Decizia nr. 1133/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 83/1999 a Tribunalului Militar Teritorial București

Evidența contabilă la nivelul Clubului Sportiv D., cât și a F.C. D. s-a ținut defectuos.

Contabilitatea „refăcută” de către Comisia din Direcția de Control a Ministerului de Interne și care a fost avută în mod exclusiv în vedere de judecătorul fondului, este greșită.

Eventualul prejudiciu produs de inculpat ar fi de 726.429 dolari S.U.A.

Referitor la această sumă, expertul contabil a menționat punctul de vedere al inculpatului potrivit căruia, suma a fost cheltuită integral în interesul clubului, dar fie actele justificative nu s-au depus la contabilitate de către persoanele care au efectuat plățile, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit.

În perioada analizată, în evidența contabilă nu figurează achiziționarea de echipament sportiv, ceea ce ar putea justifica de asemenea, în parte sau integral, suma de 726.429 dolari S.U.A. S-a mai reținut că susținerile inculpatului, tinzând la dovedirea unor împrejurări esențiale rezolvării cauzei nu au fost verificate în cursul procesului. În consecință, s-au audiat 22 de martori propuși de acesta, care au făcut declarații semnificative cu privire la cheltuielile clubului sportiv. În concluzie, instanța de apel a apreciat că raționamentul în temeiul căruia prima instanță a stabilit că inculpatul și-a însușit în folos propriu suma de 1.051.535 dolari S.U.A. este greșit din două motive. Sub un prim motiv, premisa este eronată și, în al doilea rând, într-o cauză în care inculpatului i s-a reținut calitatea de administrator și nu cea de gestionar, în mod greșit demonstrația a pornit de la evidențele contabile către starea de fapt și nu invers, cum era normal. Ca atare, parchetul a greșit pentru că nu a verificat susținerile inculpatului privind cheltuirea banilor, exclusiv și integral, în favoarea clubului, nu a luat în seamă afirmațiile unor martori privind efectuarea unor cheltuieli neevidențiate în contabilitate și nu a sesizat anomaliile din evidențele contabile, care impuneau administrarea unei expertize. Totodată, prima instanță a greșit pentru că nu a permis inculpatului sub nici o formă, să dovedească modul de cheltuire a banilor încasați cash, refuzându-i acestuia proba cu martori, a revenit asupra probei cu expertiză contabilă și a întemeiat soluția de condamnare exclusiv pe evidența contabilă „refăcută”, care s-a dovedit a fi greșită. În acest context, instanța de apel a redirecționat probatoriul ce avea a fi administrat, în vederea stabilirii prejudiciului real, a cauzelor acestuia, precum și pentru stabilirea destinațiilor sumelor încasate cash și neevidențiate în contabilitate. În raport de lacunele urmăririi penale și față de care dosarul nu trebuia trimis instanței, instanța de apel a apreciat că este imposibilă rezolvarea corectă a cauzei fără lămurirea tuturor aspectelor vizând folosirea sumelor administrate de către inculpat. Pentru aceasta se apreciază ca fiind necesare: - investigații ample, - audierea unui număr impresionant de persoane, - audierea unor fotbaliști care evoluează la cluburi din străinătate, la anumite date, în funcție de prezența acestora în țară, - eventuale reaudieri în raport de depoziția altor martori, - posibile confruntări, - identificarea unor foști componenți ai clubului care pot da relații despre primirea anumitor prime de joc sau de obiectiv, - verificări la/în evidențele altor instituții sau societăți, - noi înregistrări în evidența contabilă, ceea ce presupune o permanentă legătură cu compartimentul de resort din cadrul clubului. În concluzie, instanța de apel a constatat că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în fața instanței nu se poate face decât cu mare întârziere, așa încât, cauza se va restitui procurorului pentru completarea urmăririi penale, parchetul trebuind să verifice apărările inculpatului prin administrarea probelor ce se impun pentru aflarea adevărului. În acest context, instanța de apel arată că urmează a fi verificate în mod deosebit, aspecte vizând: 1. Acordarea primelor de joc. Invocând declarațiile martorilor audiați în apel, în special H.F., H.V., C.F., P.F., E.C. și D.A., apreciate ca fiind de principiul, aceștia nu au putut indica sumele exacte acordate cu acest titlu, astfel că, parchetul urmează să stabilească cu certitudine, pe baza declarațiilor beneficiarilor, ce sumă a primit fiecare și în ce monedă pentru fiecare joc, sens în care trebuie stabilită componența lotului pentru fiecare meci disputat și să se treacă la audierea martorilor. 2. Primele de obiectiv Invocând declarația antrenorului principal H.F., instanța a arătat că parchetul trebuie să identifice și să audieze pe fiecare membru al lotului care a participat la ediția de campionat 1991 – 1992, să raporteze sumele recunoscute ca primite de fiecare la cele existente în evidența contabilă și să opereze corespunzător asupra presupusului prejudiciu. 3. Privind achiziționarea echipamentului sportiv. În raport de lipsa în evidența contabilă a cheltuielilor la acest capitol, raportat la declarațiile martorilor H.l., P.F., H.F., H.V. etc., în sensul că întreg lotul a beneficiat de echipament corespunzător, suficient și de cea mai bună calitate, la nivelul unor sume cuprinse între 40.000 – 60.000 dolari S.U.A. anual, instanța de apel a arătat că parchetul va trebui să stabilească în ce a constat cantitativ și valoric echipamentul sportiv achiziționat și în fiecare caz concret, care a fost factorul ce a determinat neânregistrarea facturilor în contabilitate. 4. Privind sumele alocate echipei de juniori a clubului Invocând declarația inculpatului în acest sens, coroborat cu declarația martorilor H.V. și lipsa tabelului de premiere, pretins a fi întocmit, dar nedepus, instanța de apel a arătat că parchetul urmează să verifice corectitudinea susținerilor martorului, să constate sursa de venit care a permis efectuarea turneelor și să audieze martorii, pe care îi precizează. 5. Privind indemnizațiile contractuale plătite. Întrucât există neconcordanță între sumele înregistrate în contabilitate și sumele din contractele încheiate de club cu jucătorii, parchetul urmează a audia jucătorii menționați la acest punct și directorul tehnic, olandezul R.I., semnificativă fiind și declarația martorului P.F.

Privind primele indirecte În raport de declarațiile martorilor D.A. și H.V. privitoare la acordarea de sume de bani altor echipe, parchetului i-a fost stabilită obligația de a completa urmărirea penală, în sensul stabilirii corecte a sumelor plătite cu acest titlu altor cluburi, după care să propună instanței o încadrare juridică sau să reducă cu aceste sume imputabilitatea penală a inculpatului.

Privind premierea echipei naționale de fotbal pentru victoria din meciul cu Țara Galilor. Sub acest aspect, instanța de apel a arătat că parchetul are obligația de a audia toți membrii lotului, pentru a constata dacă aceștia au fost premiați cu suma de 45.000 dolari S.U.A., inculpatul susținând că tabelul de premiere a fost semnat de toți jucătorii și personalul tehnic, dar a dispărut.

Privind susținerea financiară a unor secții sportive de către secția de fotbal. În raport de declarațiile unanime ale martorilor N.G. și P.I., în sensul contribuției financiare la cheltuielile celorlalte secții, urmează ca parchetul să efectueze toate cercetările pentru identificarea secțiilor beneficiare, valoarea contribuțiilor și confruntarea acestor date cu evidențele contabile.

Proveniența sumei de 50.000 dolari S.U.A. în schimbul căreia se susține că Ministerul de Interne a creditat contul F.C. D. cu 75.000.000 lei. Sub acest aspect, aflat în divergență, instanța de apel a dispus ca parchetul să identifice și să audieze persoanele care au hotărât tranzacția, modalitatea în care aceasta s-a realizat și cauzele pentru care nu s-a operat în evidențele contabile, avându-se în vedere declarația martorului P.C.

Privind eventuala contribuție bănească a clubului la activitatea intitulată generic „P.” care a avut loc în 1992, în Italia. Instanța de apel a arătat că, potrivit declarației martorului M.P., sub acest aspect, completarea urmăririi penale va consta în cercetări cu referire la condițiile în care s-a participat la acest eveniment, audierea persoanelor care au făcut deplasarea, valoarea reală a contribuției clubului, modalitatea de predare a banilor și sursa acestora.

Privind sursele de sponsorizare Parchetul, pe bază de documente și audieri de martori, va stabili volumul real al acestor contribuții, contabilizarea lor și diminuarea corespunzătoare a efortului financiar al clubului, reținându-se și declarația martorului P.M.

Privind deplasarea în străinătate la meciurile din cupele europene și protocol ce precede astfel de întâlniri s-a dispus ca parchetul să stabilească cheltuielile ocazionate cu protocolul pentru fiecare meci din cupele europene disputat de D. pe teren propriu, precum și componența, structura socială, criteriile după care au fost selectați și obligațiile pe care clubul le avea față de cei care au făcut deplasări externe pentru cele 11 meciuri din cupele europene și turneele de pregătire. În fine, instanța de apel a stabilit că parchetul va verifica toate susținerile inculpatului și martorilor audiați de instanța de apel privind cheltuieli neânregistrate în contabilitate, posibil a fi avut sursa de finanțare în plățile făcute cash inculpatului de cluburile străine sau de firma T. A.G. în baza contractelor ce au făcut obiectul sesizării instanței de judecată. Împotriva deciziei pronunțate, au declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul I.V. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., parchetul a susținut că inculpatul, încălcând cu rea-credință reglementările legale în materie prin neânregistrarea contractelor de transfer extern a jucătorilor în evidențele clubului, prin nedepunerea în contabilitate și, respectiv, în conturile clubului a actelor doveditoare ale încasărilor și, respectiv, a sumelor de bani încasate, a urmărit și a reușit să scoată sume de bani din sfera patrimonială a clubului și a intrat în stăpânirea efectivă a acestora, existența prejudiciului fiind pe deplin dovedită. Criticând, detaliat, expertiza contabilă efectuată în apel, s-a arătat că, dacă se vor admite aceste critici și, pe cale de consecință, cele la adresa deciziei pronunțate în apel, rezultă că hotărârea este netemeinică și nelegală, iar toate îndrumările date procurorului sunt inutile, ele neavând nici o finalitate practică în ceea ce privește soluționarea cauzei. Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile legale în vigoare în perioada analizată, nu apare ca necesară stabilirea destinației sumelor încasate cash de către inculpat și neevidențiate în contabilitate. Astfel, în situația în care s-ar mai putea face dovada unor „cheltuieli necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat, acestea nu ar putea fi apreciate ca legale. Cel mult, ele ar putea constitui, având în vedere încadrarea juridică a faptelor dată inițial de parchetul militar, dovada caracterului păgubitor în care inculpatul și-a exercitat mandatul, inclusiv prin acte ce nu erau îngăduite unui bun administrator și care au avut efecte păgubitoare pentru club. În concluzie, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului, la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de judecată, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actelor contabile, întrucât nu este de acord nici cu latura civilă a cauzei. Recursurile declarate sunt fondate. Verificând actele dosarului, rezultă că revizia financiar-contabilă efectuată în faza de urmărire penală și care a vizat perioada iunie 1990 – 31 mai 1994, a concluzionat că la S.C. D. și F.C. D. s-a produs un prejudiciu total de 5.836.139,40 dolari S.U.A. și 122.871.477 lei, din care suma de 2.263.841 dolari S.U.A. și 447.000 dolari S.U.A. este urmarea unor fapte ce cad sub incidența legii penale, restul pagubei fiind aferentă răspunderii civile. Prezentul dosar are ca obiect material suma de 2.366.535 dolari S.U.A., prejudiciu ce a fost generat, în principal, de încasarea în numerar de către inculpat a unor sume de bani în valută, reprezentând prețul aferent contractelor externe referitoare la transferul jucătorilor de fotbal, sume ce nu au fost înscrise ca atare în evidența contabilă și care nu s-au regăsit nici în actele de cheltuieli. Pentru restul prejudiciului constatat, prin Ordonanța din 3 octombrie 1997, s-a dispus disjungerea cauzei, acesta fiind cauzat de neurmărirea executării unor contracte externe și care au avut ca rezultat neâncasarea unor debite, litigii cu diverși creditori și debitori, nevirarea cotelor datorate M.T.S., datorii către F.R.F., la bănci, către persoane fizice, penalizări etc. Revizia contabilă a mai reținut că nici unul dintre contractele de transfer a jucătorilor de fotbal la cluburi din străinătate nu a fost înregistrat în evidențele C.S. și respectiv, F.C. D. București și că, în mare parte din contracte, fie nu s-a stabilit ca plata să se facă prin transfer bancar fie, atunci când a existat o asemenea prevedere, ea nu a fost respectată, practicându-se încasarea sumelor în numerar. Când încasările s-au efectuat în numerar, documentele ce le atestau nu s-au depus în contabilitate și, de regulă, nici multe din aceste sume nu au fost depuse în casă, banii fiind folosiți deseori implicit după încasare, pentru efectuarea de plăți. Aceste procedee, contrare dispozițiilor legale, au fost practicate de inculpat sub motivarea confidențialității contractelor de transfer, a crizei financiare prelungire în care s-a aflat fotbalul dinamovist și a urgenței efectuării unor plăți necesare pentru buna activitate a clubului. În cursul reviziei s-au dedus toate cheltuielile doveditoare ca efectuate pentru club, acestea însumând 259.276,21 dolari S.U.A. și 14.013.865 lei. Având în vedere funcțiile deținute de inculpat, de locțiitor al șefului C.S. D., responsabil cu fotbalul și apoi președinte al F.C. D. București, principalele sale atribuții, împrejurarea că actele de administrare constituie o activitate complexă, cuprinzând pe lângă cele de conservare a bunurilor și pe cele necesare unei gospodăriri corespunzătoare naturii bunurilor, rechizitoriul a reținut că inculpatul a avut reprezentarea că acțiunile sale sunt incorecte, contrare îndatoririlor ce îi reveneau și că, prin săvârșirea lor a cauzat o pagubă. În raport de modalitățile folosite de inculpat în realizarea acestor activități, respectiv, neânregistrarea contractelor și apoi a actelor de încasare a banilor, s-a concluzionat că s-a dovedit reaua-credință a inculpatului în administrarea respectivelor sume de bani, astfel că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 și art. 291 lit. g) și a învinuiților D.A. și P.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 214, art. 289 și art. 291 C. pen. Instanța de fond, însușindu-și întocmai „Raportul explicativ la darea de seamă contabilă” încheiat la 31 mai 1994, privind evidența contabilă refăcută a F.C. D. în valută pentru perioada 1 mai 1992 – 31 mai 1994, întocmit de Comisia de refacere a evidenței contabile din Direcția de control a M.I. din 11 noiembrie 1996, a concluzionat că în perioada 10 februarie 1992 – 29 octombrie 1993 inculpatul, în calitate de funcționar, cu prilejul administrării și gestionării în fapt a sumelor în valută și-a însușit în baza unei rezoluții infracționale unice, în folos propriu, suma de 1.051.535 dolari din patrimoniul F.C. D., astfel că, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 1998, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de gestiune frauduloasă în infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave. Instanța de apel, constatând precaritatea materialului probator administrat în cauză, a dispus și administrat proba cu expertiză contabilă și martori. Expertiza, după verificarea evidențelor contabile existente, a actelor doveditoare de plăți găsite de expert și neânregistrate în contabilitate, cât și a documentelor de cheltuieli reconstituite, a concluzionat că „eventualul prejudiciu” produs de inculpat ar fi de 726.429 dolari, din care 108.751 dolari la C.S. D. rezultând cin contractul de transmisiune TV, iar 617.678 dolari la F.C. D., rezultând din contractele de transfer extern ale fotbaliștilor dinamoviști și din drepturile de transmitere TV a meciurilor. Referitor la suma de 726,429 dolari, expertul a menționat punctul de vedere al inculpatului, potrivit căruia suma a fost integral cheltuită în interesul clubului, dar fie actele jusitificative nu s-au depus la contabilitate de persoanele ce au efectuat plățile și aveau această obligație, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit. Audiat la instanța de fond, inculpatul a afirmat că nu și-a însușit nici un ban din fondurile administrate, toți banii fiind folosiți exclusiv în interesul clubului, iar suma rămasă nejustificată cu acte de 726.429 dolari a cheltuit-o pentru prime de joc, cu meciurile din cupele europene disputate pe teren propriu sau în străinătate, cu galeria dinamovistă, cu echipa de juniori a F.C. D. și sportivii altor secții ale clubului, premierea unor jucători, cheltuieli de protocol, echipament etc. Pentru dovedirea susținerilor inculpatului, instanța de apel a dispus audierea a numeroși martori pentru a stabili destinația sumelor încasate cash de inculpat și neevidențiate în contabilitate. Constatând că mare parte din cheltuieli inculpatul le-a făcut în folosul clubului, că martorii audiați au afirmat numai categorii de cheltuieli, fără a putea preciza cuantumul acestora, fiind astfel numai „de principiu” deși, dacă ele s-ar dovedi, ar putea diminua minusul de 726.429 dolari reținut de expertiză, instanța de apel concluzionează că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în fața instanței nu se poate face decât cu mare întârziere motive pentru care, admițând apelurile declarate de inculpat și partea civilă, a desființat sentința penală și, conform art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel pentru completarea urmăririi penale, indicând și probele ce urmează a fi administrate pentru aflarea adevărului, în raport de toate apărările inculpatului. În cauză, restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale nu se impune, întrucât, pe de o parte, probele astfel cum au fost indicate sunt imposibil de administrat, având în vedere perioada îndelungată de timp scursă și lipsa actelor contabile (audierea loturilor de jucători pentru fiecare meci disputat în perioada 1990 - 1994, antrenori, medici, maseuri pentru a stabili suma exactă primită de fiecare; identificarea și audierea sportivilor și conducătorilor secțiilor de box, canotaj, caiac-canoe, volei, handbal, baschet, tenis pentru a dovedi susținerea lor financiară; identificarea tuturor surselor de sponsorizare, volumul real al acestor contribuții, contabilizarea lor și diminuarea corespunzătoare a efortului financiar al clubului; echipamentul sportiv cumpărat și folosit în anii 1990 - 1994, respectiv în ce a constat cantitativ, componența seturilor și valoric etc.). Pe de altă parte, cei 22 de martori audiați în apel au declarat cu privire la fiecare aspect menționat pentru a fi verificat. În speță, administrarea de noi probe pentru stabilirea destinației sumelor încasate cash de inculpat și neevidențiate în contabilitate nu este necesară, întrucât „cheltuielile necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat s-au făcut în lipsa unei baze legale și deci, sunt apreciate ca nelegale. Probele deja administrate, urmează a fi avute însă în vedere la stabilirea încadrării juridice, în raport de fapta cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu și cea reținută de instanța de fond. Pentru considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.V., se va casa decizia nr. 122 din 5 decembrie 2001 și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelurilor. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.