ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 730/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 50 din 17 ianuarie 2001, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, soluționând cauza în fond după rejudecare a admis acțiunea reclamantei C.C. Voila în contradictoriu cu pârâta S.C. D.E.I. SRL Voila pe care a obligat-o la plata sumei de 136.061.945 lei debit derivat din contractul de asociere încheiat. De asemenea, a admis și cererea reconvențională a pârâtei, obligând reclamanta la plata sumei de 612.412.000 lei contravaloarea lucrărilor de investiții actualizate conform indicilor de inflație. A compensat între părți datoriile reciproce și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 476.350.055 lei, precum și cheltuielile de judecată și a dat în debit pârâta cu suma de 11.886.072 lei diferență taxă timbru.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin contractele de asociere în participațiune nr. 37 și 38 din 2 februarie 1994 și actul adițional nr. 163/1994 părțile au hotărât efectuarea unor lucrări de reparații și modernizări urmând a fi suportate în cote egale cu obligația pârâtei de a solicita acordul de principiu și prezentarea situației de lucrări. Prin minuta încheiată la data de 10 februarie 1998 reclamanta a recunoscut ca executate lucrările efectuate de părți, iar pârâta a confirmat debitul datorat din asocierea intervenită. Cuantumul sumelor datorate reciproc a fost stabilit prin expertizele efectuate în cauză, omologate de instanță. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a acesteia prin respingerea cererii reconvenționale.

Criticile formulate se referă la faptul soluționării cererii reconvenționale fără a fi timbrată legal; cât și aspectul neluării în considerație a apărărilor făcute pe principiul neexecutării contractului și efectuarea investițiilor fără acordul său precum și încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. considerând modificarea pretențiilor din cererea reconvențională drept o majorare a câtimii pretențiilor. De asemenea susține că raportul de expertiză trebuia să ia în considerație numai lucrările pentru care există înscrisuri doveditoare potrivit contractului încheiat și că în mod eronat s-a apreciat că și-a recunoscut volumul și costul investițiilor, în realitate confirmând numai efectuarea acestora.

Prin decizia civilă nr. 447 din 5 iulie 2001 Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă criticată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale cu obligarea reclamantei la plata sumei de 306.206.000 lei contravaloarea actualizată a lucrărilor de investiții, compensând datoriile reciproce ale părților până la concurența sumei de 170.144.055 lei, menținând celelalte dispoziții. În pronunțarea soluției date, instanța de apel a reținut că în adevăr în actul adițional la contractul de asociere s-a prevăzut că părțile vor participa la lucrările de reparații și modernizări ale imobilului cu o cotă de 50% din valoare, și că lucrările urmează a fi executate de pârâtă.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză s-a procedat la aplicarea deducerii cotei de 50% din valoarea lucrării stabilindu-se suma real datorată, procedându-se și la compensarea datoriilor față de această situație. S-au înlăturat celelalte critici, motivat de faptul că prin darea în debit a pârâtei-reclamante s-a respectat dispozițiile Legii nr. 146/1997; cu ocazia rejudecării s-au administrat probe noi, cauza fiind examinată sub toate aspectele fiind respectiv indicațiile date de instanța de apel, față de pretențiile reciproce, nu se mai poate invoca excepția de neexecutare a contractului; pârâta-reclamantă și-a respectat obligațiile asumate; chiar apelanta depunând actele justificative, prin minuta încheiată a recunoscut lucrările executate, s-au respectat dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc.

civ., fiind permisă modificarea acțiunii în constatare în acțiune în realizare; proba testimonială nu a fost solicitată. Părțile au declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, în termen și legal timbrat. Reclamanta C.C. Voila, invocă aspecte de nelegalitate și netemeinicie făcând referire la dispozițiile art. 307 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a făcut o aplicare neprincipială a dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997; a respins nefondat excepția de neexecutare a contractului și greșit s-a acceptat transformarea acțiunii în constatare în acțiune în realizare, minuta semnată reprezintă recunoașterea efectuării lucrărilor dar nu și valoarea acestora determinată subiectiv de expert, valoarea investițiilor trebuia stabilită funcție de documentele justificative conform clauzelor contractului încheiat nu s-a luat în considerație procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație din 17 iunie 1996 semnat și de intimată prin care se obliga să prezinte actele justificative în vederea desocotirii.

Recurenta-pârâtă critică soluția instanței de apel motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut respectiv nu s-a ținut cont că intimata nu și-a îndeplinit obligația de a achita 50% din valoarea investițiilor, cerere formulată direct la instanța de apel. De asemenea s-au încălcat dispozițiile art. 12 din contractul de asociere potrivit căruia la încetarea asocierii aportul în natură se va restitui asociaților. Cum aportul său a fost de executare, în totalitate a investițiilor, prin acordarea procentului de 50% intimatei s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză a acesteia. Recursurile sunt neîntemeiate.

Prin sentința pronunțată în fond, pârâta-reclamantă a fost dată în debit cu completarea de taxă de timbru astfel că nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 146/1997, act normativ care nu interzice această modalitate, iar partea nu este în culpă din moment ce nu i s-a pus în vedere cuantumul acesteia . Excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații. Una din condițiile pentru invocarea acestei excepții este aceea potrivit căreia neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-și execute obligația.

În speță, așa cum a reținut și instanța de apel, din probele administrate nici una din părțile contractate nu și-a îndeplini obligațiile asumate. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i plăti reclamantei cota parte din beneficii, iar reclamanta nu și-a respectat obligația de a plăti 50% din valoarea investițiilor. În această situație invocarea excepției nu este posibilă, lipsa simultaneității de executare provenind din natura obligațiilor, respectiv obligația de a plăti a cotei părți din beneficii și cererea partenerului contractual de efectuare a contraprestației. Modificarea acțiunii , așa cum a reținut și instanța de apel s-a făcut în condițiile art. 132 pct. 4 care permite înlocuirea cererii în constatare printr-o cerere pentru realizare.

Prin minuta încheiată, recurenta reclamantă a confirmat executarea lucrărilor , depunerea actelor justificative infirmând susținerea potrivit căreia intimata nu și-a respectat obligația contractuală de prezentare dovezilor privind efectuarea lucrărilor și cuantumul acestora. Susținerea recurentei că valoarea investițiilor este de 207.323.977 lei urmează a fi înlăturată având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, recurenta nefiind în măsură să demonstreze existența unor erori în calculul stabilit. Nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare respectiv procesul verbal din 17 iunie 1996, din conținutul acestuia nerezultând că părțile au conciliat conflictul intervenit urmare derulării contractului de asociere.

Cu privire la criticile pârâtei-reclamante, Curtea apreciază că textele invocate respectiv art. 304 pct. 6 și 9 nu sunt incidente în aplicarea procentului de 50%, instanța acordând exact ce s-a solicitat. Potrivit actului adițional nr. 963/1994, în prima clauză s-a precizat cota de 50% din valoarea investiției, în contul fiecărei părți, iar în ultima clauză s-a stabilit modalitatea concretă în care reclamanta-recurentă urma să achite partenerului acest procent. În această situație, justificat instanța de apel, având în vedere voința părților materializată prin convenția încheiată, în respectarea dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 251 și urm. C. com. a apreciat că aportul în natură a pârâtei-reclamante este de 50% din valoarea investițională.

Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge , ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.C. VOILA și pârâta S.C. D. & I. SRL Voila împotriva deciziei nr. 447 Ap din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.