ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5634/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 518 din 10 septembrie 2003, Tribunalul Constanța, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: C.V.; C.F. și P.M. la câte 20 ani închisoare și câte 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, în favoarea părții civile T.T. la plata sumei de 200.000.000 lei, din care, 40 milioane lei cheltuieli materiale, iar suma de 160 milioane lei daune morale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 20 octombrie 2002, inculpații în urma unui scandal petrecut la discoteca din satul Dunăreni, l-au lovit repetat în zone vitale pe T.M., provocându-i leziuni grave care au condus la decesul acestuia.

Raportul de constatare medico-legală a evidențiat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei meningo-cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural și că aceste leziuni au fost produse prin loviri repetate cu corp dur și au legătură directă cu cauza morții.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.V. și P.M. care au cerut schimbarea încadrării juridice cu consecința reducerii pedepsei și inculpatul C.F. care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 323 din 3 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

S-a motivat soluția, prin existența intenției de a ucide care a rezultat fără echivoc din frecvența loviturilor, obiectele folosite și zonele vitale lovite.

S-a mai reținut că, probele administrate au evidențiat participarea tuturor inculpaților la comiterea faptei.

În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus au declarat recurs inculpații, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții inculpați C.V. și P.M. au considerat că încadrarea juridică a faptei este în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepsei.

Recurentul inculpat C.F. a susținut că a intervenit în conflict numai cu intenția de a-i despărți, că el a fost lovit, după care a părăsit locul faptei, așa încât, a solicitat achitarea de orice penalitate.

Recursurile inculpaților C.V. și P.M. vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., iar recursul inculpatului C.F., în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., constatându-se că sunt nefondate pentru cele ce urmează.

Instanțele au pronunțat o corectă soluție de condamnare a tuturor inculpaților pentru o infracțiune corect încadrată juridic, în raport de probele administrate.

În faza urmăririi penale, audiați fiind în legătură cu violențele exercitate, inculpații prin declarațiile olografe au recunoscut participarea lor la lovirea victimei, arătând și motivul agresiunii, respectiv, existența unui conflict mai vechi.

Ulterior, inculpatul P.M. a negat implicarea în comiterea faptei, în condițiile în care, ceilalți doi inculpați îl indicau drept coautor la săvârșirea faptei.

Cu ocazia confruntării celor trei inculpați în faza urmăririi penale, aceștia au revenit asupra declarațiilor inițiale, negând implicarea lor în comiterea infracțiunii de omor.

În fața instanței de judecată a recunoscut săvârșirea agresiunii doar inculpatul C.V., iar inculpatul P.M. i-a indicat drept coautori ai omorului pe inculpații C.

Indiferent de poziția procesuală adoptată de inculpați, probele administrate au demonstrat participarea efectivă a celor trei la săvârșirea faptei, prin diferite acte de violență (în acest sens declarațiile martorilor T.J., Z.M. și T.I.) și totodată, că acțiunea fiecărui inculpat se află într-o unitate indivizibilă cu a celorlalți și aceste acțiuni conjugale au condus la suprimarea vieții victimei.

Sub acest aspect soluția de condamnare a celor trei inculpați este legală și temeinică, neimpunându-se achitarea vreunui inculpat.

Pe de altă parte, probele au relevat poziția subiectivă a inculpaților caracterizată de intenția de a ucide, în sensul că, prin lovirea repetată a victimei (chiar și atunci când aceasta se afla în stare de inconștiență) în zone vitale, loviturile fiind de o intensitate deosebită (aplicate cu piciorul încălțat, pumni sau sticle), deoarece au produs leziuni grave (contuzie meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, raportul de constatare medico-legală nr. 798 din 9 decembrie 2002) și care conduce la concluzia că aceștia și-au reprezentat în mod evident rezultatul letal al leziunilor grave produse și chiar dacă nu l-au dorit, l-au acceptat.

Pentru aceste considerente este legală calificarea juridică a faptei în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Pedepsele aplicate inculpaților sunt stabilite în limite legale, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind proporționale pericolului social al faptei și făptuitorilor.

Pe cale de consecință nu se constată motive de reducere a pedepselor și nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, astfel încât, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele aplicate inculpaților timpul detenției preventive.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V., C.F. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 323/ P din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2002 la 3 decembrie 2003.

Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2003.