ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra contestației în anulare formulată de S.C. „L.C.” SRL împotriva deciziei civile nr. 3050/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, constată următoarele: Contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 3050/2000 și rejudecarea recursului ce a format obiectul dosarului nr. 112/2000 motivat de faptul că la instanța de recurs a fost citat la o altă adresă decât cea pe care a indicat-o la instanța de fond ca fiind sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură. Analizând cererea formulată în raport de motivul invocat și de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., Curtea o va respinge pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 3050/2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 112/2000 au fost respinse recursurile formulată de Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice București ca nefondate și s-a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de S.C.
„L.C.” SRL, contestatoarea din cauza de față. În motivarea deciziei s-a reținut că deși a fost legal citată cu mențiunea de a timbra, contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și că de altfel recursul său nu a fost motivat. Susținerea contestatoarei cu privire la faptul că a fost citată la o altă adresă decât cea indicată la instanța de fond ca fiind sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură, este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare, în sensul celor ce se vor arăta mai jos: Potrivit dispozițiilor art. 93 C. proc. civ. „În caz de alegere de domiciliu (sediu în cazul de față), dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții” (sediu).
Or, în declarația de recurs prin care Curtea Supremă de Justiție a fost investită contestatoarea nu a făcut nici o precizare în sensul dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., motiv pentru care aceasta a fost citată la sediu pe care și l-a indicat în acțiunea introductivă de instanță. În aceste condiții citarea a fost făcută procedural în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de S.C. „L.C.” SRL București împotriva deciziei civile nr.3050 din 30 octombrie 2000 a Curții de Apel București, saecția contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.