ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3964/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 429/ S din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul P.F.I. la:

- 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;

- 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.;

- 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen. și la

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, deci în final, 23 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 14 iulie 2002, la zi și s-a menținut starea de arest.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.S., suma de 520.000.000 lei și 2.500 dolari S.U.A. sau contravaloarea lor la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict.

În temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă a unui portmoneu de vinilin și unui batic, uzate, precum și către inculpat restituirea unei perechi de pantofi sport și a unei bluze culoare albă, toate acestea aflate în camera de corpuri delicte a tribunalului.

S-a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 13 iulie 2002, inculpatul P.F.I. din orașul Râșnov a mers împreună cu martorul B.N., la strâns de fân în localitatea Bran, timp în care a consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 17,00, inculpatul s-a înapoiat la locuința sa, iar, în jurul orelor 18,00, după ce s-a înarmat cu un cuțit de vânătoare, a mers la un chioșc din localitate, unde a continuat să consume alcool.

Cunoscând de la martorul B.N., cu care lucrase în aceeași zi, că tatăl acestuia avea grijă de o bătrână, singură, handicapată fizic și care avea rude în S.U.A., inculpatul a hotărât să o jefuiască.

Între orele 21-21,30, inculpatul a supravegheat casa victimei S.A., apoi a sărit peste poarta metalică de acces în curte și, mergând aplecat până la intrarea în casă, a observat pe geamul ușii că locatara stătea întinsă în pat și urmărea programul de la televizor.

Inculpatul a deschis ușa, care nu era încuiată, și a sărit direct la victimă, a imobilizat-o, a dezbrăcat-o, tăindu-i hainele, și a obligat-o să întrețină raport sexual anal. Apoi, i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în gât și în piept și i-a acoperit gura cu mâna, până când victima a decedat, după care a urinat pe corpul acesteia.

După aceea, inculpatul a scotocit prin casă, găsind și sustrăgând de sub perna victimei un portmoneu în care se aflau 1.500.000 lei, un lănțișor, un ceas de mână de damă și un batic, a stins televizorul și a șters telecomanda și clanța ușii de acces în casă cu o cârpă, apoi a părăsit locul faptei, escaladând poarta.

Mai târziu, inculpatul a abandonat cârpa într-un tomberon de gunoi.

A păstrat banii, lanțul și ceasul, iar portmoneul și baticul le-a aruncat în curtea locuinței martorului B.N.

În jurul orelor 24,00, inculpatul s-a întâlnit cu martorii V.N.M., C.O.D. și N.V. și, împreună cu aceștia, a mers la un bar, plătind el consumația și pe dansatoare, cu banii sustrași. A vândut lanțul martorului V.N.M., cu suma de 50.000 lei și s-a reîntors la domiciliu, în jurul orelor 4,00.

Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, moartea victimei S.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate cu lezarea inimii și a vaselor sanguine de la nivelul regiunii laterocervicale dreapta. Pe tamponul cu secreție anală recoltat la autopsie, s-au evidențiat urme de spermă, ceea ce atestă un raport sexual anal consumat.

Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpat.

Parchetul a solicitat să se aplice la pedeapsa complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. și să se majoreze cuantumul pedepsei principale, iar inculpatul a solicitat să fie achitat pentru infracțiunea de viol, deoarece nu recunoaște săvârșirea acestei infracțiuni și reducerea pedepsei aplicate pentru celelalte infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 100/ Ap din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis ambele apeluri, desființând sentința cu privire la încadrarea juridică în art. 197 alin. (1) C. pen., la individualizarea pedepselor și la pedeapsa rezultantă.

Rejudecând sub aceste aspecte, instanța de apel a decis următoarele:

1) A descontopit pedeapsa rezultantă, repunând pedepsele componente în individualitatea lor.

2) În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. și, în baza acestui din urmă text de lege, l-a condamnat pe inculpat la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

3) A majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., de la 20 ani, la 22 ani, menținând pedeapsa complementară, adăugând la aceasta și lit. e) de la art. 64 C. pen.

A menținut celelalte pedepse.

5) În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final, 24 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței

A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată, perioada executată până la zi.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

L-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare, către stat.

Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul.

Parchetul, prin cel dintâi motiv formulat, a criticat decizia cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., susținând că este greșită, deoarece instanța nu a ținut seama că, prin O.U. nr. 89/2001, art. 197 alin. (1) C. pen., a suferit o reformulare, în sensul că elementul material al laturii obiective constă în actul sexual „de orice natură”, săvârșit prin constrângere.

Deci, în prezent, obiectul material al infracțiunii de viol are largă sferă de cuprindere, incluzând faptele care se referă la sex prin constrângere (normal, anal, oral).

În concluzie, se solicită casarea deciziei recurate sub acest aspect și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Această critică este nefondată.

Din examinarea deciziei recurate în raport cu această critică, se constată că instanța de apel a făcut o analiză temeinică a faptei, încadrată prin sentință, în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în raport și cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2001 și interpretându-le just, a concluzionat corect că fapta nu constituie infracțiunea de viol, ci infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.

Sub acest aspect, s-a considerat și motivat corect că, întrucât art. 201 C. pen., nu a suferit modificare în ceea ce privește conținutul laturii obiective, constituind acte de perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, deci și sexul anal, prin constrângere, reținut în sarcina inculpatului.

În consecință, schimbarea încadrării juridice a faptei în acest text de lege nu este criticabilă.

De asemenea, s-a motivat corect, că modificarea art. 197 C. pen., în sensul că incriminează actul sexual „de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex”, prin constrângerea acesteia, sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, ori de a-și exprima voința, este irelevantă în ceea ce privește încadrarea juridică a actelor de perversiune sexuală săvârșite de inculpat, neputându-se admite că un text incriminator

[

(art. 201 alin. (4) C. pen.)] a fost modificat, implicit, printr-un alt text incriminator (art. 197 C. pen.).

Recursurile declarate de procuror și inculpat sunt fondate pentru un motiv examinat din oficiu.

Astfel, se constată că instanțele de judecată au reținut eronat infracțiunea de violare de domiciliu, separată de infracțiunea de tâlhărie, de vreme ce prima infracțiune intră în conținutul unor agravante care au determinat încadrarea faptei de tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen. (în timpul nopții, într-o locuință sau dependințele acesteia), neputându-se reține aceleași împrejurări ca infracțiunea distinctă de violare de domiciliu și concomitent ca agravante la infracțiunea de tâlhărie, ci numai infracțiunea cea mai gravă.

Deci, încadrarea juridică corectă este infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen.

Inculpatul P.F.I., în recursul său, a criticat ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru netemeinicie, susținând că greșit nu s-a admis efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească cu certitudine dacă inculpatul este acela care a avut raport sexual anal cu victima, după urmele de spermă recoltate la autopsie, solicitând, în principal, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

Critica este nefondată, deoarece, pe de o parte, nu s-a stabilit că se mai poate efectua această probă după aproape un an și jumătate de la comiterea faptei, pe baza unui tampon cu secreție anală, iar pe de altă parte, nu există dubiu asupra faptului că inculpatul a comis infracțiunea de perversiune sexuală, din moment ce nu s-a dovedit că, în acel timp, în domiciliul victimei, ar mai fi intrat și o altă persoană, în afară de inculpat, care a și ucis victima.

Printr-un alt motiv de recurs formulat, inculpatul a susținut că el nu a comis nici infracțiunea de tâlhărie.

Or, atât la urmărirea penală, cât și la prima instanță, în declarațiile date, inculpatul a recunoscut această faptă (pe lângă infracțiunea de omor deosebit de grav), declarații ce se coroborează cu cele ale martorilor V.N.M., C.O.D. și N.V., cu care, după comiterea faptei, inculpatul a mers la restaurant, achitând el consumația, iar primului martor i-a vândut și bijuteria sustrasă de la victimă (lanțul).

În concluzie, considerând că aspectul greșit cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de violare de domiciliu și tâlhărie, constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, a se admite ambele recursuri, a se casa parțial hotărârile pronunțate în cauză, a se înlătura aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și sporul de pedeapsă și a se descontopi pedeapsa rezultantă în părțile componente.

În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie într-o singură infracțiune, aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 2 ani, astfel că, în final, inculpatul va executa 24 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză.

Din durata pedepsei aplicate, se va deduce timpul reținerii și arestării preventive, de la 14 iulie 2002, la data pronunțării prezentei decizii.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul P.F.I. împotriva deciziei penale nr. 100/ Ap din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 429/ S din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Brașov numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, astfel:

- 22 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.;

- 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

- 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., texte de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.F.I. la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, având în final de executat 24 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2002, la 24 septembrie 2003.

Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.