ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat, printre alții, și pe inculpații: - N.E. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

- N.M. la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. S-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și a fost dedusă din pedepsele aplicate, prevenția de la 25 februarie 2002, la zi.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate S.C. G. SRL Satu Mare a fost acoperit prin restituire. În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a pistolului marca Keseru de calibrul 5 mm, 7 tuburi arse de același calibru, depuse la Camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Satu Mare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații N.M., N.E., M.V., M.M. și U.B. sunt prieteni și obișnuiau să se întâlnească seara la Barul G. din satul Dara. Cu prilejul unei astfel de întâlniri inculpații s-au înțeles să se deplaseze în municipiul Satu Mare pentru a jefui o stație de benzină. În ziua de 13 martie 2002, inculpatul M.V.

a cumpărat un pistol din Ungaria în vederea realizării hotărârii luate și în aceeași zi l-a introdus în țară, fără a declara la vamă și fără a poseda autorizație în acest sens. În seara zilei de 23 februarie 2002 cei cinci inculpați s-au întâlnit la barul G., prilej cu care inculpatul M.V. le-a arătat celor patru pistolul și s-au înțeles că în seara următoare să se deplaseze cu toții la stația Peco situată pe strada Aurel Vlaicu din Municipiul Satu Mare, pentru a sustrage banii proveniți din încasări, folosindu-se de pistolul respectiv. Pistolul cu cartușele a fost dat de inculpatul M.V., inculpatului N.M., care l-a ascuns la domiciliul său. În seara zilei de 24 februarie 2002, cei cinci inculpați s-au întâlnit din nou la același bar G., inculpatul N.M.

având asupra sa pistolul, iar în jurul orelor 22,30, au pornit spre Satu Mare cu autoturismul marca Dacia 1300 de culoare roșie proprietatea inculpatului M.V. condusă de acesta, s-au deplasat spre stația Peco de pe strada Aurel Vlaicu din Satu Mare, aparținând S.C. G. SRL de unde au cumpărat benzină după care s-au deplasat în apropierea Complexului comercial R. au oprit autoturismul, iar inculpații U.B. și M.V. au pregătit două fesuri găurindu-le, fesuri ce urmau a fi trase pe față de inculpații N.E. și N.M. pentru a nu fi recunoscuți, după care cei doi au coborât din autoturism, inculpatul N.E. având asupra sa pistolul, deplasându-se pe jos până la stația de benzină, unde, inculpatul N.E. a intrat și cu arma îndreptată spre martorul N.Z.

care era de serviciu, i-a cerut acestuia să pună toți banii într-o plasă, în timp ce inculpatul N.M. a rămas afară de pază. După ce martorul N.Z. a pus banii proveniți din încasări în plasa dată de inculpatul N.Z., acesta a ieșit din unitate și împreună cu inculpatul N.M., au fugit peste câmp și pe cale ocolită au revenit la autoturismul unde-i așteptau ceilalți trei inculpați și au dat plasa cu bani inculpatului U.B. care, după ce i-a numărat, i-a împărțit în mod egal celor cinci inculpați. După împărțirea banilor, inculpații s-au dus la barul D. situat pe B-dul Cloșca din municipiul Satu Mare, unde au consumat băuturi alcoolice.

La întoarcerea spre casă, inculpații au fost opriți la ieșirea din municipiul Satu Mare, de un echipaj de poliție, care în urma efectuării unui control în autoturism au găsit sub bancheta din spate pistolul marca Keseru calibru 5,5 mm și 7 cartușe, cele două focuri, precum și suma de 6.120.000 lei sustrasă de inculpați de la stația de benzină. Expertiza balistică a concluzionat că pistolul găsit asupra inculpaților este o armă de tir cu glonț și face parte din categoria armelor de foc, fiind în stare de funcționare, iar cele 7 cartușe au calibru de 5 mm., constituie muniție pentru pistolul respectiv, care a fost în stare de funcționare la data tragerilor experimentale. Sentința a fost apelată de inculpații M.V., M.M., N.M.

și N.E., iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 58/ A din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile și i-a obligat pe apelanți să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Totodată, a dedus din pedepse, arestul preventiv de la 3 aprilie 2003. Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs inculpații N.M. și N.E. Inculpatul N.M. a considerat că soluția de condamnare este consecința unei erori grave de fapt, instanțele reținând greșit participarea sa (sub forma complicității) la infracțiunea de tâlhărie și coautorat la infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, susținând că nu a participat la săvârșirea acestor infracțiuni, solicitând să fie achitate.

Critica este nefondată. Inculpatul N.M. a recunoscut, fără nici o rezervă, la procuror, în prezența apărătorului, înțelegerea cu ceilalți inculpați pentru jefuirea benzinăriei și a arătat detaliat modul în care au procedat, de asemenea, că a ascuns pistolul, că el a stat de pândă și că împărțindu-se suma de bani sustrasă, i-a revenit și lui o parte. La prima instanță a susținut însă că nu a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunilor, că deci se consideră nevinovat. Totuși, nu a putut nega că a fost împreună cu ceilalți inculpați, până în apropierea stației de benzină, că el a rămas în mașină în timpul acțiunii celorlalți, că după tâlhărie a plecat precipitat împreună cu grupul de infractori și că, la împărțirea banilor, a primit și el o parte.

Revenirea acestui inculpat asupra recunoașterilor de la urmărirea penală cu motivarea că ar fi fost constrâns prin acte de violență să recunoască faptele, nu poate fi luată în considerare, avându-se în vedere că nu s-a dovedit pretinsa constrângere, declarația fiind dată în prezența apărătorului, care nu a semnalat acest aspect. Dar, chiar dacă s-ar reține numai cele recunoscute la instanță, de către inculpatul N.M., participarea sa rămâne bine stabilită și probată, nefiind vorba de o eroare gravă de fapt care ar fi determinat soluția de condamnare. Inculpatul N.E., în recursul său, a criticat hotărârile pronunțate în cauză numai sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând a se proceda la reindividualizare, considerând pedeapsa aplicată ca prea aspră.

Critica este nefondată. Pedepsele stabilite pentru infracțiunile săvârșite și pedeapsa rezultantă nu pot fi considerate ca injust individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și nu sunt temeiuri de natură a ușura răspunderea penală a inculpatului, avându-se în vedere gravitatea sporită a faptelor aflate în concurs, împrejurările în care au fost comise și gradul sporit de pericol social al inculpatului. De altfel, nici recurentul N.E. personal și nici apărătorul său nu au putut arăta nici o împrejurare favorabilă care să constituie temei de redozare a pedepsei. Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile declarate de inculpații N.M.

și N.E. sunt nefondate, astfel că urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din durata pedepselor aplicate inculpaților recurenți, se va deduce timpul arestării preventive, de la 25 februarie 2002, la data prezentei decizii. Totodată, urmează a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.M. și N.E. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaților de la 25 februarie 2002, la 10 septembrie 2003. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.