ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 524 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat, printre alții, și pe

inculpații:

- N.E. la 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de

art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută

de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare.

- N.M. la 6 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și e) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de asociere în vederea

comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 13 din același cod și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare.

S-a dispus menținerea măsurii

arestării preventive și a fost dedusă din pedepsele aplicate, prevenția de la

25 februarie 2002, la zi.

S-a constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate S.C. G. SRL Satu Mare a fost acoperit prin restituire.

În baza art. 118 lit. c) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a pistolului marca Keseru de

calibrul 5 mm, 7 tuburi arse de același calibru, depuse la Camera de corpuri

delicte din cadrul I.P.J. Satu Mare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații N.M., N.E., M.V., M.M. și

U.B. sunt prieteni și obișnuiau să se întâlnească seara la Barul G. din satul

Dara. Cu prilejul unei astfel de întâlniri inculpații s-au înțeles să se

deplaseze în municipiul Satu Mare pentru a jefui o stație de benzină.

În ziua de 13 martie 2002,

inculpatul M.V. a cumpărat un pistol din Ungaria în vederea realizării

hotărârii luate și în aceeași zi l-a introdus în țară, fără a declara la vamă

și fără a poseda autorizație în acest sens.

În seara zilei de 23 februarie 2002

cei cinci inculpați s-au întâlnit la barul G., prilej cu care inculpatul M.V.

le-a arătat celor patru pistolul și s-au înțeles că în seara următoare să se

deplaseze cu toții la stația Peco situată pe strada Aurel Vlaicu din Municipiul

Satu Mare, pentru a sustrage banii proveniți din încasări, folosindu-se de

pistolul respectiv.

Pistolul cu cartușele a fost dat de

inculpatul M.V., inculpatului N.M., care l-a ascuns la domiciliul său.

În seara zilei de 24 februarie 2002,

cei cinci inculpați s-au întâlnit din nou la același bar G., inculpatul N.M.

având asupra sa pistolul, iar în jurul orelor 22,30, au pornit spre Satu Mare

cu autoturismul marca Dacia 1300 de culoare roșie proprietatea inculpatului

M.V. condusă de acesta, s-au deplasat spre stația Peco de pe strada Aurel

Vlaicu din Satu Mare, aparținând S.C. G. SRL de unde au cumpărat benzină după

care s-au deplasat în apropierea Complexului comercial R. au oprit

autoturismul, iar inculpații U.B. și M.V. au pregătit două fesuri găurindu-le,

fesuri ce urmau a fi trase pe față de inculpații N.E. și N.M. pentru a nu fi

recunoscuți, după care cei doi au coborât din autoturism, inculpatul N.E. având

asupra sa pistolul, deplasându-se pe jos până la stația de benzină, unde,

inculpatul N.E. a intrat și cu arma îndreptată spre martorul N.Z. care era de

serviciu, i-a cerut acestuia să pună toți banii într-o plasă, în timp ce

inculpatul N.M. a rămas afară de pază.

După ce martorul N.Z. a pus banii

proveniți din încasări în plasa dată de inculpatul N.Z., acesta a ieșit din

unitate și împreună cu inculpatul N.M., au fugit peste câmp și pe cale ocolită

au revenit la autoturismul unde-i așteptau ceilalți trei inculpați și au dat

plasa cu bani inculpatului U.B. care, după ce i-a numărat, i-a împărțit în mod

egal celor cinci inculpați.

După împărțirea banilor, inculpații

s-au dus la barul D. situat pe B-dul Cloșca din municipiul Satu Mare, unde au

consumat băuturi alcoolice.

La întoarcerea spre casă, inculpații

au fost opriți la ieșirea din municipiul Satu Mare, de un echipaj de poliție,

care în urma efectuării unui control în autoturism au găsit sub bancheta din

spate pistolul marca Keseru calibru 5,5 mm și 7 cartușe, cele două focuri,

precum și suma de 6.120.000 lei sustrasă de inculpați de la stația de benzină.

Expertiza balistică a concluzionat

că pistolul găsit asupra inculpaților este o armă de tir cu glonț și face parte

din categoria armelor de foc, fiind în stare de funcționare, iar cele 7 cartușe

au calibru de 5 mm., constituie muniție pentru pistolul respectiv, care a fost

în stare de funcționare la data tragerilor experimentale.

Sentința a fost apelată de

inculpații M.V., M.M., N.M. și N.E., iar Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 58/ A din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile și i-a

obligat pe apelanți să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

Totodată, a dedus din pedepse,

arestul preventiv de la 3 aprilie 2003.

Împotriva deciziei sus-menționate,

au declarat recurs inculpații N.M. și N.E.

Inculpatul N.M. a considerat că

soluția de condamnare este consecința unei erori grave de fapt, instanțele

reținând greșit participarea sa (sub forma complicității) la infracțiunea de tâlhărie

și coautorat la infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni

și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, susținând că nu a

participat la săvârșirea acestor infracțiuni, solicitând să fie achitate.

Critica este nefondată.

Inculpatul N.M. a recunoscut, fără

nici o rezervă, la procuror, în prezența apărătorului, înțelegerea cu ceilalți

inculpați pentru jefuirea benzinăriei și a arătat detaliat modul în care au

procedat, de asemenea, că a ascuns pistolul, că el a stat de pândă și că

împărțindu-se suma de bani sustrasă, i-a revenit și lui o parte.

La prima instanță a susținut însă că

nu a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunilor, că deci se consideră

nevinovat.

Totuși, nu a putut nega că a fost

împreună cu ceilalți inculpați, până în apropierea stației de benzină, că el a

rămas în mașină în timpul acțiunii celorlalți, că după tâlhărie a plecat

precipitat împreună cu grupul de infractori și că, la împărțirea banilor, a

primit și el o parte.

Revenirea acestui inculpat asupra

recunoașterilor de la urmărirea penală cu motivarea că ar fi fost constrâns

prin acte de violență să recunoască faptele, nu poate fi luată în considerare,

avându-se în vedere că nu s-a dovedit pretinsa constrângere, declarația fiind

dată în prezența apărătorului, care nu a semnalat acest aspect.

Dar, chiar dacă s-ar reține numai

cele recunoscute la instanță, de către inculpatul N.M., participarea sa rămâne

bine stabilită și probată, nefiind vorba de o eroare gravă de fapt care ar fi

determinat soluția de condamnare.

Inculpatul N.E., în recursul său, a

criticat hotărârile pronunțate în cauză numai sub aspectul individualizării

pedepselor, solicitând a se proceda la reindividualizare, considerând pedeapsa

aplicată ca prea aspră.

Critica este nefondată.

Pedepsele stabilite pentru

infracțiunile săvârșite și pedeapsa rezultantă nu pot fi considerate ca injust

individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și nu

sunt temeiuri de natură a ușura răspunderea penală a inculpatului, avându-se în

vedere gravitatea sporită a faptelor aflate în concurs, împrejurările în care

au fost comise și gradul sporit de pericol social al inculpatului.

De altfel, nici recurentul N.E.

personal și nici apărătorul său nu au putut arăta nici o împrejurare favorabilă

care să constituie temei de redozare a pedepsei.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, recursurile declarate de inculpații N.M. și

N.E. sunt nefondate, astfel că urmează a se respinge, ca atare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepselor aplicate

inculpaților recurenți, se va deduce timpul arestării preventive, de la 25

februarie 2002, la data prezentei decizii.

Totodată, urmează a obliga pe

recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul

apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.M. și N.E. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 3 aprilie

2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive a inculpaților de la 25 februarie 2002, la 10

septembrie 2003.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.