ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2967/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 27

august 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul

T.L.O. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și e) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării

preventive cu începere de la 28 noiembrie 2001, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei.

S-a reținut, în esență că, în ziua

de 24 noiembrie 2001, în jurul orei 21,30, partea vătămată N.S. a consumat

băuturi alcoolice la barul S. din piața Alexandria, inculpații T.L.O. și M.A. (care

s-a sustras urmăririi penale), observând că acesta are o sumă mai mare de bani

asupra sa. După plecarea din local cei doi l-au urmărit pe N.S. și la intrarea

în bloc l-au trântit la pământ, M.A. l-a ținut de mâini, iar T.L.O. i-a sustras

din buzunarul pantalonilor suma de 1.400.000 lei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 693/ A din 23 octombrie 2002, a respins ca nefondat

apelul inculpatului T.L.O.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin

acordarea unor circumstanțe atenuante.

Recursul nu este întemeiat.

În concordanță cu probele administrate,

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea

faptei, împrejurările în care a fost concepută și realizată activitatea

infracțională și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa

aplicată reprezentând minimul special prevăzut de lege.

Față de circumstanțele comiterii faptei

și persoana făptuitorului, caracterizat pozitiv numai prin lipsa antecedentelor

penale, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 74 C. pen., în sensul reținerii

unor circumstanțe atenuante.

În consecință, cum alte motive de

casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.L.O., împotriva deciziei penale nr. 693/ A din 23

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 noiembrie 2001,

la 20 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2003.