Decizia nr. 432/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1225/P/2004, Curtea de Apel Constanța, pe rol aflându-se apelurile declarate de inculpații F.G. și C.I., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. În termen legal, inculpații F.G. și C.I. au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea recursurilor și judecarea lor în libertate, arătând că se consideră nevinovați.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de aceasta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe cu lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru concret ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 11 ianuarie 2005, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 217 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Tulcea la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., pentru inculpatul F.G.

și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpata C.I., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natura să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale, privind viața persoanei, precum și limita de pedeapsă prevăzută de lege, care este mai mare de 4 ani, astfel că a dispus menținerea stării de arest a inculpaților. Ca atare, încheierea pronunțată la 11 ianuarie 2005 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.I. și F.G. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 1225/P/2004. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.