ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5612/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 10 ianuarie 2002 la 4 iunie 2003. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 798.607 lei către Spitalul jud. Deva și în sumă de 8.068.299 lei către Spitalul Clinic municipal Timișoara, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, și la plata sumei de 115.000.000 lei către partea civilă C.A.A.

cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei. Prin decizia penală nr. 224/ A din 24 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de inculpatul B.C. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 129 din 4 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care a desființat-o și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Hunedoara. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. Instanța de control judiciar a constatat că soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă întrucât, cu prilejul ultimului cuvânt, inculpatul a declarat că recuză completul de judecată.

Cererea de recuzare nu a fost soluționată, iar cauza penală a fost judecată de un judecător care nu mai era competent să se pronunțe, hotărârea judecătorească fiind nulă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În rejudecare, la Tribunalul Hunedoara s-a format dosarul penal nr. 8427/2004. Prin sentința penală nr. 386 din 6 decembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2002, la zi. În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 798.607 lei în favoarea părții civile Spitalul jud. Deva și de 8.068.299 lei în favoarea Spitalului clinic municipal Timișoara, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și la plata sumei de 115.000.000 lei către partea civilă C.A.A., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către stat în sumă de 3.500.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul și partea vătămată C.A.A. s-au cunoscut în perioada noiembrie - decembrie 2001, când au ieșit împreună de câteva ori în oraș. Refuzul părții vătămate de a fi prietenă cu inculpatul a generat reacția ostilă a acestuia, care i-a adresat jigniri și amenințări în mai multe rânduri. În ziua de 10 ianuarie 2002, înarmat cu un cuțit, inculpatul a așteptat-o pe partea vătămată în holul blocului unde se afla locul de muncă al acesteia. Întrucât partea vătămată a refuzat să discute cu inculpatul, acesta a lovit-o cu cuțitul de mai multe ori în zona toraco-abdominală.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 62051/ B din 14 februarie 2002 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara rezultă că victima a suferit multiple plăgi tăiate-înțepate toraco-abdominale, cu leziuni ale pleurei și intestinului subțire, viața fiindu-i pusă în pericol. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, acte medicale și medico-legale, raport de expertiză psihiatrică, declarațiile martorilor G.M., M.A., R.I., P.A., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a susținut că urmărirea penală nu s-a efectuat de organul competent, procurorul, ci de organele de poliție și că în cauză nu s-a citat în calitate de parte civilă C.J.A.S. A mai solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond, solicitând respingerea cererii privind acordarea daunelor morale și a celor materiale, ca nedovedite. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 226/ A din 26 iulie 2005, a admis apelul inculpatului și a desființat sentința penală numai sub aspectul laturii civile.

Inculpatul B.C. a fost obligat să plătească părții civile C.A. suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale. Cererea formulată de partea civilă privind acordarea de daune morale a fost respinsă. S-a menținut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare care vor fi recuperate prin grija caselor de asigurări, conform O.U.G. nr. 150/2002. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 10 ianuarie 2002, la zi. Instanța de apel a reținut că urmărirea penală a fost efectuată de procuror, organele de poliție realizând numai actele de cercetare urgente, în perioada 10 ianuarie 2002 - 15 ianuarie 2002, după care dosarul a fost înaintat parchetului care a continuat și finalizat urmărirea penală.

Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că despăgubirile civile urmează a fi recuperate de C.A.S. Încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat a fost apreciată ca legală și temeinică, având în vedere toate împrejurările în care aceasta s-a comis. S-a considerat că în cauză nu se impune reținerea circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind întrunite condițiile cerute de textul de lege, celelalte împrejurări favorabile inculpatului au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestuia. Cu privire la latura civilă, apelul a fost apreciat ca fondat, pretențiile părții civile privind suma de 50.000.000 lei cerută ca despăgubiri materiale nefiind în nici un mod dovedită.

Cât privește daunele morale, partea civilă a solicitat 50.000.000 lei, iar nu 65.000.000 lei, așa cum în mod greșit i-a acordat instanța de fond, suma fiind redusă la cea cerută, potrivit principiului disponibilității acțiunii civile. Prin recursul declarat în termen legal împotriva acestei decizii penale, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. A solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., întrucât nu are statut de recidivist și reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., iar la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere împrejurarea că are discernământul diminuat.

Hotărârea judecătorească a mai fost criticată pentru faptul că unul din judecători era incompatibil în cauză, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală și pentru că nu a înlăturat depoziția martorului T.P. împotriva căruia se efectuează cercetări penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 3, 10, 14 și 17 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 226/ A din 26 iulie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la 5 octombrie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 RON (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2005.