ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3998/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iulie 2004,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea apelului

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 783 din 11 iunie 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6325/2003 a

dispus, printre altele, menținerea stării de arest a apelantului-inculpat D.Șt.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o hotărâre de

condamnare a acestuia la pedeapsa privativă de libertate de 7 ani închisoare și

că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă

în continuare, impunându-se menținerea lui în stare de arest și în cursul

judecării apelului.

În termenul legal inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, el susținând că nu se mai

justifică menținerea lui în stare de arest.

Recursul nu este fondat.

Art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod, și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii de viață,

alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 783 din 11

iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpat

pentru infracțiunea de tâlhărie, la 7 ani închisoare.

În cursul judecării apelului

declarat împotriva sentinței, la termenul din 9 iulie 2004, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, reținându-se că

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea și că nu s-au schimbat

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Referitor la motivul de recurs, este

de observat că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii

arestării preventive.

Trecând la verificarea, din oficiu,

a temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea reține că, în raport

de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținută în sarcina

inculpatului și de necesitatea de a se asigura celeritatea și mersul normal al

procesului penal, există în continuare temeiuri care justifică menținerea

inculpatului în stare de arest.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat urmează să fie respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.Șt. împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

2251/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 iulie 2004.