Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
Data
6 martie 2003

Decizia nr. 1133/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 83/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din 10 mai 1999, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul col.(r) I.V. la 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., precum și pedeapsa complementară a degradării militare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 20 noiembrie 1998 la 30 noiembrie 1998 și, invocându-se dispozițiile art. 350 alin. (1) și art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., combinat cu art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Clubul Sportiv D. București echivalentul în lei a sumei de 1.051.535 dolari S.U.A. și a dobânzii comerciale aferente acestei sume, cu începere de la 29 octombrie 1993 și până la achitarea prejudiciului. S-a reținut că, la începutul anului 1990, Clubul Sportiv D. București era organizat și funcționa în temeiul dispozițiilor prevăzute în anexa referitoare la Normele unitare de structură pentru unitățile de educație fizică și sport din Ministerul de Interne, componentă a Decretului nr. 79/1974 pentru modificarea Legii nr. 27/1967 cu privire la dezvoltarea activității de educație fizică și sport și pentru stabilirea normelor unitare de structură la unitățile de profil, fiind subordonat Ministerului de Interne, iar în ceea ce privește sportul de performanță și Ministerului Turismului și Sportului.

Pentru desfășurarea activității, în structura clubului au fost prevăzute secții pe ramuri de sport, centre de inițiere și antrenament, baze și complexe sportive, iar prin dispozițiile art. 1 din H.C.M. nr. 13687/1969 terenurile, construcțiile aferente acestora și bunurile din dotare cuprinse în Anexele nr. 1 și 7 la hotărâre, au fost trecute gratuit din administrarea Ministerului de Interne în folosința C.S. D. București. C.S. D. București a fost conceput ca o unitate bugetară a Ministerului de Interne, după 1990 secția de fotbal, căpătând de facto și ulterior, de drept, un statut aparte, diferit de cel al restului secțiilor, deoarece, datorită ponderii mari a veniturilor realizate, aceasta a ajuns în fapt să se autofinanțeze.

Inițial, în cadrul structurii S.C. D. București, condus de un șef de club, unul dintre locțiitorii acestuia răspundea de fotbal, iar secția de specialitate era coordonată de un șef de secție, gestiunea financiară fiind asigurată de compartimentul contabil al clubului. Până în primăvara anului 1992, șefi ai C.S. D. București au fost, pe rând, col. G.M., col. E.G. și col. N.G., funcția de locțiitor pentru fotbal fiind deținută de col.(r) I.V., până la 1 septembrie 1990, iar col.(r) D.A. și lt. col. M.A. au fost șefi de secție. Prin Ordinul ministrului de interne nr. 205 din 8 martie 1992, s-a stabilit ca secția de fotbal să funcționeze ca unitate de sine stătătoare, cu statut profesionist, cu buget propriu, având mandat de a întreține și administra baza sportivă atribuită, manager general fiind col.

(rez.) I.V. Conform art. 3 din ordinul menționat, F.C. D. București își desfășura activitatea pe baza Regulamentului propriu de organizare și funcționare și a Regulamentului F.R.F., conducerea fiind asigurată de președintele clubului și un consiliu de administrație. Președintele, desemnat în persoana col. (rez.) I.V., avea și funcția de președinte al consiliului de administrație. Președintele era împuternicit să încheiere contracte. F.C. D. avea un buget propriu de venituri și cheltuieli, acoperindu-și cheltuielile din venituri proprii, fără subvenții de la bugetul Ministerului de Interne. În baza Ordinului nr. 04828/1992 a fost adoptat Regulamentul de organizare și funcționare a F.C. D. București, în care se reiau și sunt dezvoltate prevederile conținute în ordine.

Deși la 20 aprilie 1992 a fost constituit consiliul de administrație, format din 5 membri, acesta nu și-a intrat practic în atribuții. În fapt, întreaga activitate de conducere a clubului și-a asumat-o președintele clubului, col. (rez.) I.V. care, de altfel, avea și drept de veto în adoptarea hotărârilor consiliului de administrație. În executarea prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 04828/1992, prin Ordinul nr. 16 din 20 aprilie 1992, o parte a patrimoniului din evidența C.S. D. a fost trecută în administrația F.C. D. Prin sentința nr. 74 din 24 noiembrie 1992, a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis cererea privitoare la acordarea personalității juridice Asociației F.C. D. București și s-a dispus înregistrarea acesteia în Registrul persoanelor juridice.

În statutul asociației se regăsesc, în mare parte, prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a F.C. D. În continuare și în noua formă de organizare, col. (rez.) I.V. și-a asumat întreaga activitate de conducere a asociației. S-a mai reținut că sentința de autorizare a înființării Asociației F.C. D. a fost anulată ulterior, urmare admiterii, în 1993, a unui recurs extraordinar declarat împotriva acesteia. La data de 20 mai 1994, prin sentința nr. 41, Judecătoria sectorului 2 București a admis cererea Asociației F.C. D. de acordare a personalității juridice. Între data anulării primei sentinței și pronunțarea acesteia din urmă, au fost emise mai multe ordine de către ministrul de interne privitoare la organizarea clubului însă, practic, conducerea F.C.

D. București a rămas neschimbată. În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul I.V., în calitate de conducător al C.S. D. a încheiat mai multe contracte de transfer extern a unor jucători de fotbal de la acest club, la cluburi de fotbal străine, precum și alte contracte, și-a însușit, în mod repetat, următoarele sume: - 150.000 dolari S.U.A. parte din contractul extern din 28 septembrie 1990 de 300.000 dolari S.U.A. pentru jucătorul M.D., respectiv, rata scadentă la 10 iulie 1993; - 150.000 dolari S.U.A. din contractul extern pentru jucătorul H.O., încheiat la data de 23 iunie 1993; - 157.580 dolari S.U.A. din contractul extern pentru jucătorul G.G., încheiat la data de 14 ianuarie 1993; - 286.955 dolari S.U.A.

din contractul extern pentru jucătorul S.T., încheiat la data de 25 aprilie 1993; - 145.000 dolari S.U.A. parte din contractul extern pentru jucătorul B.S., încheiat la 4 noiembrie 1991 și reziliat la 29 octombrie 1993, dată la care inculpatul a încasat cash 150.000 dolari S.U.A. din care 55.000 dolari S.U.A. i-a dat pentru club, restul fiind ultima sumă însușită de inculpat în interes propriu. - 162.000 dolari S.U.A., parte din contractele pentru drepturi de reclamă și televizare a partidelor de fotbal încheiate cu firma C.W.L. T. A.G. la 1 iulie 1991 și 9 ianuarie 1993, pentru suma totală de 447.000 dolari S.U.A. Prima instanță a apreciat că însușirea sumelor menționate este dovedită de înscrisurile consemnând primirea acestora cash și neânregistrarea lor în contabilitate.

Totodată, aceste sume nu se regăsesc nici în documentele de cheltuieli ale clubului sportiv. Totodată, instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă însușirea sumelor de 350.000 dolari S.U.A. din contractul extern încheiat la 26 martie 1993 pentru jucătorul C.M., suma de 430.000 dolari S.U.A. din contractul extern din 19 iulie 1993 pentru jucătorul M.D. și suma de 100.000 dolari S.U.A. despre care în rechizitoriu se susține că ar constitui o diferență din contractul extern pentru jucătorul S.I.O., încheiat la data de 6 octombrie 1990. Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel inculpatul I.V. și partea civilă Ministerul de Interne.

Apreciind că s-a dispus condamnarea sa în lipsa unei evidențe contabile corecte, prin care să se stabilească cert, atât prejudiciul, cât și localizarea acestuia în persoana sa, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, fiind utilă audierea a peste 100 de martori. În situația în care instanța de control judiciar ar aprecia, urmare ascultării martorilor și efectuării expertizei contabile în apel, că materialul probator existent este suficient, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, în condițiile neprimirii primelor două motive de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Partea civilă Ministerul de Interne pentru Clubul Sportiv D. București a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei a sumei de 2.366.535 dolari S.U.A., stabilită de revizia contabilă. Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 122 din 5 decembrie 2001, a admis apelurile, a desființat hotărârea atacată și a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen. S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 20 noiembrie la 30 noiembrie 1998 și de la 12 mai 1999 până la punerea sa efectivă în libertate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a admis și a dispus efectuarea unei expertize contabile, probă asupra căreia instanța de fond a revenit nejustificat, reținând din concluziile raportului, în esență, următoarele:

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.V. împotriva deciziei nr. 122 din 5 decembrie 2001 a Curții Militare de Apel. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor, la Curtea Militară de Apel. Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.