ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 martie

2005, pronunțată în dosarul nr. 485/2005, Curtea de Apel Alba Iulia, pe rol

aflându-se apelul declarat de inculpatul B.C., cauza nefiind în stare de

judecată, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive.

Constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului.

În termen legal, inculpatul

B.C. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, lăsând la aprecierea

instanței soluționarea acestuia.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1)

C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de

recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 31 martie 2005, a constatat

că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul

a fost condamnat prin sentința penală nr. 386 din 16 decembrie 2004 a

Tribunalului Hunedoara la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului nu s-a schimbat și impun în continuare privarea de

libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol

concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării

procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite,

precum și de starea de recidivă a inculpatului, astfel că a dispus menținerea

stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 31 martie 2005 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 31

martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 485/2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 aprilie 2005.