ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265/2002, Tribunalul

Hunedoara a condamnat printre alții, pe inculpatul B.A.I. la 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen.

- la 5 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art.

211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-au contopit pedepsele, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat timpul executat din

pedeapsa aplicată de la 2 martie 2001, la 4 septembrie 2002.

S-a confiscat, potrivit art. 118

lit. b) C. pen., cuțitul corp delict.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la 498.000.000

lei despăgubiri civile, către partea civilă M.R., cât și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în noaptea de 28 februarie 2001, inculpatul B.A.I. și

M.C.L. (condamnat în cauză) s-au deplasat cu trenul de la Craiova la Deva, cu

intenția de a sustrage un autoturism pe care intenționa să-l dezmembreze și

să-l valorifice ca atare, în zona Stației C.F.R. Deva, unde au urcat într-un

autoturism taxi Mercedes condus de partea vătămată M.R.

Inculpatul din cauză s-a așezat pe

bancheta din dreapta, iar celălalt pe bancheta din spate, cerându-i părții

vătămate să-i ducă la barul B. În apropierea barului, inculpații și-au pus

planul în aplicare în sensul că inculpatul B.A.I. a imobilizat victima, iar

celălalt a lovit-o de mai multe ori cu cuțitul în zona toracelui, prezentând

patru leziuni ce i-au pus viața în pericol.

În sfârșit, partea vătămată a reușit

să-i alerteze pe colegii săi, condiții în care a fost transportat la spital

unde a primit îngrijirile necesare.

Inculpații au fugit, aruncând pe

drum cuțitul găsit ulterior de organele de poliție și au fost imobilizați de

colegii părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații, solicitându-se de inculpatul B.A.I., achitarea sa de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, iar în

subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptelor în complicitate la

infracțiunea de omor deosebit de grav și reducerea pedepsei.

Celălalt inculpat a cerut schimbarea

încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de tâlhărie și ca consecință,

reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 329/ A din

21 noiembrie 2001 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins, ca nefondate apelurile

declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, inculpatul B.A.I., care a cerut casarea hotărârilor pronunțate și în

rejudecarea cauzei, achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cât privește infracțiunea de

tâlhărie, dacă aceasta se va reține, să se dea eficiență circumstanțelor

personale și pe cale de consecință să se reducă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Din ansamblul probator administrat,

se constată că instanțele reținând împrejurările concrete de comiterea

faptelor, a făcut o încadrare corectă, iar sub aspectul individualizării

pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen.

Apărarea inculpatului, în sensul că,

nu s-ar face vinovat de săvârșirea faptei, și ca atare se impune achitarea sa,

nu poate fi primită. Atâta timp, cât inculpatul chiar dacă nu a lovit

nemijlocit victima, a creat în procesul executării faptei condiții favorabile,

a imobilizat victima pentru ca, condamnatul în cauză să-i aplice loviturile de

cuțit părții vătămate, se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina sa.

Cât privește individualizarea

pedepselor aplicate, se apreciază pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., că este de natură să

asigure pe de o parte prevenția, cât și inserția inculpatului încât o reducere

a cuantumului acesteia nu se justifică.

Pentru considerentele arătate,

Curtea, potrivit prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.A.I.

Se va computa din pedeapsa aplicată

acestui inculpat, durata arestării preventive de la 2 martie 2001, la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A.I. împotriva deciziei penale nr. 329/ A din 21

noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 2 martie 2001, la 21 martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.