ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 10

mai 1999, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul

col.(r) I.V. la 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și c) C. pen., precum și pedeapsa complementară a degradării

militare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de gestiune frauduloasă,

prevăzută de art. 214 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

prevenției de la 20 noiembrie 1998 la 30 noiembrie 1998 și, invocându-se

dispozițiile art. 350 alin. (1) și art. 136 alin. (1) C. proc. pen., combinat

cu art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Clubul Sportiv D. București echivalentul în lei a sumei

de 1.051.535 dolari S.U.A. și a dobânzii comerciale aferente acestei sume, cu

începere de la 29 octombrie 1993 și până la achitarea prejudiciului.

S-a reținut că, la începutul anului

1990, Clubul Sportiv D. București era organizat și funcționa în temeiul

dispozițiilor prevăzute în anexa referitoare la Normele unitare de structură

pentru unitățile de educație fizică și sport din Ministerul de Interne,

componentă a Decretului nr. 79/1974 pentru modificarea Legii nr. 27/1967 cu

privire la dezvoltarea activității de educație fizică și sport și pentru

stabilirea normelor unitare de structură la unitățile de profil, fiind subordonat

Ministerului de Interne, iar în ceea ce privește sportul de performanță și

Ministerului Turismului și Sportului.

Pentru desfășurarea activității, în

structura clubului au fost prevăzute secții pe ramuri de sport, centre de

inițiere și antrenament, baze și complexe sportive, iar prin dispozițiile art.

1 din H.C.M. nr. 13687/1969 terenurile, construcțiile aferente acestora și

bunurile din dotare cuprinse în Anexele nr. 1 și 7 la hotărâre, au fost trecute

gratuit din administrarea Ministerului de Interne în folosința C.S. D.

București.

C.S. D. București a fost conceput ca

o unitate bugetară a Ministerului de Interne, după 1990 secția de fotbal,

căpătând de facto și ulterior, de drept, un statut aparte, diferit de cel al

restului secțiilor, deoarece, datorită ponderii mari a veniturilor realizate,

aceasta a ajuns în fapt să se autofinanțeze.

Inițial, în cadrul structurii S.C.

D. București, condus de un șef de club, unul dintre locțiitorii acestuia

răspundea de fotbal, iar secția de specialitate era coordonată de un șef de

secție, gestiunea financiară fiind asigurată de compartimentul contabil al

clubului.

Până în primăvara anului 1992, șefi

ai C.S. D. București au fost, pe rând, col. G.M., col. E.G. și col. N.G.,

funcția de locțiitor pentru fotbal fiind deținută de col.(r) I.V., până la 1

septembrie 1990, iar col.(r) D.A. și lt. col. M.A. au fost șefi de secție.

Prin Ordinul ministrului de interne

nr. 205 din 8 martie 1992, s-a stabilit ca secția de fotbal să funcționeze ca

unitate de sine stătătoare, cu statut profesionist, cu buget propriu, având

mandat de a întreține și administra baza sportivă atribuită, manager general

fiind col. (rez.) I.V.

Conform art. 3 din ordinul

menționat, F.C. D. București își desfășura activitatea pe baza Regulamentului

propriu de organizare și funcționare și a Regulamentului F.R.F., conducerea

fiind asigurată de președintele clubului și un consiliu de administrație.

Președintele, desemnat în persoana col. (rez.) I.V., avea și funcția de

președinte al consiliului de administrație.

Președintele era împuternicit să

încheiere contracte. F.C. D. avea un buget propriu de venituri și cheltuieli,

acoperindu-și cheltuielile din venituri proprii, fără subvenții de la bugetul

Ministerului de Interne.

În baza Ordinului nr. 04828/1992 a

fost adoptat Regulamentul de organizare și funcționare a F.C. D. București, în

care se reiau și sunt dezvoltate prevederile conținute în ordine.

Deși la 20 aprilie 1992 a fost

constituit consiliul de administrație, format din 5 membri, acesta nu și-a

intrat practic în atribuții. În fapt, întreaga activitate de conducere a

clubului și-a asumat-o președintele clubului, col. (rez.) I.V. care, de altfel,

avea și drept de veto în adoptarea hotărârilor consiliului de administrație.

În executarea prevederilor art. 4

din Ordinul nr. 04828/1992, prin Ordinul nr. 16 din 20 aprilie 1992, o parte a

patrimoniului din evidența C.S. D. a fost trecută în administrația F.C. D.

Prin sentința nr. 74 din 24

noiembrie 1992, a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis cererea privitoare

la acordarea personalității juridice Asociației F.C. D. București și s-a dispus

înregistrarea acesteia în Registrul persoanelor juridice.

În statutul asociației se regăsesc,

în mare parte, prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a F.C.

D.

În continuare și în noua formă de

organizare, col. (rez.) I.V. și-a asumat întreaga activitate de conducere a

asociației.

S-a mai reținut că sentința de

autorizare a înființării Asociației F.C. D. a fost anulată ulterior, urmare

admiterii, în 1993, a unui recurs extraordinar declarat împotriva acesteia.

La data de 20 mai 1994, prin

sentința nr. 41, Judecătoria sectorului 2 București a admis cererea Asociației

F.C. D. de acordare a personalității juridice.

Între data anulării primei sentinței

și pronunțarea acesteia din urmă, au fost emise mai multe ordine de către

ministrul de interne privitoare la organizarea clubului însă, practic,

conducerea F.C. D. București a rămas neschimbată.

În realizarea aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatul I.V., în calitate de conducător al C.S. D. a încheiat

mai multe contracte de transfer extern a unor jucători de fotbal de la acest

club, la cluburi de fotbal străine, precum și alte contracte, și-a însușit, în

mod repetat, următoarele sume:

- 150.000 dolari S.U.A. parte din

contractul extern din 28 septembrie 1990 de 300.000 dolari S.U.A. pentru

jucătorul M.D., respectiv, rata scadentă la 10 iulie 1993;

- 150.000 dolari S.U.A. din

contractul extern pentru jucătorul H.O., încheiat la data de 23 iunie 1993;

- 157.580 dolari S.U.A. din

contractul extern pentru jucătorul G.G., încheiat la data de 14 ianuarie 1993;

- 286.955 dolari S.U.A. din

contractul extern pentru jucătorul S.T., încheiat la data de 25 aprilie 1993;

- 145.000 dolari S.U.A. parte din

contractul extern pentru jucătorul B.S., încheiat la 4 noiembrie 1991 și

reziliat la 29 octombrie 1993, dată la care inculpatul a încasat cash 150.000

dolari S.U.A. din care 55.000 dolari S.U.A. i-a dat pentru club, restul fiind

ultima sumă însușită de inculpat în interes propriu.

- 162.000 dolari S.U.A., parte din

contractele pentru drepturi de reclamă și televizare a partidelor de fotbal

încheiate cu firma C.W.L. T. A.G. la 1 iulie 1991 și 9 ianuarie 1993, pentru

suma totală de 447.000 dolari S.U.A.

Prima instanță a apreciat că

însușirea sumelor menționate este dovedită de înscrisurile consemnând primirea

acestora cash și neânregistrarea lor în contabilitate. Totodată, aceste sume nu

se regăsesc nici în documentele de cheltuieli ale clubului sportiv.

Totodată, instanța de fond a reținut

că, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă însușirea sumelor de

350.000 dolari S.U.A. din contractul extern încheiat la 26 martie 1993 pentru

jucătorul C.M., suma de 430.000 dolari S.U.A. din contractul extern din 19

iulie 1993 pentru jucătorul M.D. și suma de 100.000 dolari S.U.A. despre care

în rechizitoriu se susține că ar constitui o diferență din contractul extern

pentru jucătorul S.I.O., încheiat la data de 6 octombrie 1990.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

au declarat apel inculpatul I.V. și partea civilă Ministerul de Interne.

Apreciind că s-a dispus condamnarea

sa în lipsa unei evidențe contabile corecte, prin care să se stabilească cert,

atât prejudiciul, cât și localizarea acestuia în persoana sa, inculpatul a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și restituirea

cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, fiind utilă

audierea a peste 100 de martori. În situația în care instanța de control

judiciar ar aprecia, urmare ascultării martorilor și efectuării expertizei

contabile în apel, că materialul probator existent este suficient, inculpatul a

solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. În subsidiar, în condițiile neprimirii primelor două motive de

apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

delapidare în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249

alin. (1) C. pen.

Partea civilă Ministerul de Interne

pentru Clubul Sportiv D. București a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței și obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei a sumei de

2.366.535 dolari S.U.A., stabilită de revizia contabilă.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia penală nr. 122 din 5 decembrie 2001, a admis apelurile, a desființat

hotărârea atacată și a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea

urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen.

S-a dispus revocarea măsurii

arestării preventive a inculpatului.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv de la 20 noiembrie la 30 noiembrie 1998 și de la 12 mai 1999

până la punerea sa efectivă în libertate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a admis și a dispus efectuarea unei expertize contabile, probă asupra

căreia instanța de fond a revenit nejustificat, reținând din concluziile

raportului, în esență, următoarele:

Clubului Sportiv D., cât și a F.C. D. s-a ținut defectuos.

către Comisia din Direcția de Control a Ministerului de Interne și care a fost

avută în mod exclusiv în vedere de judecătorul fondului, este greșită.

inculpat ar fi de 726.429 dolari S.U.A.

expertul contabil a menționat punctul de vedere al inculpatului potrivit

căruia, suma a fost cheltuită integral în interesul clubului, dar fie actele

justificative nu s-au depus la contabilitate de către persoanele care au

efectuat plățile, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit.

evidența contabilă nu figurează achiziționarea de echipament sportiv, ceea ce

ar putea justifica de asemenea, în parte sau integral, suma de 726.429 dolari

S.U.A.

S-a mai reținut că susținerile

inculpatului, tinzând la dovedirea unor împrejurări esențiale rezolvării cauzei

nu au fost verificate în cursul procesului. În consecință, s-au audiat 22 de

martori propuși de acesta, care au făcut declarații semnificative cu privire la

cheltuielile clubului sportiv.

În concluzie, instanța de apel a

apreciat că raționamentul în temeiul căruia prima instanță a stabilit că

inculpatul și-a însușit în folos propriu suma de 1.051.535 dolari S.U.A. este

greșit din două motive. Sub un prim motiv, premisa este eronată și, în al

doilea rând, într-o cauză în care inculpatului i s-a reținut calitatea de

administrator și nu cea de gestionar, în mod greșit demonstrația a pornit de la

evidențele contabile către starea de fapt și nu invers, cum era normal.

Ca atare, parchetul a greșit pentru

că nu a verificat susținerile inculpatului privind cheltuirea banilor, exclusiv

și integral, în favoarea clubului, nu a luat în seamă afirmațiile unor martori

privind efectuarea unor cheltuieli neevidențiate în contabilitate și nu a

sesizat anomaliile din evidențele contabile, care impuneau administrarea unei

expertize.

Totodată, prima instanță a greșit

pentru că nu a permis inculpatului sub nici o formă, să dovedească modul de

cheltuire a banilor încasați cash, refuzându-i acestuia proba cu martori, a

revenit asupra probei cu expertiză contabilă și a întemeiat soluția de

condamnare exclusiv pe evidența contabilă „refăcută”, care s-a dovedit a fi

greșită.

În acest context, instanța de apel a

redirecționat probatoriul ce avea a fi administrat, în vederea stabilirii

prejudiciului real, a cauzelor acestuia, precum și pentru stabilirea

destinațiilor sumelor încasate cash și neevidențiate în contabilitate.

În raport de lacunele urmăririi

penale și față de care dosarul nu trebuia trimis instanței, instanța de apel a

apreciat că este imposibilă rezolvarea corectă a cauzei fără lămurirea tuturor

aspectelor vizând folosirea sumelor administrate de către inculpat.

Pentru aceasta se apreciază ca fiind

necesare:

- investigații ample,

- audierea unui număr impresionant

de persoane,

- audierea unor fotbaliști care

evoluează la cluburi din străinătate, la anumite date, în funcție de prezența

acestora în țară,

- eventuale reaudieri în raport de

depoziția altor martori,

- posibile confruntări,

- identificarea unor foști

componenți ai clubului care pot da relații despre primirea anumitor prime de

joc sau de obiectiv,

- verificări la/în evidențele altor

instituții sau societăți,

- noi înregistrări în evidența

contabilă, ceea ce presupune o permanentă legătură cu compartimentul de resort

din cadrul clubului.

În concluzie, instanța de apel a

constatat că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în

fața instanței nu se poate face decât cu mare întârziere, așa încât, cauza se

va restitui procurorului pentru completarea urmăririi penale, parchetul trebuind

să verifice apărările inculpatului prin administrarea probelor ce se impun

pentru aflarea adevărului.

În acest context, instanța de apel

arată că urmează a fi verificate în mod deosebit, aspecte vizând:

Invocând declarațiile martorilor

audiați în apel, în special H.F., H.V., C.F., P.F., E.C. și D.A., apreciate ca

fiind de principiul, aceștia nu au putut indica sumele exacte acordate cu acest

titlu, astfel că, parchetul urmează să stabilească cu certitudine, pe baza declarațiilor

beneficiarilor, ce sumă a primit fiecare și în ce monedă pentru fiecare joc,

sens în care trebuie stabilită componența lotului pentru fiecare meci disputat

și să se treacă la audierea martorilor.

Invocând declarația antrenorului

principal H.F., instanța a arătat că parchetul trebuie să identifice și să

audieze pe fiecare membru al lotului care a participat la ediția de campionat

1991 – 1992, să raporteze sumele recunoscute ca primite de fiecare la cele

existente în evidența contabilă și să opereze corespunzător asupra presupusului

prejudiciu.

echipamentului sportiv.

În raport de lipsa în evidența

contabilă a cheltuielilor la acest capitol, raportat la declarațiile martorilor

H.l., P.F., H.F., H.V. etc., în sensul că întreg lotul a beneficiat de

echipament corespunzător, suficient și de cea mai bună calitate, la nivelul

unor sume cuprinse între 40.000 – 60.000 dolari S.U.A. anual, instanța de apel

a arătat că parchetul va trebui să stabilească în ce a constat cantitativ și

valoric echipamentul sportiv achiziționat și în fiecare caz concret, care a

fost factorul ce a determinat neânregistrarea facturilor în contabilitate.

juniori a clubului

Invocând

declarația inculpatului în acest sens, coroborat cu declarația martorilor H.V.

și lipsa tabelului de premiere, pretins a fi întocmit, dar nedepus, instanța de

apel a arătat că parchetul urmează să verifice corectitudinea susținerilor

martorului, să constate sursa de venit care a permis efectuarea turneelor și să

audieze martorii, pe care îi precizează.

contractuale plătite.

Întrucât există neconcordanță între

sumele înregistrate în contabilitate și sumele din contractele încheiate de

club cu jucătorii, parchetul urmează a audia jucătorii menționați la acest

punct și directorul tehnic, olandezul R.I., semnificativă fiind și declarația

martorului P.F.

În raport de declarațiile martorilor

D.A. și H.V. privitoare la acordarea de sume de bani altor echipe, parchetului

i-a fost stabilită obligația de a completa urmărirea penală, în sensul

stabilirii corecte a sumelor plătite cu acest titlu altor cluburi, după care să

propună instanței o încadrare juridică sau să reducă cu aceste sume

imputabilitatea penală a inculpatului.

naționale de fotbal pentru victoria din meciul cu Țara Galilor.

Sub acest aspect, instanța de apel a

arătat că parchetul are obligația de a audia toți membrii lotului, pentru a

constata dacă aceștia au fost premiați cu suma de 45.000 dolari S.U.A.,

inculpatul susținând că tabelul de premiere a fost semnat de toți jucătorii și

personalul tehnic, dar a dispărut.

unor secții sportive de către secția de fotbal.

În raport de declarațiile unanime

ale martorilor N.G. și P.I., în sensul contribuției financiare la cheltuielile

celorlalte secții, urmează ca parchetul să efectueze toate cercetările pentru

identificarea secțiilor beneficiare, valoarea contribuțiilor și confruntarea

acestor date cu evidențele contabile.

dolari S.U.A. în schimbul căreia se susține că Ministerul de Interne a creditat

contul F.C. D. cu 75.000.000 lei.

Sub acest aspect, aflat în

divergență, instanța de apel a dispus ca parchetul să identifice și să audieze

persoanele care au hotărât tranzacția, modalitatea în care aceasta s-a realizat

și cauzele pentru care nu s-a operat în evidențele contabile, avându-se în

vedere declarația martorului P.C.

bănească a clubului la activitatea intitulată generic „P.” care a avut loc în

1992, în Italia.

Instanța de apel a arătat că,

potrivit declarației martorului M.P., sub acest aspect, completarea urmăririi

penale va consta în cercetări cu referire la condițiile în care s-a participat

la acest eveniment, audierea persoanelor care au făcut deplasarea, valoarea

reală a contribuției clubului, modalitatea de predare a banilor și sursa

acestora.

Parchetul,

pe bază de documente și audieri de martori, va stabili volumul real al acestor

contribuții, contabilizarea lor și diminuarea corespunzătoare a efortului

financiar al clubului, reținându-se și declarația martorului P.M.

străinătate la meciurile din cupele europene și protocol ce precede astfel de

întâlniri s-a dispus ca parchetul să stabilească cheltuielile ocazionate cu

protocolul pentru fiecare meci din cupele europene disputat de D. pe teren

propriu, precum și componența, structura socială, criteriile după care au fost

selectați și obligațiile pe care clubul le avea față de cei care au făcut

deplasări externe pentru cele 11 meciuri din cupele europene și turneele de

pregătire.

În fine, instanța de apel a stabilit

că parchetul va verifica toate susținerile inculpatului și martorilor audiați

de instanța de apel privind cheltuieli neânregistrate în contabilitate, posibil

a fi avut sursa de finanțare în plățile făcute cash inculpatului de cluburile

străine sau de firma T. A.G. în baza contractelor ce au făcut obiectul

sesizării instanței de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate, au

declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și

inculpatul I.V.

Invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., parchetul a susținut că

inculpatul, încălcând cu rea-credință reglementările legale în materie prin

neânregistrarea contractelor de transfer extern a jucătorilor în evidențele

clubului, prin nedepunerea în contabilitate și, respectiv, în conturile clubului

a actelor doveditoare ale încasărilor și, respectiv, a sumelor de bani

încasate, a urmărit și a reușit să scoată sume de bani din sfera patrimonială a

clubului și a intrat în stăpânirea efectivă a acestora, existența prejudiciului

fiind pe deplin dovedită.

Criticând, detaliat, expertiza

contabilă efectuată în apel, s-a arătat că, dacă se vor admite aceste critici

și, pe cale de consecință, cele la adresa deciziei pronunțate în apel, rezultă

că hotărârea este netemeinică și nelegală, iar toate îndrumările date

procurorului sunt inutile, ele neavând nici o finalitate practică în ceea ce

privește soluționarea cauzei.

Pe de altă parte, având în vedere

dispozițiile legale în vigoare în perioada analizată, nu apare ca necesară

stabilirea destinației sumelor încasate cash de către inculpat și neevidențiate

în contabilitate. Astfel, în situația în care s-ar mai putea face dovada unor

„cheltuieli necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat, acestea nu ar

putea fi apreciate ca legale. Cel mult, ele ar putea constitui, având în vedere

încadrarea juridică a faptelor dată inițial de parchetul militar, dovada

caracterului păgubitor în care inculpatul și-a exercitat mandatul, inclusiv

prin acte ce nu erau îngăduite unui bun administrator și care au avut efecte păgubitoare

pentru club.

În concluzie, parchetul a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului, la

aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care nu l-a motivat în scris, la

termenul de judecată, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru

refacerea actelor contabile, întrucât nu este de acord nici cu latura civilă a

cauzei.

Recursurile declarate sunt fondate.

Verificând actele dosarului, rezultă

că revizia financiar-contabilă efectuată în faza de urmărire penală și care a

vizat perioada iunie 1990 – 31 mai 1994, a concluzionat că la S.C. D. și F.C.

D. s-a produs un prejudiciu total de 5.836.139,40 dolari S.U.A. și 122.871.477

lei, din care suma de 2.263.841 dolari S.U.A. și 447.000 dolari S.U.A. este

urmarea unor fapte ce cad sub incidența legii penale, restul pagubei fiind

aferentă răspunderii civile.

Prezentul dosar are ca obiect

material suma de 2.366.535 dolari S.U.A., prejudiciu ce a fost generat, în

principal, de încasarea în numerar de către inculpat a unor sume de bani în

valută, reprezentând prețul aferent contractelor externe referitoare la

transferul jucătorilor de fotbal, sume ce nu au fost înscrise ca atare în

evidența contabilă și care nu s-au regăsit nici în actele de cheltuieli.

Pentru restul prejudiciului

constatat, prin Ordonanța din 3 octombrie 1997, s-a dispus disjungerea cauzei,

acesta fiind cauzat de neurmărirea executării unor contracte externe și care au

avut ca rezultat neâncasarea unor debite, litigii cu diverși creditori și

debitori, nevirarea cotelor datorate M.T.S., datorii către F.R.F., la bănci,

către persoane fizice, penalizări etc.

Revizia contabilă a mai reținut că

nici unul dintre contractele de transfer a jucătorilor de fotbal la cluburi din

străinătate nu a fost înregistrat în evidențele C.S. și respectiv, F.C. D.

București și că, în mare parte din contracte, fie nu s-a stabilit ca plata să

se facă prin transfer bancar fie, atunci când a existat o asemenea prevedere,

ea nu a fost respectată, practicându-se încasarea sumelor în numerar. Când

încasările s-au efectuat în numerar, documentele ce le atestau nu s-au depus în

contabilitate și, de regulă, nici multe din aceste sume nu au fost depuse în

casă, banii fiind folosiți deseori implicit după încasare, pentru efectuarea de

plăți.

Aceste procedee, contrare

dispozițiilor legale, au fost practicate de inculpat sub motivarea

confidențialității contractelor de transfer, a crizei financiare prelungire în

care s-a aflat fotbalul dinamovist și a urgenței efectuării unor plăți necesare

pentru buna activitate a clubului.

În cursul reviziei s-au dedus toate

cheltuielile doveditoare ca efectuate pentru club, acestea însumând 259.276,21

dolari S.U.A. și 14.013.865 lei.

Având în vedere funcțiile deținute

de inculpat, de locțiitor al șefului C.S. D., responsabil cu fotbalul și apoi

președinte al F.C. D. București, principalele sale atribuții, împrejurarea că

actele de administrare constituie o activitate complexă, cuprinzând pe lângă

cele de conservare a bunurilor și pe cele necesare unei gospodăriri

corespunzătoare naturii bunurilor, rechizitoriul a reținut că inculpatul a avut

reprezentarea că acțiunile sale sunt incorecte, contrare îndatoririlor ce îi

reveneau și că, prin săvârșirea lor a cauzat o pagubă. În raport de

modalitățile folosite de inculpat în realizarea acestor activități, respectiv,

neânregistrarea contractelor și apoi a actelor de încasare a banilor, s-a

concluzionat că s-a dovedit reaua-credință a inculpatului în administrarea

respectivelor sume de bani, astfel că faptele sale întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C.

pen.

Prin rechizitoriu s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută

de art. 289 și art. 291 lit. g) și a învinuiților D.A. și P.C. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 214, art. 289 și art. 291 C. pen.

Instanța de fond, însușindu-și

întocmai „Raportul explicativ la darea de seamă contabilă” încheiat la 31 mai

1994, privind evidența contabilă refăcută a F.C. D. în valută pentru perioada 1

mai 1992 – 31 mai 1994, întocmit de Comisia de refacere a evidenței contabile

din Direcția de control a M.I. din 11 noiembrie 1996, a concluzionat că în

perioada 10 februarie 1992 – 29 octombrie 1993 inculpatul, în calitate de

funcționar, cu prilejul administrării și gestionării în fapt a sumelor în

valută și-a însușit în baza unei rezoluții infracționale unice, în folos

propriu, suma de 1.051.535 dolari din patrimoniul F.C. D., astfel că, se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Prin încheierea de ședință din 23

noiembrie 1998, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de gestiune frauduloasă în infracțiunea de

delapidare cu consecințe deosebit de grave.

Instanța de apel, constatând

precaritatea materialului probator administrat în cauză, a dispus și

administrat proba cu expertiză contabilă și martori.

Expertiza, după verificarea

evidențelor contabile existente, a actelor doveditoare de plăți găsite de

expert și neânregistrate în contabilitate, cât și a documentelor de cheltuieli

reconstituite, a concluzionat că „eventualul prejudiciu” produs de inculpat ar

fi de 726.429 dolari, din care 108.751 dolari la C.S. D. rezultând cin

contractul de transmisiune TV, iar 617.678 dolari la F.C. D., rezultând din

contractele de transfer extern ale fotbaliștilor dinamoviști și din drepturile

de transmitere TV a meciurilor.

Referitor la suma de 726,429 dolari,

expertul a menționat punctul de vedere al inculpatului, potrivit căruia suma a

fost integral cheltuită în interesul clubului, dar fie actele jusitificative nu

s-au depus la contabilitate de persoanele ce au efectuat plățile și aveau

această obligație, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit.

Audiat la instanța de fond,

inculpatul a afirmat că nu și-a însușit nici un ban din fondurile administrate,

toți banii fiind folosiți exclusiv în interesul clubului, iar suma rămasă

nejustificată cu acte de 726.429 dolari a cheltuit-o pentru prime de joc, cu

meciurile din cupele europene disputate pe teren propriu sau în străinătate, cu

galeria dinamovistă, cu echipa de juniori a F.C. D. și sportivii altor secții

ale clubului, premierea unor jucători, cheltuieli de protocol, echipament etc.

Pentru dovedirea susținerilor

inculpatului, instanța de apel a dispus audierea a numeroși martori pentru a

stabili destinația sumelor încasate cash de inculpat și neevidențiate în

contabilitate.

Constatând că mare parte din

cheltuieli inculpatul le-a făcut în folosul clubului, că martorii audiați au

afirmat numai categorii de cheltuieli, fără a putea preciza cuantumul acestora,

fiind astfel numai „de principiu” deși, dacă ele s-ar dovedi, ar putea diminua

minusul de 726.429 dolari reținut de expertiză, instanța de apel concluzionează

că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în fața

instanței nu se poate face decât cu mare întârziere motive pentru care,

admițând apelurile declarate de inculpat și partea civilă, a desființat

sentința penală și, conform art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei

la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel pentru completarea

urmăririi penale, indicând și probele ce urmează a fi administrate pentru

aflarea adevărului, în raport de toate apărările inculpatului.

În cauză, restituirea dosarului la

parchet pentru completarea urmăririi penale nu se impune, întrucât, pe de o

parte, probele astfel cum au fost indicate sunt imposibil de administrat, având

în vedere perioada îndelungată de timp scursă și lipsa actelor contabile

(audierea loturilor de jucători pentru fiecare meci disputat în perioada 1990 -

1994, antrenori, medici, maseuri pentru a stabili suma exactă primită de

fiecare; identificarea și audierea sportivilor și conducătorilor secțiilor de

box, canotaj, caiac-canoe, volei, handbal, baschet, tenis pentru a dovedi

susținerea lor financiară; identificarea tuturor surselor de sponsorizare,

volumul real al acestor contribuții, contabilizarea lor și diminuarea

corespunzătoare a efortului financiar al clubului; echipamentul sportiv

cumpărat și folosit în anii 1990 - 1994, respectiv în ce a constat cantitativ,

componența seturilor și valoric etc.). Pe de altă parte, cei 22 de martori

audiați în apel au declarat cu privire la fiecare aspect menționat pentru a fi

verificat.

În speță, administrarea de noi probe

pentru stabilirea destinației sumelor încasate cash de inculpat și

neevidențiate în contabilitate nu este necesară, întrucât „cheltuielile

necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat s-au făcut în lipsa unei

baze legale și deci, sunt apreciate ca nelegale.

Probele deja administrate, urmează a

fi avute însă în vedere la stabilirea încadrării juridice, în raport de fapta

cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu și cea reținută de instanța

de fond.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de

inculpatul I.V., se va casa decizia nr. 122 din 5 decembrie 2001 și se va

trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelurilor.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel

și de inculpatul I.V. împotriva deciziei nr. 122 din 5 decembrie 2001 a Curții

Militare de Apel.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor, la

Curtea Militară de Apel.

Onorariul,

în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.