ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2386/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 683 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului Iași s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de D.C. privind revizuirea sentinței penale nr. 10 din 14 ianuarie 1959 a aceleiași instanțe prin care a fost condamnat la 18 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 436 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Ambele instanțe au reținut că susținerea condamnatului, în sensul că nu este vinovat de uciderea soției sale nu poate forma obiectul unei revizuiri a cauzei, neîndeplinindu-se condițiile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. D.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, în continuare, revizuirea hotărârii de condamnare, deoarece nu el și-a ucis soția ci aceasta, fiind în stare de ebrietate, i-a tras cuțitul din mână și l-a împlântat singură în pieptul ei. Solicită audierea unor noi martori cu care să dovedească desele conflicte pe care le avea cu victima. Recursul nu este fondat. Susținerile revizuientului privind nevinovăția sa au fost examinate și înlăturate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar care au constatat că nu există dubii cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. Conflictul a avut loc numai între inculpat și victimă, după cum singur recunoaște acesta.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de L.E.M.L. Iași, avizat de Comisia Superioară din cadrul I.M.L. București, traectul loviturii de la stânga la dreapta și de sus în jos, penetrarea lamei cuțitului cu 17 cm în pieptul victimei dovedesc că a fost o lovire activă și infirmă varianta inculpatului că victima s-ar fi autoaccidentat, excluzând-o ca fiind imposibilă. Condamnatul nu invocă, de altfel, în cererea de revizuire fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru a se putea revizui o hotărâre de condamnare definitivă, astfel încât, în mod corect curtea de apel a menținut soluția pronunțată de tribunal în sensul respingerii cererii de revizuire.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul declarat de condamnat care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.C. împotriva deciziei penale nr. 436 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2004.