ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3361/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

S.C. E. S.A. a acționat în judecată

pe A.C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

obligarea pârâtului la plata sumei de 3.790.428 lei, reprezentând amendă și

penalități de întârziere, aferente impozitelor și taxelor datorate de S.C. E.

S.A. pentru perioada 1999 – 2002.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin referatul CFI s-a stabilit un prejudiciu de 3.790.428 lei

reprezentând amendă și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor și

taxelor aferente spațiului comercial din Bacău, de a cărui producere este

culpabil în exclusivitate pârâtul, în calitatea sa de șef de compartiment,

deoarece acesta avea în atribuțiile de serviciu urmărirea și achitarea taxelor

și impozitelor aferente rețelei comerciale.

Tribunalul București, secția a VIII

– a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința 3264 din 15

septembrie 2003, a admis acțiunea S.C. E. S.A., obligând pe pârâtul A.C. la

plata sumei de 3.790.428 lei.

Pentru a pronunța această soluție

tribunalul a reținut că prejudiciul de 3.790.428 lei reprezentând amenzi și

penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente

spațiului comercial din Bacău, constatat de CFI, a fost cauzat de pârât care în

mod culpabil nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu decurgând din fișa

postului, printre care și acelea legate de plata taxelor și impozitelor.

Împotriva sentinței pronunțată de

Tribunalul Municipiului București – secția a VIII – a civilă, a declarat recurs

A.C., recurs care prin încheierea din camera de consiliu din 14 februarie 2004,

a fost admis în principiu.

În motivarea recursului fondat în

drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 pârâtul A.C. arată că nu se face

culpabil de prejudiciul constatat de organele de control CFI, deoarece potrivit

fișei postului nu a avut ca atribuție urmărirea și achitarea contravalorii

impozitului pe clădiri, terenuri și firme luminoase. Dispoziția de serviciu „cu

aplicare din data de 1 ianuarie 1995”, despre care face vorbire reclamanta,

este o dispoziție pe care însăși pârâtul a încercat să o traseze subordonaților

săi, dar care în fond nu a fost însușită de conducerea societății.

În completarea motivelor, recurentul

arată că instanța fondului nu a examinat apărările sale din întâmpinare, deși

îl culpabilizează pentru neprezentare pentru a-și formula apărările în cauză.

Recursul este întemeiat.

Prin referatul înregistrat sub

numărul DG 157 din 6 aprilie 2003 la S.C. E. S.A., organele CFI au stabilit în

sarcina lui A.C., șef compartiment, Serviciu Magazine, un prejudiciu de 3.790.428

lei reprezentând amenzi și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor

și taxelor aferente spațiului comercial din Bacău, pentru perioada fiscală 1999

- 2002.

Acționat în judecată de S.C. E. S.A.

în temeiul art. 270 C. muncii pârâtul A.C. s-a apărat prin întâmpinare,

susținând că nu a avut ca sarcină de serviciu plata impozitelor și taxelor

pentru spațiile comerciale și nici nu a primit vreo dispoziție în acest sens,

îndeplinirea acestei atribuții în legătură cu care s-a ivit prejudiciul nu are

nici măcar tangență cu funcția îndeplinită, aceea de șef Servicii Rețea

Comercială și care se concretizează în coordonarea activității de vânzare și

urmărire a stocurilor de marfă.

Instanța de fond a neglijat să se

preocupe de aceste aspecte ale apărărilor pe care pârâtul le-a făcut prin

întâmpinare – solicitând fișa postului pârâtului, act nou depus de-abia în faza

recursului.

Dispoziția de serviciu cu aplicare

din data de 1 ianuarie 1995 despre care a făcut vorbire societatea recurentă și

pe care instanța a luat-o în considerație, fundamentându-și și soluția, este o

dispoziție pe care însăși pârâtul a încercat să o traseze subordonaților săi,

gestionari în rețeaua de magazine S.C. E. S.A., dar pe care conducerea

societății nu a aprobat-o, nefiind agreată de aceasta.

Se reține că pârâtul A.C., în

calitate de șef serviciu, compartiment rețea comercială, a societății S.C. E.

S.A., avea în sarcină o multitudine de atribuții, legate de coordonarea

activității comerciale, vânzări, aprovizionări, stocuri de produse, derularea

contractelor de asociere, închiriere, colaborare, privind rețeaua comercială,

participarea la efectuarea inventarelor privind gestiunea și alte activități.

Realizarea atribuțiilor „alte

activități” despre care se face vorbire în fișa postului și care ar putea fi

puse în legătura cu plata impozitelor sau taxelor, presupune trasarea de către

conducerea societății a unor însărcinării precise pe seama pârâtului – care în

cauză nu au fost probate.

Art. 270 C. muncii statuează că

salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii

civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina

și în legătură cu munca lor. Aceasta presupune ca răspunderea patrimonială a

salariatului, să fie cauzată prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a

atribuțiilor sale de serviciu, de care să se facă culpabil.

În speță, pârâtul neavând ca

atribuții incluse în fișa postului și nici printr-o dispoziție specială din

partea conducerii societății achitarea impozitelor și taxelor aferente

spațiilor comerciale, nu se poate pune în discuție nici problema culpei sale în

cauzarea prejudiciului, constând în amenzi și penalități de întârziere pentru

plata acestor obligații, aferente perioadei fiscale 1999 – 2002.

Existența adresei 15 din 10

februarie 2003 întocmită de pârâtul-recurent în legătură cu situația plății

impozitelor și taxelor aferente spațiilor, nu presupune neapărat că acesta avea

în atribuțiile de serviciu și pe acelea privitoare la achitarea lor, fiind mai

plauzibilă apărarea pe care pârâtul și-a făcut-o în întâmpinare, în sensul că,

în calitatea sa de șef serviciu la compartimentul „Rețea Comercială” era în

măsură să obțină cu ușurință prin intermediul gestionarilor din subordine

informațiile de la autoritățile locale asupra acestor datorii ale S.C. E. S.A.,

informații solicitate eventual de conducere sau serviciul de contabilitate.

Din perspectiva celor mai sus

arătate, Curtea reține că, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea

pronunțată în cauză este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea

legii, considerent pentru care, în temeiul art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

urmează a admite recursul pârâtului, modificând în totalitate sentința – în

sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta S.C. E. S.A. București

împotriva pârâtului A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul A.C.

împotriva sentinței civile nr. 3264 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului

București, secția a VIII – a conflicte de muncă.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A. București

împotriva pârâtului A.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.