ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2004

HOTĂRÂRE
23.04.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 18

martie 2003, SC D. SRL Iași a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Garda Financiară, secția

Iași, revizuirea deciziei nr. 685 din 19 februarie 2002, prin care Înalta Curte

de Casați și Justiție, admițând recursul organelor financiare, a casat sentința

civilă nr. 72 din 1 iunie 2002 a Curții de Apel Iași și a respins acțiunea

societății.

Revizuienta a invocat prevederile art.

322 pct. 2 C. proc. civ., învederând că instanța de recurs rejudecând cauza în

fond, nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute de societate, respectiv

asupra greșitei stabiliri a valorii impozitului pe profit, a T.V.A. și a

majorărilor de întârziere aferente.

Examinând cauza în raport cu

prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va constata netemeinicia

cererii de revizuire, urmând a o respinge ca atare.

Susținerea revizuientei în sensul că

instanța de recurs nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat asupra calculului

greșit al obligațiilor bugetare, este neîntemeiată, întrucât sunt expuse

detaliat în considerentele deciziei, argumentele pentru care societatea

datorează impozit pe profit, T.V.A. și majorări de întârziere, precum și cele

pentru care au fost înlăturate concluziile expertizei contabile.

De altfel, aspectele la care se

referă cererea de revizuire constituie probleme de fond, care au fost analizate

în decizia criticată, o pretinsă eroare de judecată neputându-se îndrepta prin

exercitarea căii extraordinare de atac reglementate de art. 322 C. proc. civ.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC D. SRL Iași împotriva deciziei nr. 685 din 19 februarie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2005
area plângerii. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 463/F din 15 martie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași, invocând dispozițiile art. 3 pct. 1 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Curt
ÎCCJ 2003-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Garda Financiară Iași împotriva sentinței civile nr.72/CA din 1 iunie 2002 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal
ÎCCJ 2003-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 aprilie 2002, înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta S.N.Tc. R. SA,
ÎCCJ 2006-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2006
râților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat București. Prin decizia nr. 1094 din 18 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 799/2002, Curtea Supremă de Justiție a admis rec
ÎCCJ 2004-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8810/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC V.E. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Centrală, a solicitat anularea, ca nelegală, a deciziei nr. 456 din 28
Sursă