ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4598/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4598/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 aprilie 1996, cu

completările și precizările ulterioare, reclamanta, Primăria comunei

Dragomirești-Vale, sectorul agricol Ilfov, împreună cu L.D.D.R. și Înaltul

Comisar Șef al Brigăzii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, în

calitate de intervenienți, au chemat în judecată pe pârâții: Direcția Agricolă

a sectorului agricol Ilfov, Secția Financiară a sectorului agricol Ilfov,

Prefectura municipiului București, S.C. A.I. SRL și organizația religioasă M.I.,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută

a licitației prin care a fost vândută, cu încălcarea prevederilor art. 28 din

Legea nr. 18/1991, o fermă zootehnică, fost C.A.P. Dragomirești-Vale, și, pe

cale de consecință, să se constate și nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4097 din 26 februarie 1996, încheiat între ultimele două

pârâte.

În motivare, reclamanta a arătat că

lichidarea patrimoniului fostei C.A.P Dragomirești-Vale s-a făcut cu încălcarea

legii, în sensul că ferma zootehnică a fost vândută cu 17.000.000 lei – la o

licitație ilegală - cu nerespectarea condițiilor imperative cerute de Legea nr.

18/1991, SC A.I. SRL, care, după un scurt interval de timp, a revândut-o

organizației religioase M.I. la un preț cu mult mai mare, de cca. 1.110.000.000

lei.

Judecătoria Buftea, sesizată cu

soluționarea pricinii, prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 1997, a

dispus scoaterea din cauză, ca urmare a excepției lipsei calității procesuale

active și, respectiv, pasive invocate de organizația religioasă M.I., a

reclamanților L.D.D.R. și Înaltul Comisar Șef al Brigăzii pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a pârâtelor, Direcția Agricolă Ilfov, secția financiară

Ilfov, și Prefectura municipiului București și a introdus în proces, în

calitate de pârâtă, pe Prefectura Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 841 din 26

februarie 1997 a Judecătoriei Buftea, a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea

reclamantei, iar prin decizia nr. 1797 din 2 septembrie 1997, pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului

reclamantei, cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, fiind

reînregistrată sub nr. 7865/1997.

La 2 februarie 1998, societatea

agricolă V.T. din comuna Dragomirești-Vale, satul Dragomirești-Deal, a formulat

cerere de intervenție în interes propriu, arătând că a fost prejudiciată prin

vânzarea ilegală a patrimoniului C.A.P. Dragomirești și a solicitat să fie

repusă în situația anterioară vânzării și despăgubită, pentru prejudiciul

suferit.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, învestit,

prin declinarea competenței, de către Judecătoria Buftea, a respins, ca

nefondată, acțiunea reclamantei și, ca lipsite de interes, cererile de intervenție

principală formulată de societatea agricolă V.T. Dragomirești-Vale, satul

Dragomirești Deal, și de intervenție accesorie formulată de L.D.D.R., prin

sentința nr. 1080 din 14 decembrie 1998.

Soluția tribunalului a fost menținută

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 244

din 25 octombrie 1999, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

reclamantă și de intervenienta în interes propriu, societatea agricolă V.T.

Împotriva menționatei decizii au

declarat recurs reclamanta și intervenienta în interes propriu.

Prin decizia nr. 1935 din 3 aprilie

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a admis recursul declarat de

reclamanta, Primăria comunei Dragomirești-Vale, a casat decizia nr. 244 din 25

octombrie 1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și

sentința civilă nr. 1080 din 14 decembrie 1998 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal. A

anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenienta, societatea agricolă

V.T. Dragomirești-Vale, satul Dragomirești Deal.

Pentru a pronunța decizia, instanța

supremă a reținut că obiectul acțiunii introductive rezidă în constatarea

nulității licitației din 10 ianuarie 1992, organizată de Comisia de Lichidare a

Cooperativei Agricole de Producție Dragomirești Vale, când s-a vândut sectorul

zootehnic și terenul, în suprafață de 8,6 ha, către SC A.I. SRL București și,

pe cale de consecință, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

intervenit între aceasta din urmă și organizația religioasă M.I. și a stabilit

că interesul reclamantei, în cauză, este determinat de prevederile art. 28 alin.

(7) din Legea nr. 18/1991, înainte de modificarea acestora prin Legea nr. 169/1997,

în prezent, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, menționând lipsa de rol

activ a instanțelor inferioare, care nu au administrat toate probele necesare

verificării situației de fapt.

Astfel, prin decizia de casare, s-a

stabilit necesitatea administrării probelor din care să rezulte dacă licitația

s-a desfășurat cu respectarea condițiilor legale (art. 28, respectiv, art. 29

din Legea nr. 18/1991) dacă, prin vânzarea la licitație, nu s-au înstrăinat și

alte suprafețe de teren decât cele pe care erau edificate construcțiile și cele

necesare utilizării lor normale, dacă, în prețul cu care s-a vândut la

licitație activul, s-a inclus și prețul pentru terenul aferent, dacă toată

suprafața de 8,6 ha vândută, era aferentă fermei sau, prin licitație au fost

încălcate reglementările în vigoare la acea dată privind circulația terenurilor

(art. 46 din Legea nr. 18/1991).

Cu ocazia rejudecării, instanțele

trebuiau să aibă în vedere toate omisiunile constatate și să administreze probe

în acest sens, așa cum cer prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Cu referire la recursul

intervenientei, societatea agricolă V.T., s-a reținut că, deși cauza a suferit

două amânări în vederea achitării taxei judiciare și a timbrului judiciar,

recurenta nu s-a conformat acestei obligații legale, așa încât recursul a fost

anulat ca netimbrat.

În fond, după casare, cauza s-a

reînregistrat, sub nr. 7397/2001, la Tribunalul București, secția a III-a

civilă, care, în baza probelor cu înscrisuri administrate, ca urmare a celor

dispuse de instanța supremă, prin sentința nr. 584 din 24 aprilie 2002, a admis

acțiunea precizată, completată și formulată de reclamantă, precum și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de societatea agricolă V.T.

Dragomirești-Vale, satul Dragomirești-Deal. A constatat nulitatea procesului-verbal

de licitație nr. 25 din 10 ianuarie 2002, încheiat de Comisia de Lichidare a C.A.P.

Dragomirești-Vale.

A constatat nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare încheiat, la 18 februarie 1992, între C.A.P.

Dragomirești-Vale și SC A.I. SRL.

A constatat nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.I. SRL și organizația religioasă M.I.,

autentificat, sub nr. 4097 din 26 februarie 1996, de notar public S.I.

În esență, tribunalul a avut în

vedere că, la data organizării licitației, în localitatea Dragomirești era

înființată societatea agricolă V.T., care căpătase personalitate juridică prin

încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului agricol Ilfov, la 5 septembrie

1991, în dosarul nr. 25/1991, situație în care, față de prevederile art. 28,

respectiv, art. 29 din Legea nr. 18/1991, construcțiile agrozootehnice și

terenul aferent devenind proprietatea membrilor asociației, Comisia pentru

lichidarea fostei cooperative agricole de producție nu era îndreptățită să

organizeze licitația. Constatând că licitația este lovită de nulitate absolută,

tribunalul a constatat nul și actul juridic subsecvent actului nul pe care se

întemeiază, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare din 18 februarie 1992,

încheiat și cu încălcarea art. 46 din Legea nr. 18/1991, în privința suprafeței

de 8,6 ha teren și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4097/1996.

Apelurile declarate de pârâtele,

organizația religioasă M.I. și SC A.I. SRL, care, în cea mai mare parte, au

invocat motive comune, respectiv, excepții referitoare la netimbrarea acțiunii

principale, lipsa calității de intervenientă în interes propriu a societății

agricole V.T., tardivitatea cererii de intervenție, lipsa interesului legitim

al Primăriei Dragomirești Vale pentru promovarea acțiunii principale, precum și

critici care vizează fondul cauzei, au fost admise de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 61 din 14 februarie 2003. Sentința a

fost schimbată în tot. S-a anulat dispoziția privind admiterea cererii de intervenție

principală formulată de societatea agricolă V.T. S-a respins acțiunea formulată

de reclamanta, Primăria comunei Dragomirești-Vale, județul Ilfov, pentru lipsa

interesului legitim. A fost obligată intimata-reclamantă să plătească

cheltuieli de judecată în sumă de 216.216.000 lei către organizația religioasă M.I.

și 1.640.000 lei către SC A.I. SRL și la 29.865.000 lei taxă de timbru datorată

pentru prima fază procesuală.

Cu referire la

intimata-intervenientă, curtea de apel a reținut că tribunalul s-a pronunțat

asupra unei cereri care nu mai putea face obiect de analiză în fond, după

casare, întrucât, în ciclul procesual anterior, fusese respinsă, ca lipsită de

interes, prin sentința civilă nr. 7080/1998 a Tribunalului București, secția a

IV-a civilă, devenită irevocabilă prin anularea recursului ca insuficient

timbrat, conform deciziei nr. 1935 din 3 aprilie 2001 a instanței supreme.

În privința excepției lipsei

interesului legitim al Primăriei comunei Dragomirești pentru promovarea

acțiunii principale, curtea de apel a considerat că reclamanta nu a susținut,

prin acțiunea introductivă sau cererile completatoare și precizatoare, cum că,

prin actele juridice a căror nulitate absolută a cerut a se constata, i s-ar fi

încălcat un drept material sau un interes de altă natură pentru restabilirea

căruia să fie îndreptățită a acționa, conform legii privind administrația

publică locală sau altor acte normative, ci doar a invocat faptul că bunurile

în litigiu nu puteau face obiectul vânzării la licitație în temeiul Legii nr. 18/1991,

pentru că ele aparțineau de drept societății agricole înființate anterior

licitației și nu că aceste bunuri ar reveni în patrimoniul comunei.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, au declarat recurs reclamanta și intervenienta.

În recursul său, întemeiat pe

motivele prevăzute la pct. 8-10 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a

criticat instanța de apel, arătând că, prin admiterea apelurilor formulate de

pârâte, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

A susținut, în esență, că, în mod

greșit, curtea de apel a considerat că Primăria comunei Dragomirești nu ar avea

interes legitim în promovarea acțiunii. Aceasta, deoarece, prin acțiunea

introductivă, reclamanta a cerut constatarea nulității absolute a actului de

înstrăinare a patrimoniului fostei cooperative agricole de producție și a

actelor de vânzare-cumpărare subsecvente (nulitate absolută ce poate fi

invocată de oricine și oricând) învestind instanța cu soluționarea problemei

respectivului patrimoniu, în temeiul art. 28 devenit art. 29 din Legea nr. 18/1991,

în sensul că, de drept și fără nici o despăgubire, ferma zootehnică rămasă după

lichidarea C.A.P. a trecut în proprietatea privată a comunei și în

administrarea Primăriei, care, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 și

Legii nr. 215/2002, are obligația de a administra patrimoniul public și privat

al comunei.

În recursul său, întemeiat pe art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., intervenienta a invocat aspecte legate de timbraj,

arătând că pretențiile fiind întemeiate pe prevederile Legii nr. 18/1991, sunt

scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în

principal, iar în subsidiar, ar datora doar taxa fixă, aferentă acțiunii în

constatare a nulității actului juridic.

Recursul declarat de reclamantă este

întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia nr. 1935 din 3 aprilie

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a evidențiat cadrul juridic

stabilit prin Legea nr. 18/1991, potrivit căruia anumite active ale fostelor

cooperative agricole de producție pot să fie înstrăinate și către alte persoane

fizice, care nu au avut calitatea de membrii cooperatori sau către persoane

juridice și în care instanțele erau obligate să judece acțiunea reclamantei,

Primăria comunei Dragomirești, având ca obiect constatarea nulității licitației

organizate, la 10 ianuarie 1992, de către Comisia de lichidare a fostei

Cooperative agricole de producție Dragomirești.

În considerentele deciziei, s-a

menționat că interesul reclamantei în cauză este determinat de prevederile art.

28 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, înainte de modificarea acesteia prin Legea nr.

169/1997, în prezent, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora

„Construcțiile agrozootehnice (...) ce au aparținut cooperativei de producție

desființate, precum și terenurile acesteia, ca și cele necesare utilizării lor

normale (...) și animalele, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip

privat cu personalitate juridică dacă se vor înființa (1).

În cazul în care nu s-au constituit

asemenea asociații, bunurile și animalele, prevăzute la alin. (1), se vor vinde,

prin licitație publică, persoanelor fizice sau juridice, urmând ca, din prețul

realizat, să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative (4).

Bunurile prevăzute la alin. (1),

care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei, trec

în proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor unde acestea sunt

situate, fără nici o despăgubire și în administrarea primăriilor” (7).

Casarea cu trimitere obliga instanța

de trimitere să lămurească, în lumina dispozițiilor legale citate, dacă exista

interesul reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității

licitației și, pe cale de consecință, a nulității contractului de

vânzare-cumpărare intervenit ulterior între pârâții, SC A.I. SRL și organizația

religioasă M.I., cu privire la ferma zootehnică (fostă C.A.P.

Dragomirești-Vale).

În decizia recurată, instanța de

apel afirmă inexistența interesului reclamantei, deși, actele de înființare,

privind asociația agricolă V.T., nu definesc patrimoniul acesteia și prin

prisma dispozițiilor art. 28

29

din Legea nr. 18/1991, iar, procesual,

această asociație a manifestat dezinteresul în valorificarea eventualului său

drept asupra bunurilor în litigiu (Deși i s-a pus în vedere în recurs să achite

taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, nu s-a conformat acestei

obligații legale, motiv pentru care i s-a anulat recursul ca insuficient

timbrat).

Or, în aceste condiții, dacă

bunurile în litigiu nu există în patrimoniul asociației, iar, prin ipoteză,

licitația este nulă, în mod indubitabil se conturează interesul reclamantei,

justificat de trecerea acestora în patrimoniul comunității prin efectul art. 28

29

alin. (7) din Legea nr. 18/1991.

Cum, instanța de apel nu a determinat

existența (sau inexistența) interesului prin prisma acestor considerente

exprimate și în decizia de casare cu trimitere, se constată că soluția

pronunțată, de respingere a cererii reclamantei pentru lipsa interesului, este

vădit nelegală, motiv pentru care urmează a se admite recursul Primăriei

comunei Dragomirești-Vale, a se casa decizia recurată, cu privire la

soluționarea acțiunii principale și a se trimite cauza, spre rejudecare, în

limitele casării, la Curtea de Apel București.

Recursul declarat de intervenienta

în interes propriu, societatea agricolă V.T., urmează să fie respins, întrucât,

așa cum, în mod corect, a reținut instanța de apel, partea din hotărârea

instanței de fond, care a fost confirmată prin efectul anulării recursului

formulat de aceasta, ca insuficient timbrat, respectiv, dispoziția, privind

respingerea cererii de intervenție principală, a dobândit, în aceste limite,

puterea lucrului judecat, chestiunile litigioase dezlegate prin partea

respectivă din hotărâre nemaiputând face obiect de analiză și discuție în fond,

după casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamanta, Primăria

Dragomirești Vale, împotriva deciziei nr. 61 din 14 februarie 2002 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia cu privire la

soluționarea acțiunii principale formulate de Primăria Dragomirești Vale,

județul Ilfov, și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel București,

în limitele casării.

Respinge recursul declarat de intervenienta,

societatea agricolă V.T., împotriva aceleiași decizii.

Menține soluția de anulare a

dispoziției privind admiterea cererii de intervenție principală formulată de

societatea agricolă V.T.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 iunie 2004.