ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4590/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, societatea de asigurare-reasigurare A.S.T. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.J.C. SRL Târgu Mureș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 29.473 mărci germane cu titlu de despăgubiri pentru accidentul petrecut la 25 iunie 1997. Pârâta, în calitate de comitent, răspunde pentru repararea integrală a pagubei produsă de prepusul său, vinovat de producerea accidentului. Completând acțiunea, reclamanta a chemat în judecată pe moștenitorii conducătorului vinovat, decedat ulterior accidentului.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 1393 din 20 octombrie 2000, a respins acțiunea, considerând că reclamanta, deși îndreptățită a se regresa împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului și a moștenitorilor acesteia, nu a făcut dovezi privind cuantumul prejudiciului și nici dacă evenimentul s-a produs în perioada în care autovehiculul era folosit pentru realizarea obiectului de activitate al societății comerciale pârâte. Soluționând apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 42/A din 31 mai 2002, a respins cererea. Instanța de apel a reținut, în esență, că dovada prejudiciului s-a făcut în baza unui deviz estimativ, fără a rezulta reparațiile făcute, iar societatea de asigurare putea achita asiguratului – față de clauzele contractuale – suma de 28.807 mărci germane.

Raportul de expertiză a evidențiat efectuarea lucrărilor, în valoare de 8.823 mărci germane, recuperate de reclamantă de la A.S.R. Instanța mai reține că semiremorca tractată nu a făcut obiectul contractului de asigurare, așa încât, pentru acest bun, nu există raporturi contractuale, iar răspunderea moștenitorilor și a societății nu poate fi atrasă, întrucât paguba a fost recuperată. Împotriva hotărârii judecătorești astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății, prejudiciul fiind dovedit cu devizul estimativ și procesul-verbal încheiat de agentul constatator, iar asigurarea a stabilit o valoare de 20% a părților componente neavariate.

Întrucât valoarea reparației depășea cu mult suma asigurată, bunul nu a mai fost reparat, iar plata despăgubirii a avut în vedere devizele estimative. Aplicând greșit legea, instanțele de fond au ignorat contractul părților, care, în cap. IV pct. 14, prevedea că asigurarea se face la sumele declarate de asigurat și nu au ținut cont de procesul-verbal încheiat de inspectorul de specialitate. Critica asupra hotărârii judecătorești atacate are în vedere și acceptarea pură și simplă a succesiunii, care atrage responsabilități în privința pasivului succesoral. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Contractul de asigurare încheiat de reclamantă privea acordarea despăgubirilor în cazul producerii riscurilor asigurate în condițiile de asigurare și cu excepția excluderilor expres menționate.

Potrivit pct. 5 al cap. II primele de asigurare pentru avarii și furt se reactualizează trimestrial, însă, acestea nu pot depăși valoarea daunelor ce se cuvin pentru repararea bunului. Aleatoriu, cu titlu oneros, contractul de asigurare dă dreptul asiguratului să primească o sumă de bani, astfel încât să acopere prejudiciul suferit. Dauna de asigurare are în vedere numai prejudiciul efectiv suferit, iar, astfel, indemnizația de asigurare se achită în considerarea modului în care se stabilește nivelul despăgubirii. Evaluarea prejudiciului a fost realizată prin expertiză tehnică, care a stabilit cheltuielile de reparare a autovehiculului la suma de 8.823 mărci germane, sumă de bani primită de la A.S.R.

SA, sucursala Mureș. Expertiza tehnică este un mijloc de probațiune pentru lămurirea unor împrejurări de care instanța are nevoie, prin intermediul unor persoane având cunoștințe specializate. Devizul estimativ și procesul-verbal de constatare au aproximat valoarea despăgubirilor, fără, însă, a avea un suport științific de determinare a acestora. Iar instanța, în considerarea acestei situații, a administrat o probă care să stabilească cu exactitate lucrările efectuate și costurile pentru repararea autotractorului. În privința acceptării succesiunii de către pârâți, situația este lipsită de interes, câtă vreme valoarea prejudiciului efectiv a fost achitată de o altă societate de asigurare, care nu a formulat acțiune în regres.

Așa fiind, considerând că instanțele de fond au pronunțat hotărâri temeinice și legale, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 42/A din 31 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S.T. SA, sucursala Slatina, împotriva deciziei nr. 42 din 31 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 49.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.