ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4590/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, societatea de

asigurare-reasigurare A.S.T. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.J.C. SRL Târgu

Mureș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 29.473 mărci germane cu

titlu de despăgubiri pentru accidentul petrecut la 25 iunie 1997.

Pârâta, în calitate de comitent,

răspunde pentru repararea integrală a pagubei produsă de prepusul său, vinovat

de producerea accidentului.

Completând acțiunea, reclamanta a

chemat în judecată pe moștenitorii conducătorului vinovat, decedat ulterior

accidentului.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 1393

din 20 octombrie 2000, a respins acțiunea, considerând că reclamanta, deși

îndreptățită a se regresa împotriva persoanei vinovate de producerea

accidentului și a moștenitorilor acesteia, nu a făcut dovezi privind cuantumul

prejudiciului și nici dacă evenimentul s-a produs în perioada în care autovehiculul

era folosit pentru realizarea obiectului de activitate al societății comerciale

pârâte.

Soluționând apelul declarat de

reclamantă, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 42/A din 31 mai 2002,

a respins cererea.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că dovada prejudiciului s-a făcut în baza unui deviz estimativ, fără a

rezulta reparațiile făcute, iar societatea de asigurare putea achita

asiguratului – față de clauzele contractuale – suma de 28.807 mărci germane.

Raportul de expertiză a evidențiat

efectuarea lucrărilor, în valoare de 8.823 mărci germane, recuperate de

reclamantă de la A.S.R.

Instanța mai reține că semiremorca

tractată nu a făcut obiectul contractului de asigurare, așa încât, pentru acest

bun, nu există raporturi contractuale, iar răspunderea moștenitorilor și a

societății nu poate fi atrasă, întrucât paguba a fost recuperată.

Împotriva hotărârii judecătorești

astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că

instanța a interpretat greșit actele deduse judecății, prejudiciul fiind

dovedit cu devizul estimativ și procesul-verbal încheiat de agentul constatator,

iar asigurarea a stabilit o valoare de 20% a părților componente neavariate.

Întrucât valoarea reparației depășea

cu mult suma asigurată, bunul nu a mai fost reparat, iar plata despăgubirii a

avut în vedere devizele estimative.

Aplicând greșit legea, instanțele de

fond au ignorat contractul părților, care, în cap. IV pct. 14, prevedea că

asigurarea se face la sumele declarate de asigurat și nu au ținut cont de

procesul-verbal încheiat de inspectorul de specialitate.

Critica asupra hotărârii

judecătorești atacate are în vedere și acceptarea pură și simplă a succesiunii,

care atrage responsabilități în privința pasivului succesoral.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Contractul de asigurare încheiat de

reclamantă privea acordarea despăgubirilor în cazul producerii riscurilor

asigurate în condițiile de asigurare și cu excepția excluderilor expres

menționate.

Potrivit pct. 5 al cap. II primele

de asigurare pentru avarii și furt se reactualizează trimestrial, însă, acestea

nu pot depăși valoarea daunelor ce se cuvin pentru repararea bunului.

Aleatoriu, cu titlu oneros,

contractul de asigurare dă dreptul asiguratului să primească o sumă de bani,

astfel încât să acopere prejudiciul suferit.

Dauna de asigurare are în vedere

numai prejudiciul efectiv suferit, iar, astfel, indemnizația de asigurare se

achită în considerarea modului în care se stabilește nivelul despăgubirii.

Evaluarea prejudiciului a fost

realizată prin expertiză tehnică, care a stabilit cheltuielile de reparare a

autovehiculului la suma de 8.823 mărci germane, sumă de bani primită de la A.S.R.

SA, sucursala Mureș.

Expertiza tehnică este un mijloc de

probațiune pentru lămurirea unor împrejurări de care instanța are nevoie, prin

intermediul unor persoane având cunoștințe specializate. Devizul estimativ și

procesul-verbal de constatare au aproximat valoarea despăgubirilor, fără, însă,

a avea un suport științific de determinare a acestora. Iar instanța, în

considerarea acestei situații, a administrat o probă care să stabilească cu

exactitate lucrările efectuate și costurile pentru repararea autotractorului.

În privința acceptării succesiunii

de către pârâți, situația este lipsită de interes, câtă vreme valoarea

prejudiciului efectiv a fost achitată de o altă societate de asigurare, care nu

a formulat acțiune în regres.

Așa fiind, considerând că instanțele

de fond au pronunțat hotărâri temeinice și legale, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 42/A din 31 mai 2002, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.S.T. SA, sucursala Slatina, împotriva deciziei nr. 42 din 31

mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 49.000.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 noiembrie 2003.