ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 19

ianuarie 2001, definitivă prin neapelare, Tribunalul Militar București, a

condamnat pe inculpatul P.P. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 332 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. b) C. pen. și art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a reținut în esență, că

inculpatul, militar în termen, începând cu data de 20 august 1990, a absentat

nejustificat din unitate, fiind trecut dezertor la data de 22 august 1990 iar

la 23 august 1999, a fost identificat în Penitenciarul Colibași, unde se afla

în executarea unei pedepse.

Procurorul general a declarat recurs

în anulare, invocând intervenirea prescripției răspunderii penale, pentru fapta

săvârșită de inculpat.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când

legea prevede, pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5

ani, dar care nu depășește 10 ani ( în cazul infracțiunii de dezertare

prevăzută de art. 332 alin. (1) C. pen., pedeapsa este de la unu la 7 ani).

Din fișa de evidență, rezultă că

inculpatul a fost încorporat la data de 5 aprilie 1990, durata stagiului

militar împlinindu-se la 5 aprilie 1991, acesta fiind momentul epuizării

infracțiunii de dezertare, de la care începe să curgă termenul de prescripție a

răspunderii penale.

În cauză, termenul de 8 ani de

prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la 5 aprilie 1999 și nu a

intervenit nici o cauză de întrerupere ori suspendare a cursului prescripției,

din cele prevăzute de art. 123 și respectiv, art. 128 C. pen.

În consecință, urmează ca recursul

în anulare să fie admis, să fie casată sentința atacată și, în baza art. 11

pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire

la art. 122 C. pen., să înceteze procesul penal, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 332 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

b) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 14 din 19 ianuarie 2001, a Tribunalului Militar

București, privind pe inculpatul P.P.

Casează sentința atacată, numai cu

privire la condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 332 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit.

b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 C.

pen., încetează procesul penal, pentru infracțiunea sus-menționată, constatând

că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.