ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 730/2003

Asupra recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 50 din 17 ianuarie 2001, Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, soluționând cauza în fond după

rejudecare a admis acțiunea reclamantei C.C. Voila în contradictoriu cu pârâta

S.C. D.E.I. SRL Voila pe care a obligat-o la plata sumei de 136.061.945 lei

debit derivat din contractul de asociere încheiat.

De asemenea, a admis și cererea reconvențională

a pârâtei, obligând reclamanta la plata sumei de 612.412.000 lei contravaloarea

lucrărilor de investiții actualizate conform indicilor de inflație.

A compensat între părți datoriile reciproce și a

obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 476.350.055 lei, precum și

cheltuielile de judecată și a dat în debit pârâta cu suma de 11.886.072 lei

diferență taxă timbru.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a

reținut că prin contractele de asociere în participațiune nr. 37 și 38 din 2

februarie 1994 și actul adițional nr. 163/1994 părțile au hotărât efectuarea

unor lucrări de reparații și modernizări urmând a fi suportate în cote egale cu

obligația pârâtei de a solicita acordul de principiu și prezentarea situației

de lucrări.

Prin minuta încheiată la data de 10 februarie

1998 reclamanta a recunoscut ca executate lucrările efectuate de părți, iar

pârâta a confirmat debitul datorat din asocierea intervenită.

Cuantumul sumelor datorate reciproc a fost

stabilit prin expertizele efectuate în cauză, omologate de instanță.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

reclamanta solicitând schimbarea în parte a acesteia prin respingerea cererii

reconvenționale.

Criticile formulate se referă la faptul

soluționării cererii reconvenționale fără a fi timbrată legal; cât și aspectul

neluării în considerație a apărărilor făcute pe principiul neexecutării

contractului și efectuarea investițiilor fără acordul său precum și încălcarea

dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. considerând modificarea pretențiilor din

cererea reconvențională drept o majorare a câtimii pretențiilor.

De asemenea susține că raportul de expertiză

trebuia să ia în considerație numai lucrările pentru care există înscrisuri

doveditoare potrivit contractului încheiat și că în mod eronat s-a apreciat că

și-a recunoscut volumul și costul investițiilor, în realitate confirmând numai

efectuarea acestora.

Prin decizia civilă nr. 447 din 5 iulie 2001

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă criticată în sensul admiterii

în parte a cererii reconvenționale cu obligarea reclamantei la plata sumei de

306.206.000 lei contravaloarea actualizată a lucrărilor de investiții,

compensând datoriile reciproce ale părților până la concurența sumei de

170.144.055 lei, menținând celelalte dispoziții.

În pronunțarea soluției date, instanța de apel a

reținut că în adevăr în actul adițional la contractul de asociere s-a prevăzut

că părțile vor participa la lucrările de reparații și modernizări ale

imobilului cu o cotă de 50% din valoare, și că lucrările urmează a fi executate

de pârâtă.

Având în vedere concluziile raportului de

expertiză s-a procedat la aplicarea deducerii cotei de 50% din valoarea

lucrării stabilindu-se suma real datorată, procedându-se și la compensarea datoriilor

față de această situație.

S-au înlăturat celelalte critici, motivat de

faptul că prin darea în debit a pârâtei-reclamante s-a respectat dispozițiile

Legii nr. 146/1997; cu ocazia rejudecării s-au administrat probe noi, cauza

fiind examinată sub toate aspectele fiind respectiv indicațiile date de

instanța de apel, față de pretențiile reciproce, nu se mai poate invoca

excepția de neexecutare a contractului; pârâta-reclamantă și-a respectat

obligațiile asumate; chiar apelanta depunând actele justificative, prin minuta

încheiată a recunoscut lucrările executate, s-au respectat dispozițiile art.

132 alin. (2) C. proc. civ., fiind permisă modificarea acțiunii în constatare

în acțiune în realizare; proba testimonială nu a fost solicitată.

Părțile au declarat recurs împotriva soluției

instanței de apel, în termen și legal timbrat.

Reclamanta C.C. Voila, invocă aspecte de

nelegalitate și netemeinicie făcând referire la dispozițiile art. 307 pct. 7, 9

și 10 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a făcut o aplicare

neprincipială a dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997; a

respins nefondat excepția de neexecutare a contractului și greșit s-a acceptat

transformarea acțiunii în constatare în acțiune în realizare, minuta semnată

reprezintă recunoașterea efectuării lucrărilor dar nu și valoarea acestora

determinată subiectiv de expert, valoarea investițiilor trebuia stabilită

funcție de documentele justificative conform clauzelor contractului încheiat nu

s-a luat în considerație procesul verbal al ședinței Consiliului de

Administrație din 17 iunie 1996 semnat și de intimată prin care se obliga să

prezinte actele justificative în vederea desocotirii.

Recurenta-pârâtă critică soluția instanței de

apel motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut respectiv nu s-a

ținut cont că intimata nu și-a îndeplinit obligația de a achita 50% din

valoarea investițiilor, cerere formulată direct la instanța de apel.

De asemenea s-au încălcat dispozițiile art. 12

din contractul de asociere potrivit căruia la încetarea asocierii aportul în

natură se va restitui asociaților.

Cum aportul său a fost de executare, în

totalitate a investițiilor, prin acordarea procentului de 50% intimatei s-a

realizat o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Prin sentința pronunțată în fond,

pârâta-reclamantă a fost dată în debit cu completarea de taxă de timbru astfel

că nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 146/1997, act

normativ care nu interzice această modalitate, iar partea nu este în culpă din

moment ce nu i s-a pus în vedere cuantumul acesteia .

Excepția de neexecutare a contractului este un

mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului

sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i

incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile

obligații.

Una din condițiile pentru invocarea acestei

excepții este aceea potrivit căreia neexecutarea să nu se datoreze faptei

înseși a celui care invocă excepția, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-și

execute obligația.

În speță, așa cum a reținut și instanța de apel,

din probele administrate nici una din părțile contractate nu și-a îndeplini

obligațiile asumate. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i plăti

reclamantei cota parte din beneficii, iar reclamanta nu și-a respectat

obligația de a plăti 50% din valoarea investițiilor.

În această situație invocarea excepției nu este

posibilă, lipsa simultaneității de executare provenind din natura obligațiilor,

respectiv obligația de a plăti a cotei părți din beneficii și cererea

partenerului contractual de efectuare a contraprestației.

Modificarea acțiunii , așa cum a reținut și

instanța de apel s-a făcut în condițiile art. 132 pct. 4 care permite înlocuirea

cererii în constatare printr-o cerere pentru realizare.

Prin minuta încheiată, recurenta reclamantă a

confirmat executarea lucrărilor , depunerea actelor justificative infirmând

susținerea potrivit căreia intimata nu și-a respectat obligația contractuală de

prezentare dovezilor privind efectuarea lucrărilor și cuantumul acestora.

Susținerea recurentei că valoarea investițiilor

este de 207.323.977 lei urmează a fi înlăturată având în vedere concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, recurenta nefiind în măsură să

demonstreze existența unor erori în calculul stabilit.

Nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat

asupra unor dovezi hotărâtoare respectiv procesul verbal din 17 iunie 1996, din

conținutul acestuia nerezultând că părțile au conciliat conflictul intervenit

urmare derulării contractului de asociere.

Cu privire la criticile pârâtei-reclamante,

Curtea apreciază că textele invocate respectiv art. 304 pct. 6 și 9 nu sunt

incidente în aplicarea procentului de 50%, instanța acordând exact ce s-a

solicitat.

Potrivit actului adițional nr. 963/1994, în

prima clauză s-a precizat cota de 50% din valoarea investiției, în contul

fiecărei părți, iar în ultima clauză s-a stabilit modalitatea concretă în care

reclamanta-recurentă urma să achite partenerului acest procent.

În această situație, justificat instanța de

apel, având în vedere voința părților materializată prin convenția încheiată,

în respectarea dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 251 și urm. C. com. a

apreciat că aportul în natură a pârâtei-reclamante este de 50% din valoarea

investițională.

Față de cele arătate, în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge , ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta

C.C. VOILA și pârâta S.C. D. & I. SRL Voila împotriva deciziei nr. 447 Ap

din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

februarie 2003.