ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 25 martie 2003, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul C.M. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv.

Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri către partea civilă O.G. și la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 30 iunie 2002, în timp ce victima F.F. se îndrepta spre cimitir pe o stradă din Mangalia, inculpatul C.M. a atacat-o, i-a aplicat cu o sapă lovituri în cap, a constrâns-o la un raport sexual și i-a furat suma de 982.000 lei. Urmare a loviturilor victima a decedat. Prin decizia nr. 223/2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Motivul de casare invocat de inculpat este prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. În cauză inculpatul a comis 3 infracțiuni foarte grave, în concurs. Una dintre infracțiuni, omorul deosebit de grav, este pedepsită cu închisoarea între 15 și 25 de ani. Față de pericolul social al faptei și făptuitorului aplicarea unei pedepse de 20 de ani închisoare situată la media limitelor prevăzute de lege nu reprezintă o sancțiune prea severă. Nu există nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 223 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța. Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 01 iulie 2002 la zi. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.