ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2920/2003

Deliberând asupra

recursului de față constată:

Prin sentința penală nr. 71 din 19

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins ca nefondată

cererea de revizuire formulată de condamnatul

S.G.,

împotriva sentinței penale nr. 224/2001 a Tribunalului Constanța.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că în motivarea cererii

de revizuire condamnatul a arătat că nu a comis infracțiunea de omor și a

solicitat audierea martorilor T.M., L.G. și M.V.

S-a mai reținut că petiționarul S.G.

a fost condamnat la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

constând în aceea că, la 29 iulie 1997, pe fondul unei stări conflictuale, împreună

cu inculpații L.G., S.V. și S.D., de asemenea condamnați în cauză, a aplicat

victimei A.E. lovituri cu pumnii și picioarele, cu furca și cu un cuțit

provocându-i moartea.

Actul constatator medico-legal a

concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se dilacerării

meningo-cerebrale, prin fractura cominutivă a oaselor craniului, leziunile

traumatice direct cauzatoare de moarte fiind produse cu un obiect tăietor

înțepător.

Comisia Superioară din cadrul I.M.L.

M.M. București a aprobat raportul medico-legal de autopsie cu precizarea că au

fost folosiți mai mulți agenți vulneranți în producerea leziunilor externe și

interne constatate la victimă și care au dus la deces, ceea ce duce la

concluzia participării concomitente a mai multor persoane la producerea lor.

Prima instanță a reținut că

susținerile pe care se întemeiază cererea de revizuire au constituit apărări

formulate cu ocazia judecării cauzei pe fond și au fost verificate de instanță,

astfel încât nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost

cunoscute de instanță.

S-a mai reținut că L.G., S.V. și S.D.

au fost condamnați alături de revizuient în calitate de coautori ai faptei, iar

martorul T.D. a fost audiat pe parcursul procesului și că este inadmisibil ca,

pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii asupra unor fapte

deja cunoscute și verificate cu ocazia judecării fondului cauzei.

Apelul declarat de condamnat

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 71 din 7 martie

2003 a Curții de Apel Constanța, reținându-se că în mod corect a fost respinsă

cererea de revizuire, deoarece aceasta nu se încadrează în nici unul dintre

cazurile, prevăzute de art. 379 C. proc. pen.

Condamnatul a declarat recurs,

susținând că neîntemeiat i s-a respins cererea de revizuire, fiind necesară

audierea martorilor pe care i-a propus.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri penale

definitive poate fi cerută numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres

și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Astfel revizuirea poate fi cerută

numai când: s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi

netemeinicia hotărârii și achitare, de încetare a procesului sau de condamnare;

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals sau un membru

al completului de judecată, procurorul sau persoana, care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere și dacă mărturia mincinoasă, înscrisul declarat fals sau infracțiunea

comisă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și în fine când

două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.

Cum cererea formulată de condamnat

nu se referă la existența nici uneia din situațiile ce pot constitui potrivit

legii caz de revizuire, soluția de respingere a cererii pronunțată în primă

instanță și menținută în apel este legală și temeinică.

Examinând cauza, Curtea constată că

nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luat în considerare din

oficiu.

În consecință recursul va fi respins

ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 71 din 7

martie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.