ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1716/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1716/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 706 din 12 noiembrie

2001, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații:

I.M.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. și

art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor,

prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

I.R.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.;

M.S.I.K.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art.

194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) și art. 13

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.;

S.A.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor,

prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A.A.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de

art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art.

194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) și art. 13

C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor,

prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen.,

inculpatul A.A. a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj și tulburarea liniștii publice.

În baza art. 1 din Legea nr.

137/1997 a constatat că pedeapsa mai sus-menționată este grațiată, în

întregime.

A.K.L.

la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor înregistrate la poziția

21/2000 în Registrul de Corpuri delicte de la Tribunalul Timiș.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului, suma de câte

2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În cursul anului 1994, între

inculpatul I.M., numitul O.A.H., patron al firmei H. și partea vătămată Z.A.S.,

a intervenit o înțelegere de asociere, referitoare la construirea și

înzestrarea cu utilaje din străinătate a unei fabrici de apă minerală în zona

Băile Herculane, sens în care I.M. a virat în contul lui O.A.H., cu titlu de

depozit bancar în Franța, suma de 1.300.000 dolari. În luna noiembrie 1994, I.M.

a constatat că este indus în eroare de coasociatul său O.A.H. și chiar faptul

că acesta și-a însușit o mare parte din suma de 1.300.000 dolari S.U.A. Din

acest moment, inculpatul I.M. a început să depună diligențe în vederea

recuperării sumei, în care sens l-a contactat pe inculpatul Z.A.S. pentru a

interveni pe lângă O.A.H. pentru a-i restitui banii, lucru pe care acesta l-a

făcut, însă fără nici un rezultat.

Anterior datei de 18 decembrie 1994,

inculpatul I.M. a luat hotărârea de a-l determina pe Z.A.S. să-i spună adresa și

numărul de telefon din străinătate, unde să îl poată contacta pe O.A.H.

Profitând de autoritatea materială

și ascendentul moral pe care îl avea față de ceilalți inculpați, inculpatul I.M.

și I.M. au constituit o grupare formată din subordonații din cadrul societății

comerciale unde era patron și anume inculpații I.R., M.S.I.K., A.A., S.A. și

alte persoane.

În cadrul acestei grupări funcționa

disciplina internă impusă de autoritatea celor 2 frați I., nucleul grupării

fiind reprezentat de către aceștia, care din punct de vedere ierarhic,

reprezentau factorul de decizie, iar ceilalți factorul de execuție.

În acest context, în dimineața zilei

de 18 decembrie 1994, în jurul orelor 11,00, inculpatul Z.A.S. a fost invitat

de un cetățean sirian la I.M., în Timișoara, unde se afla sediul mai multor

firme aparținând acestuia.

În jurul orelor 18,00, Z.A.S. s-a

deplasat la sediul firmei R., unde se aflau inculpații și alți cetățeni arabi,

în total 10 persoane, ocazie cu care a fost percheziționat după care i s-a luat

pașaportul, sumele de 6.000 dolari S.U.A., 2.000 mărci germane și 500.000 lei,

de către frații I., împrejurare în care i s-a făcut cunoscut că este răpit,

după care i-au pus pe față o mască.

Conform dispoziției dată de

inculpatul I.M., numitul Z.A.S. a fost transportat cu mașina de către

inculpații I.R., A.A. și M.S.I.K. de la sediul firmei R. în Timișoara, unde își

avea reședința inculpatul I.R.

În perioada 18 decembrie 1994 – 20

decembrie 1994, Z.A.S. a fost reținut în apartamentul menționat mai sus contra

voinței sale de către I.R. și M.S.I.K., care au executat această activitate din

dispoziția fraților I. În acest interval de timp, lui Z.A.S. i-au fost aplicate

cătușe la mâini, fiind legat de calorifer, dar numai în momentul în care se

anunța sosirea inculpaților I., care au venit de cca. 2-3 ori, ocazie cu care

au purtat discuții cu Z.A.S., pentru a-l determina să ia legătura telefonică cu

O.A.H. în străinătate, în vederea reglării afacerii.

În dimineața zilei de 20 decembrie

1994, în jurul orelor 5,00, Z.A.S., profitând de faptul că I.R. și M.S.I.K. dormeau,

a reușit să fugă din apartament, sărind pe fereastra de la bucătărie.

La data de 20 decembrie 1994, în

jurul orei 5,00, Z.A.S. s-a prezentat la domiciliul numitului O.G. căruia i-a

relatat că a fost reținut contra voinței sale de către inculpatul I.M. și

oamenii acestuia și că dorește să vorbească cu cumnatul său K.J. și apoi să se

ascundă. K.J. a fost anunțat și s-a întâlnit cu Z.A.S., care i-a relatat

detaliat împrejurările în care a fost reținut de către frații I. și oamenii

acestora.

În jurul orei 7,00, cei doi l-au

condus pe Z.A.S. la domiciliul unei angajate de la firmă, numita V.M., unde a

și rămas.

În acest timp, inculpatul I.M. a

fost anunțat de fuga lui Z.A.S., motiv pentru care l-a trimis pe inculpatul A.S.

și numitul M.S.I.K., la domiciliul lui K.J., pentru a-l anunța că dorește să

vorbească cu el.

În jurul orelor 8,00, frații I. și

inculpații M.S.I.K., A.S. și A.A., s-au deplasat la domiciliul lui K.J., fiind

înarmați cu un pistol I.M., o sabie și un lunceag I.M., pe care l-au amenințat

că îl omoară atât pe el, cât și familia sa, dacă nu-i va spune unde se află

ascuns Z.A.S. Contrar voinței sale K.J. a fost luat de acasă de către inculpați

și dus la sediul firmei lui O.G.

În jurul orelor 9,00, inculpații I.M.,

M.S.I.K., A.S., A.A., care îl conduceau pe K.J., au intrat în sediul firmei lui

O.G., l-au lovit cu palma peste față, i-au adresat cuvinte în arabă, pe un ton

violent și încuind ușa de acces în încăpere, inculpatul I.M. i-a cerut să spună

unde se află Z.A.S., proferând la adresa acestuia amenințări de genul că îi va

ucide familia și vor da foc firmei. În urma constrângerii O.G. a acceptat să le

indice apartamentul unde se afla Z.A.S.

Între orele 9,30 – 10,00, inculpații

au fost conduși la apartamentul unde se afla Z.A.S. pe care l-au luat și dus la

sediul firmei R.

În jurul orelor 10,00-12,00,

inculpatul I.M. a discutat cu Z.A.S. și K.J., care a ajuns la sediul firmei și

i-a restituit lui Z.A.S., sumele de bani care i-au fost luate în data de 18

decembrie 1994, mai puțin pașaportul.

Între timp, la sediul firmei lui O.G.,

urmare a apelurilor telefonice a acestuia au venit A.C., N.F., A.H.K., F.F., H.A.,

A.D., cărora O.G. le-a relatat comportamentul din dimineața zilei respective pe

care l-au avut inculpații. După ora 12,00, la sediul firmei au mai venit M.B.O.,

M.B.F., M.B., S.H., care au aflat, din diferite surse, despre cele petrecute și

cărora O.G. le-a relatat evenimentele consumate.

Toți cei prezenți la O.G. au

dezaprobat atitudinea inculpatului I.M. și a celorlalți inculpați și învinuiți,

și au ajuns la concluzia că I.M. va trebui să-și ceară scuze față de O.G. în

prezența angajaților firmei, față de care acesta a fost molestat, sens în care

au încercat, în repetate rânduri, să ia legătura telefonică cu I.M., însă

acesta a refuzat să discute personal, de fiecare dată răspunzând alte persoane.

Starea de tensiune din grupul celor

aflați la sediul firmei lui O.G. a crescut în intensitate, împrejurare despre

care inculpatul I.M. a luat cunoștință din relatările numitului H.A.J., motiv

pentru care a luat legătura cu organele de poliție, anunțându-le despre

iminența unui conflict.

În ciuda acestei stări de lucruri, I.M.,

primea telefoane de amenințare și întrucât nici organele de poliție nu i-au

acordat sprijinul solicitat, a început să facă pregătiri în vederea unui

eventual atac din partea persoanelor prezente la O.G.

Sesizând ezitările inculpatului I.M.

de a veni la sediul lui O.G., în urma unei hotărâri spontane, cei prezenți au

făcut deplasarea la sediul firmei R.

De la sediul firmei, H.A.J., l-a

apelat telefonic pe I.M., comunicându-i cele petrecute.

În jurul orelor 21,00 – 21,30, ajuns

la sediul firmei R. martorul M.F.B., s-a postat în fața ușii de acces a

imobilului, cu intenția de a nu permite lui O.G. și celorlalți să urce la

etajul 7, spunându-le că acolo se găsesc multe arme și va ieși un măcel.

A.C. nu a ținut cont de cele spuse

de M.F.B. și a spart geamul de la ușa de acces în dreptul încuietorii, tăindu-se

la unul din degete.

A.R.A.L. a urcat la apartamentul 26,

a discutat cu I.M., după care a revenit la parter și a comunicat lui M.F.B. să

urce în acel apartament, lucru pe care acesta l-a făcut, în urma sa urcând la

etajul 7 și A.C., O.G., A.H.K., S.R., N.F., M.B., H.A., D.A. și F.F.

În interiorul apartamentului se

aflau I.M., A.S. și M.S.I.K.. Numitul A.R.A.L. s-a postat în exteriorul

apartamentului, în fața ușii de acces.

M.F.B. a intrat în apartament și la

cererea lui au rămas doar el și inculpatul I.M., ceilalți ieșind afară.

Inculpatul I.M. i-a relatat cele

petrecute în perioada 18-20 decembrie 1994 și motivele acțiunii sale.

După cca. 10-15 minute de

conversație în interiorul apartamentului și apoi în încăperea nr. 2 a intrat și

A.H.K.

Pe terasa corespunzătoare plierului

etajului 7, persoanele aflate în exteriorul apartamentului au remarcat prezența

a doi indivizi înarmați și mascați. A.C. s-a deplasat pe terasa respectivă și a

observat cele două persoane înarmate și mascate care au deschis foc de armă

automată.

În cadrul luptei ce a urmat, A.C. l-a

recunoscut pe unul din cei doi ca fiind numitul A.K.L. pe care a reușit să-l

dezarmeze de o armă, pistol mitralieră, calibru 7,65 mm. Cea de a doua persoană

înarmată de pe terasă, A.A., a ieșit de pe terasă pe palier, a coborât treptele

spre parter, utilizând arma, trăgând focuri repetate în sus, reușind să fugă.

La auzul primelor zgomote de împușcături,

ușa apartamentului s-a deschis, s-a creat o puternică agitație și a început să

se execute foc de armă și din interiorul apartamentului, către palierul din

exteriorul apartamentului.

Inculpatul I.M. a fost văzut ținând

un pistol în mâna dreaptă, iar A.H.K. ridicându-i măna dreaptă către în sus. A

mai fost văzut ținând în mână o armă de vânătoare cu patul din lemn și

inculpatul A.S.

În aceste momente a fost ucis, în

exteriorul apartamentului, A.H.K., căruia i s-a aplicat patru lovituri cu un

obiect vulnerant ascuțit tăietor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații I.M., M.S.I.K., S.A., A.K.L. și A.A. pe care au

criticat-o, în principal, cu privire la greșita condamnare pentru faptele

reținute în sarcina lor, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar în subsidiar, cu

privire la modalitatea de executare a pedepselor solicitând a se dispune

suspendarea condiționată a executării acestora, în cauză fiind îndeplinite cerințele

art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 110 din 11

martie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați, cu motivarea că „în raport de cele solicitate de

inculpați, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare

probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția inculpaților și a dat o

bună încadrare juridică faptelor reținute” și că „Faptele reținute în sarcina inculpaților

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au

fost trimiși în judecată, astfel că nu există temeiuri pentru achitarea lor”.

Cu privire la pedepsele aplicate s-a

arătat că „instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptelor

săvârșite, activitatea infracțională a fiecărui inculpat, dar și faptul că

aceștia s-au sustras urmăririi penale”, astfel că acestea sunt de natură a

realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind necesară o nouă individualizare

a acestora, cât și a modalității de executare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații I.M., M.S.I.K., S.A., A.A. și A.K.L., pe care, prin

motive comune de casare, au criticat-o cu privire la:

- constatarea că în cauză a

intervenit prescripția specială a răspunderii penală, prevăzută de art. 121,

raportat la art. 124 C. pen., pentru infracțiunile de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), cu aplicarea art.

13 C. pen., lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și șantaj, prevăzută de art. 194 alin.

(1), cu aplicarea art. 13 C. pen., motiv pentru care se impune încetarea

procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C.

proc. pen.;

- greșita condamnare pentru

infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de

art. 279 alin. (3) C. pen., pentru inculpații în sarcina cărora a fost reținută

această faptă, întrucât acestea au fost folosite pentru apărare, ca urmare a

atacării lor de către grupul advers, în cauză fiind aplicabile dispozițiile

art. 44 alin. (2

1

) C. pen., astfel cum a fost modificat, prin Legea

nr. 169/2002, motiv pentru care se impune achitarea.

Recursurile declarate de inculpați

sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:

a) După cum este de observat din

lecturarea motivelor de casare enunțate mai sus, inculpații nu au contestat

vinovăția în ce privește condamnarea lor pentru infracțiunile, prevăzute de

art. 323 alin. (1), art. 189 alin. (2) și art. 194 alin. (1), cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen., solicitând

constatarea că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale,

solicitând încetarea procesului penal.

Având în vedere faptul că verificând

atât decizia atacată, cât și hotărârea instanței de fond, cu privire la faptele

în discuție, rezultă că în mod corect s-a reținut că toți inculpații se fac

vinovați de comiterea lor, urmează a se constata că într-adevăr, în cauză a

intervenit prescripția specială a răspunderii penale, prevăzută de art. 121, art.

122 lit. d), raportat la art. 124 C. pen. și a se dispune încetarea procesului

penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen.

Din verificarea textelor de lege în

care au fost încadrate faptele săvârșite de inculpați și anume art. 323 alin.

(1), art. 189 alin. (2), art. 194 alin. (1) și art. 321 alin. (2) C. pen., cu

referire la art. 13 C. pen., ca urmare a modificării acestora pe parcursul

judecății, sub aspectul tratamentului juridic, în sensul că au fost agravate

limitele de pedeapsă, se constată că maximul ce se putea aplica la data

săvârșirii acestora, nu depășea 5 ani închisoare.

Potrivit art. 121 C. pen.,

prescripția înlătură răspunderea penală, iar potrivit art. 122 lit. d) C. pen.,

termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, în cazul în care

legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de un

an, dar care nu depășește 5 ani.

Pe de altă parte, conform art. 124

C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar

interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu

încă jumătate.

De menționat că, potrivit art. 122

alin. ultim C. pen., termenele de prescripție se socotesc de la data săvârșirii

infracțiunii.

Raportând cerințele textelor de lege

mai sus citate la infracțiunile menționate și reținute în sarcina inculpaților,

se constată că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, inculpații au comis

infracțiunile, a căror prescripție se solicită a se constata că a intervenit,

în luna decembrie a anului 1994, maximul de pedeapsă prevăzut pentru aceste

infracțiuni nefiind mai mare de 5 ani, termenul de prescripție este, de

asemenea, de 5 ani, iar termenul prescripției speciale, prevăzut de art. 124 C.

pen., este de 7 ani și 6 luni.

Prin urmare, având în vedere că de

la data săvârșirii faptelor, decembrie 1994, și până în prezent, au trecut cei

7 ani și 6 luni, pentru intervenirea prescripției speciale, acesta

împlinindu-se în luna mai 2002, fără a se fi pronunțat o hotărâre definitivă de

condamnare, urmează a se constata că, referitor la aceste infracțiuni, s-a

împlinit termenul de prescripție în discuție și pe cale de consecință, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire

la art. 121, art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., să se dispună încetarea

procesului penal.

În ce privește pe inculpatul A.A.,

având în vedere că pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., s-a făcut aplicarea art.

1 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, măsură justificată la data

judecării cauzei de către prima instanță, cât și faptul că pentru această infracțiune

urmează a se constata intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale,

aplicarea dispozițiilor de grațiere menționate au rămas fără obiect, astfel că

urmează a fi înlăturate.

Având în vedere faptul că în cauză a

mai fost condamnat și inculpatul I.R., pentru fapte similare, reținute și în

sarcina celorlalți inculpați, respectiv de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni și de lipsire în mod ilegal de libertate, pentru motivul arătat la

ceilalți inculpați, urmează ca, în baza art. 385

7

C. proc. pen., să

se extindă efectele acestor recursuri și cu privire la numitul inculpat, ținând

seama și de faptul că prin aceasta nu i se face o situație mai grea.

Pentru aceste considerente, urmează

a se constata, că pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale,

prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., și în

consecință să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

b) În ce privește critica formulată

de inculpații I.M., M.S.I.K., S.A. și A.A., prin care solicita achitarea pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere în mod ilegal de arme și muniții, prevăzută

de art. 279 alin. (3) C. pen., pe considerentul că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 44 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2002,

se constată că nu este întemeiată, deoarece în cauză ne aflăm în două situații

diferite și care reglementează situații, de asemenea, diferite.

Astfel, în art. 279 alin. (3) C.

pen., se pedepsește, între altele, deținerea fără drept de arme ascunse ori de

arme militare.

Prin urmare, prin acest text de lege

se urmărește ca toți cei care dețin astfel de arme să le declare organelor în

drept (autorităților competente), iar pentru a le deține să aibă aprobarea

acestora.

În cazul în care aceste cerințe nu

sunt îndeplinite, deținerea unor astfel de arme este ilegală, iar posesorul sau

deținătorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279

alin. (3) C. pen.

Or, în speță este de necontestat că

inculpații, pentru armele care le dețineau și mai grav le-au și folosit în mod

ilicit, nu aveau aprobarea organelor de drept, și prin urmare se fac vinovați

de comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

Cât privește cererea prin care se

solicita a se constata că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin.

(2

1

)

C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

169/2002, se constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 44 alin. (2

1

)

C. pen., „se rezumă că se află în legitimă apărare și acela care săvârșește

fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență,

viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere,

dependință sau loc împrejmuit ținând de acesta”.

După cum este de observat, textul de

lege citat apără de răspundere persoana care săvârșește o faptă penală în cazul

în care, prin mijloacele enumerate, o altă persoană, pătrunde fără drept în

locuința sa. Aceasta nu înseamnă că în cazul în care mijloacele de apărare, pe

care le folosește cel atacat, fac parte dintre cele interzise și pedepsite de

lege, ca infracțiuni, răspunderea lui poate fi înlăturată prin invocarea art.

44 alin. (2

1

) C. pen.

În această situație, făptuitorul va

fi apărat, dacă cerințele legii sunt îndeplinite, pentru fapta comisă împotriva

agresorului (de ex. lovire, vătămare corporală sau chiar omor), însă nu va fi

apărat de răspundere în legătură cu alte fapte ilicite, interzise de lege, cum

e cazul în speță, deținerea de arme în contra dispozițiilor legale, care nu au

nici o legătură cu prevederile art. 44 C. pen., invocate.

Prin urmare, făptuitorul poate fi

exonerat de răspundere în ce privește fapta comisă în contra agresorului, dar

nu poate beneficia de acest lucru în cazul în care, mijlocul sau obiectul

folosit face parte dintre cele interzise de lege a fi deținute, acesta urmând

să răspundă pentru această faptă, ea avându-și sorgintea în alte relații

sociale apărate de legea penală și incriminate ca infracțiuni.

De altfel, după cum este de

observat, nici unul dintre inculpații condamnați pentru această infracțiune nu

au fost trimiși în judecată pentru fapte de natura celor la care face referire

art. 44 alin. (2

1

) C. pen., aceasta constituind încă un argument cu

privire la lipsa de temeinicie a acestei susțineri.

În consecință, acest motiv de casare

fiind pur formal și fără nici o legătură cu fapta reținută în sarcina

inculpaților, urmează a se constata că este nefondat.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursurile declarate de inculpați sunt fondate numai

în ce privește intervenirea prescripției speciale, referitor la faptele

arătate, iar în temeiul art. 385

7

C. proc. pen., să se extindă

efectele acestor recursuri și în ce privește pe inculpatul I.R., a fi admise în

aceste limite și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații I.M., M.S.I.K., S.A., A.A. și A.K.L. împotriva deciziei penale nr.

110/ A din 11 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 385

7

C.

proc. pen., extinde efectele recursurilor mai sus-menționate și în ce privește

pe inculpatul I.R.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 706 din 12 octombrie 2001 a Tribunalului Timiș numai cu

privire la intervenirea prescripției speciale referitor la infracțiunile de:

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1),

cu aplicarea art. 13 C. pen.; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen.; șantaj, prevăzută de art. 194

alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 33 lit. a) și a art. 13 C. pen.

și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 1 și a art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 137/1997.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele rezultante stabilite

inculpaților I.M., M.S.I.K., S.A., A.A., A.K.L. și I.R., în pedepsele

componente, și anume:

- câte 6 luni închisoare, stabilită

tuturor inculpaților menționați, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), cu

aplicarea art. 13 C. pen.;

- câte 2 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., tuturor inculpaților, mai

puțin inculpatului A.K.L.;

- câte 6 luni închisoare, stabilită

pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin.

(1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și a art. 13 C. pen., numai în ce privește pe

inculpații I.M., M.S.I.K., S.A. și A.A.;

- câte 2 ani închisoare, stabilită

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen., numai în ce privește pe

inculpații I.M., S.A. și A.A.

Înlătură aplicarea art. 1 și a art.

10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 privind dispoziția de grațiere a pedepsei

de 6 luni închisoare stabilită inculpatului A.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,

prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122

lit. d) și la art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva

inculpaților I.M., M.S.I.K., S.A., I.R., A.A. și A.K.L., pentru infracțiunile

prevăzute de: art. 323 alin. (1); art. 189 alin. (2); art. 194 alin. (1) (toate

cu aplicarea art. 13 C. pen.) și art. 321 alin. (2) C. pen., în cauză

intervenind prescripția specială a răspunderii penale.

Inculpații I.M., M.S.I.K., S.A. și

A.A. urmează să execute pedeapsa de câte 2 ani închisoare, stabilită pentru

săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor,

prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariile de avocat în sumă de câte

300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații

M.S.I.K., S.A., A.A. și A.K.L. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.