ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2004

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 222 din 18

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosar nr. 5321/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului L.M.G., zis B. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii cu privire la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.

81 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 2077 din 11 septembrie 2002 a

Judecătoriei sector 4.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2077/2002 a Judecătoriei sector 4 urmând ca

inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2002 la

14 mai 2002 și de la 7 septembrie 2003 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest.

S-a constatat prejudiciul acoperit

în parte.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Z.D. 880.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

S-a reținut că la 6 septembrie 2003,

în jurul orei 22,00, inculpatul l-a acostat pe un drum lăturalnic din

apropierea cimitirului Chitila, pe Z.D., l-a lovit cu pumnul în față și i-a

sustras din buzunarul pantalonilor un portofel în care se aflau actele de

identitate și suma de 480.000 lei.

A doua zi inculpatul a fost depistat

de poliție și asupra sa a fost găsit portofelul în care se aflau doar actele

părții vătămate.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin

decizia penală nr. 244 din 6 aprilie 2004 reținându-se că este neîntemeiată

solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este

fondat.

Astfel instanța a aplicat

inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie

comisă, iar din dosar nu rezultă existența vreunei împrejurări care să

justifice reținerea unor circumstanțe atenuante cu consecința reducerii

pedepsei sub minimul special.

Pedeapsa de 6 ani și 6 luni

închisoare pe care inculpatul o are în final de executat este rezultatul

cumulului pedepsei de 5 ani închisoare cu pedeapsa pentru care s-a revocat

grațierea și suspendarea condiționată a pedepsei, cumul obligatoriu potrivit

dispozițiilor legale.

Examinând cauza și din oficiu Curtea

constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., așa încât

recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul L.M.G. împotriva deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2004 a Curții de

Apel București, Secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 7 septembrie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului

1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2004.