ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2004

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 222 din 18 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar nr. 5321/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului L.M.G., zis B. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii cu privire la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 2077 din 11 septembrie 2002 a Judecătoriei sector 4. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2077/2002 a Judecătoriei sector 4 urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2002 la 14 mai 2002 și de la 7 septembrie 2003 la zi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest. S-a constatat prejudiciul acoperit în parte. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Z.D. 880.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. S-a reținut că la 6 septembrie 2003, în jurul orei 22,00, inculpatul l-a acostat pe un drum lăturalnic din apropierea cimitirului Chitila, pe Z.D., l-a lovit cu pumnul în față și i-a sustras din buzunarul pantalonilor un portofel în care se aflau actele de identitate și suma de 480.000 lei.

A doua zi inculpatul a fost depistat de poliție și asupra sa a fost găsit portofelul în care se aflau doar actele părții vătămate. Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 244 din 6 aprilie 2004 reținându-se că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa. Inculpatul a declarat recurs susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Astfel instanța a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie comisă, iar din dosar nu rezultă existența vreunei împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pe care inculpatul o are în final de executat este rezultatul cumulului pedepsei de 5 ani închisoare cu pedeapsa pentru care s-a revocat grațierea și suspendarea condiționată a pedepsei, cumul obligatoriu potrivit dispozițiilor legale. Examinând cauza și din oficiu Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., așa încât recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul L.M.G. împotriva deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel București, Secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 septembrie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2004.