (1) din aceeași lege, care nu este încorporat în textul republicat al Legii nr. 10/2001 și care se aplică drept dispoziții proprii ale Legii nr. 247/2005, se prevăd următoarele: „Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Față de prevederile legale astfel redate, hotărârile judecătorești date în aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma inițială nu au autoritatea lucrului judecat în raport cu o cerere dedusă judecății în temeiul dispozițiilor modificatoare ori proprii conținute de Legea nr. 247/2005, neputând fi privită cu temei excepția puterii de lucru judecat, nefiind întrunită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză reglementată prin art. 1201 C. civ. Ca urmare, pe deplin legal instanța de apel a desființat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare. Deosebit de cele deja analizate, Societatea Română de Radiodifuziune a enunțat și cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ., fără însă a dezvolta susțineri specifice acestor motive de recurs astfel încât sub aceste aspecte recursul este nul potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.. În raport cu toate cele arătate, recursurile vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Societatea Română de Radiodifuziune împotriva deciziei nr. 585/A din 30 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.