ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5612/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5612/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 4

iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.C. a fost condamnat, la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 10 ianuarie 2002 la 4

iunie 2003.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat cuțitul corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 798.607 lei către Spitalul jud. Deva și în

sumă de 8.068.299 lei către Spitalul Clinic municipal Timișoara, cu titlu de

cheltuieli de spitalizare, și la plata sumei de 115.000.000 lei către partea

civilă C.A.A. cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 224/ A din

24 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de

inculpatul B.C. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva

sentinței penale nr. 129 din 4 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe

care a desființat-o și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul

Hunedoara.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut măsura arestării preventive.

Instanța de control judiciar a

constatat că soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă întrucât, cu

prilejul ultimului cuvânt, inculpatul a declarat că recuză completul de

judecată. Cererea de recuzare nu a fost soluționată, iar cauza penală a fost

judecată de un judecător care nu mai era competent să se pronunțe, hotărârea

judecătorească fiind nulă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

În rejudecare, la Tribunalul

Hunedoara s-a format dosarul penal nr. 8427/2004.

Prin sentința penală nr. 386 din 6

decembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.C. a fost condamnat, la

pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie

2002, la zi.

În baza art. 113 C. pen., inculpatul

a fost obligat la tratament medical.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 798.607 lei în favoarea părții civile Spitalul

jud. Deva și de 8.068.299 lei în favoarea Spitalului clinic municipal

Timișoara, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și la plata sumei de

115.000.000 lei către partea civilă C.A.A., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către stat în

sumă de 3.500.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul și partea vătămată C.A.A.

s-au cunoscut în perioada noiembrie - decembrie 2001, când au ieșit împreună de

câteva ori în oraș.

Refuzul părții vătămate de a fi

prietenă cu inculpatul a generat reacția ostilă a acestuia, care i-a adresat

jigniri și amenințări în mai multe rânduri.

În ziua de 10 ianuarie 2002, înarmat

cu un cuțit, inculpatul a așteptat-o pe partea vătămată în holul blocului unde

se afla locul de muncă al acesteia. Întrucât partea vătămată a refuzat să

discute cu inculpatul, acesta a lovit-o cu cuțitul de mai multe ori în zona

toraco-abdominală.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 62051/ B din 14 februarie 2002 întocmit de S.J.M.L. Hunedoara

rezultă că victima a suferit multiple plăgi tăiate-înțepate toraco-abdominale,

cu leziuni ale pleurei și intestinului subțire, viața fiindu-i pusă în pericol.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții

vătămate, acte medicale și medico-legale, raport de expertiză psihiatrică,

declarațiile martorilor G.M., M.A., R.I., P.A., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Inculpatul a susținut că urmărirea

penală nu s-a efectuat de organul competent, procurorul, ci de organele de

poliție și că în cauză nu s-a citat în calitate de parte civilă C.J.A.S.

A mai solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 C. pen. și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit.

b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. ultim C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond, solicitând respingerea

cererii privind acordarea daunelor morale și a celor materiale, ca nedovedite.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 226/ A din 26 iulie 2005, a admis apelul inculpatului și a

desființat sentința penală numai sub aspectul laturii civile.

Inculpatul B.C. a fost obligat să

plătească părții civile C.A. suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Cererea formulată de partea civilă

privind acordarea de daune morale a fost respinsă.

S-a menținut obligarea inculpatului

la plata cheltuielilor de spitalizare care vor fi recuperate prin grija caselor

de asigurări, conform O.U.G. nr. 150/2002.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate au fost menținute.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 10 ianuarie 2002, la zi.

Instanța de apel a reținut că

urmărirea penală a fost efectuată de procuror, organele de poliție realizând

numai actele de cercetare urgente, în perioada 10 ianuarie 2002 - 15 ianuarie 2002,

după care dosarul a fost înaintat parchetului care a continuat și finalizat

urmărirea penală.

Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat

că despăgubirile civile urmează a fi recuperate de C.A.S.

Încadrarea juridică dată faptei

săvârșite de inculpat a fost apreciată ca legală și temeinică, având în vedere

toate împrejurările în care aceasta s-a comis.

S-a considerat că în cauză nu se

impune reținerea circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., nefiind întrunite condițiile cerute de textul de lege, celelalte

împrejurări favorabile inculpatului au fost avute în vedere la individualizarea

pedepsei aplicate acestuia.

Cu privire la latura civilă, apelul

a fost apreciat ca fondat, pretențiile părții civile privind suma de 50.000.000

lei cerută ca despăgubiri materiale nefiind în nici un mod dovedită.

Cât privește daunele morale, partea

civilă a solicitat 50.000.000 lei, iar nu 65.000.000 lei, așa cum în mod greșit

i-a acordat instanța de fond, suma fiind redusă la cea cerută, potrivit

principiului disponibilității acțiunii civile.

Prin recursul declarat în termen

legal împotriva acestei decizii penale, inculpatul a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

A solicitat înlăturarea

dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., întrucât nu are statut de recidivist și

reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., iar la

individualizarea pedepsei să se aibă în vedere împrejurarea că are

discernământul diminuat.

Hotărârea judecătorească a mai fost

criticată pentru faptul că unul din judecători era incompatibil în cauză,

pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului de a se efectua

o nouă expertiză medico-legală și pentru că nu a înlăturat depoziția martorului

T.P. împotriva căruia se efectuează cercetări penale sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 260 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 3, 10, 14 și 17 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

judecătorul C.M.E. era incompatibil întrucât formulase împotriva acestuia

plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor este nefondată deoarece în cauză nu sunt întrunite

cerințele art. 47 – art. 48 C. proc. pen.

pronunțat asupra cererii inculpatului B.C. de a se efectua o nouă expertiză

medico-legală privind pe partea vătămată C.A.A., respingând proba solicitată ca

inutilă și neconcludentă, prin încheierea din 11 noiembrie 2004, dosar nr. 8427/2004

al Tribunalului Hunedoara și, respectiv, prin încheierea din 28 aprilie 2005,

dosar nr. 485/2005 ale Curții de Apel Alba Iulia.

dispus încă nici o soluție penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C.

pen., astfel că declarația acestuia a fost reținută în mod justificat în

interpretarea ansamblului materialului probator al cauzei.

administrate, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică

legală faptei săvârșite de acesta.

Comportamentul inculpatului anterior

comiterii faptei când a adresat amenințări părții vătămate, împrejurarea că a

premeditat actul de violență, așteptând-o înarmat pe C.A.A., felul armei albe

folosite, un cuțit cu lungimea lamei de 26 cm, numărul, intensitatea și zona

corpului în care a aplicat loviturile, urmările agresiunii, demonstrează fără

putință de tăgadă intenția inculpatului de a ucide, rezultat pe care chiar dacă

nu l-a urmărit, l-a prevăzut și a cărui posibilitate de a se produce l-a

acceptat.

Față de aceste împrejurări, Curtea

constată că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei,

critica formulată fiind întemeiată.

Statutul de recidivist al

inculpatului a fost corect stabilit, potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b) C.

pen. Inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., prin sentința

penală nr. 467 din 10 aprilie 1996 a Judecătoriei Rm. Vâlcea; a fost arestat la

data de 31 ianuarie 1996 și liberat la 8 iulie 1997, astfel că noua infracțiune

este comisă după împlinirea termenului de executare a pedepsei.

în favoarea inculpatului a prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. Toate

împrejurările și datele referitoare la persoana sa (prezentarea în fața

organelor de poliție, conduita procesuală sinceră, starea sănătății sale și

existența unui discernământ diminuat) au fost avute în vedere în procesul de

individualizare a pedepsei care a fost orientat spre minimul special prevăzut

de lege.

O reducere mai accentuată a

cuantumului pedepsei ar afecta posibilitatea de reintegrare socială și reeducare

a recurentului inculpat, fiind contrară prevederilor art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, recursul

inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce de la 10 ianuarie 2002 la 5 octombrie 2005.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 226/ A din 26 iulie

2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2002

la 5 octombrie 2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 160 RON (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de

40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2005.