ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3728/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 156 din 5 martie 2003,

pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.E. împotriva Statului Român prin Primăria Târgu-Lăpuș și C.

Târgu-Lăpuș prin F. Maramureș.

În considerentele sentinței s-a reținut că

inițial reclamantul a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001 obligarea pârâților la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 0.400 ha, preluat de stat

fără titlu valabil și pe care este în prezent edificat Complexul hotelier cu

anexe, apoi a completat acțiunea solicitând și constatarea nulității absolute a

actului juridic de trecere a terenului în proprietatea statului, precum și a

tuturor actelor subsecvente privitor la imobil și obligarea alternativă

(subsecventă) la plata despăgubirilor bănești în sumă de 800.000.000 lei.

Reclamantul a motivat cererea sa cu împrejurarea

că terenul a fost cumpărat de tatăl său cu plata în rate de la Primăria Comunei

Târgu-Lăpuș în anul 1936, achitat în perioada 23 noiembrie 1936 – 30 decembrie

1939 conform chitanțelor, teren identificat prin „lotul I și II – terenul de

lângă podul cel mare”. Reclamantul a mai precizat că inițial terenul a fost

cumpărat de Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia, însă în urma înțelegerii cu

starețul mănăstirii la 26 august 1936, acesta i-a cedat terenul, care în 1960 a

trecut fără drept în proprietatea statului.

Din examinarea actelor dosarului, tribunalul a

apreciat că cererea reclamantului de a constata nulitatea unor acte pe care,

deși instanța a stăruit, reclamantul nu le-a precizat, este fără obiect, el nu

a depus și nici nu a indicat actul de trecere a imobilului în proprietatea

statului pentru a se verifica condițiile preluării conform art. 2 lit. h) din

Legea nr. 10/2001.

În ce privește cererea reclamantului pentru

acordarea măsurilor reparatorii a fost considerată de instanță ca prematură,

reclamantul, deși invitat de primărie să depună copiile a două cărți funciare

și acte că nu a fost despăgubit pentru teren, el nu a complectat documentația

necesară, ci a înaintat instanței prezenta acțiune.

Cu aceste argumente, instanța a respins acțiunea

reclamantului.

Sentința a fost atacată cu apel de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 101 din 12 iunie 2003,

Curtea de Apel Cluj, a respins apelul, menținând soluția atacată, cu motivarea

că notificarea trebuia trimisă și unității deținătoare, apelantul nu a depus

acte doveditoare de proprietate conform art. 22 și art. 25 din Legea nr.

10/2001, cele depuse sunt contradictorii, nu a dovedit prin acte nici preluarea

de către stat a terenului, iar într-un alt dosar al Tribunalului Maramureș a

solicitat imobilul înscris în c.f. 191 cu nr.top.502, casă, dependințe și 2471

mp teren, proprietatea bunicului său B.V., prin cumpărare în 1936 de la

Biserica Romano-Catolică Beclean, soluționat prin respingerea acțiunii,

sentință menținută în apel prin decizia nr. 84 din 22 mai 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, cerând casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea pentru o nouă

judecată, instanțele stabilind o stare de fapt greșită și au aplicat greșit

legea, motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că până la data

preluării de către stat, antecesorii recurentului au folosit terenul, au fost

înscriși în registrul agricol, și-au plătit obligațiile față de stat și la

preluare li s-au luat și actele privitor la imobil, iar instanța trebuia să

oblige pe intimații pârâți să prezinte actele în baza cărora dețin imobilul.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001,

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau

după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora.

În cadrul procedurii administrative, sarcina

probei proprietății imobilului revine persoanei care pretinde imobilul.

În acest sens, art. 22 din lege

precizează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în

cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe

la notificare odată cu aceasta sau cel mai târziu până la 14 mai 2003.

Invitat prin adresa nr. 5303 din 21 iunie 2001

de intimata Primăria orașului Târgu-Lăpuș să completeze documentația prin

depunerea extrasului c.f. nr.2081 și c.f. nr.2028 în original precum și

extrasul c.f. nr. 1244 și actele din care să rezulte faptul că nu a primit

despăgubiri, recurentul nu a dat curs invitației și nu a depus actele

solicitate.

Argumentul preluării originalelor actelor de

către autorități, odată cu deposedarea de imobil, nu poate fi acceptat, extrase

ale cărților funciare se puteau obține oricând, acest sistem de publicitate

imobiliară exista în acea parte a țării începând cu data intrării în vigoare a

Decretului-lege nr. 115/1938.

Înscrisurile prezentate de recurent, declarația

datată cu 26 august 1936 și 10 recipise de încasare de la B.G. a sumei totale

de 23.920 lei cu titlu de „preț lot de casă de lângă podul cel mare, cumpărat

la licitație”, conțin elemente contradictorii, sumele din cele două categorii

de acte nu coincid, ele nu atestă dobândirea terenului aflat azi în litigiu și

nici existența proprietății în patrimoniul autorului recurentului la data

preluării lui de către stat, anume anul 1960 sau 1961.

De asemenea, actele depuse nu formează convingerea

instanței asupra identității terenului pretins a fi cumpărat cu cel preluat de

stat, nefiind dovedită nici calitatea de moștenitor a recurentului față de B.G.

Pretenția recurenților, formulată în motivarea

recursului, aceea ca intimații pârâți să prezinte acte în baza cărora dețin

imobilul este o cerere subsecventă dovedirii de către recurent a calității sale

de moștenitor și de proprietar a autorului său și întrucât el nu a făcut

această dovadă, nici intimații nu pot fi obligați să-și dovedească titlul în

temeiul căruia dețin imobilul.

Drept urmare, recursul fiind nefondat, urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 101 din 12 iunie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 mai 2004.