ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 908/2003

R  O  M  A  N  I  A

Decizia nr.908

Dosar nr.2942/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de

inculpatul R.S.D. împotriva deciziei penale nr.253/A din 19 iunie 2002 a Curții

de Apel

Timișoara

.

S-a prezentat recurentul inculpat, R.S.D. aflat în

stare de arest, asistat de av. D.D., apărător ales, lipsă fiind  intimata parte

civilă L.D.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a expus pe larg motivele de

recurs depuse în scris la dosarul cauzei și a solicitat admiterea  recursului,

casarea hotărârilor pronunțate și în principal, trimiterea dosarului spre

rejudecare primei instanțe, pentru completarea probatoriului, iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Procurorul a pus concluzii de respingere, ca

nefondat, a recursului declarat, motivând că, pe de o parte, probatoriul

administrat în cauză este complet, stabilind cu certitudine vinovăția în

sarcina inculpatului, iar pe de altă parte, față de modalitatea în care a fost

comisă infracțiunea și gravitatea faptei nu se impune redozarea pedepsei în

sensul reducerii acesteia.

Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a arătat că

regretă fapta comisă.

C  U  R  T  E  A,

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.101 din 13 februarie  2002 a

Tribunalului Timiș a fost  condamnat  inculpatul R.S.D. ,           la 7 ani

închisoare, în baza art.197 alin.1 Cod penal.

În baza art.174, art.175 lit.h Cod penal, a fost

condamnat același inculpat, pentru infracțiunea de omor calificat, la 20 ani

închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, a contopit

pedepsele în cea mai grea, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa totală de 21 ani închisoare, cu aplicarea art.71

Cod penal.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsă, durata arestării preventive din data de 15 august 2000, la

zi.

A aplicat inculpatului pedeapsa  complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal, pe o durată

de 5 ani.

În baza art.118 lit.b Cod penal, a confiscat de la

inculpat un tricou, ridicat în cursul urmăririi penale.

A respins, ca tardiv formulate, pretențiile părții

vătămate L.D.

Inculpatul a fost obligat la 24.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut,

în fapt, următoarele:

Inculpatul locuiește împreună cu mama sa. În același

imobil, locuia și victima O.E., ce se afla în relații de prietenie cu mama

inculpatului. În oraș, a văzut-o pe victimă discutând cu o prietenă în fața

imobilului, el intrând prin ușa din  spate.Trecând pe lângă ușa aratamentului

în care locuia victima, inculpatul a intrat   și s-a postat în spatele ușii de

la intrare, așteptând revenirea victimei, pe care intenționa să o sperie. Când

victima a intrat în apartament, inculpatul a prins-o din spate, punându-i

mâinile pe ochi, moment în care aceasta s-a speriat și a încercat să fugă,

împiedicându-se și căzând, fapt ce l-a determinat pe inculpat să ia hotărârea

de a o viola. Astfel, s-a aruncat asupra victimei, a imobilizat-o, aplicându-i

mai multe lovituri și a întreținut cu ea un raport sexual și, întrucât, aceasta

se zbătea și a încercat să țipe, inculpatul a strâns-o de gât, omorând-o.

După

uciderea victimei, a dat drumul la gazul metan din bucătărie și a aprins o

cârpă care era agățată în cuier, cu intenția de a provoca un incendiu care să

șteargă urmele faptei comise.

Apoi inculpatul a părăsit apartamentul victimei

lăsând-o pe aceasta întinsă pe pardoseala holului în poziție de cubit dorsal.

Întors în apartamentul său, inculpatul și-a dat jos

tricoul care era plin de sângele victimei și pe care l-a lăsat în camera sa, pe

birou, tricou care a fost ridicat de organele de poliție, după care s-a

deplasat la o terasă situată vis-a vis de blocul în care locuia, unde a stat

până în jurul orelor 22,00, când, a văzut-o pe mama sa, care a intrat în bloc

și căreia i-a relatat o poveste imaginară, conform cu care, ar fi fost forțat

de 3 indivizi, să o violeze pe victima de la apartamentul 1, solicitând

acesteia, să anunțe poliția deoarece are impresia că vecina sa este moartă.

Din raportul medico-legal întocmit în cauză a

rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se asfixiei  mecanice prin

sugrumare și sufocare cu mâna , leziunile tanatogeneratoare fiind rezultatul

compresiunii orificiilor nazale și bucal, victima suferind o fractură de hiord.

În cuprinsul aceluiași raport de expertiză sunt descrise 36 de leziuni de

violență prin lovirea cu și de corpuri dure, medicul legist opinând  că aceste

leziuni, din punct de vedere al criteriologiei medico-legale, se încadrează în

categoria leziunilor de autoapărare.

De asemenea, din buletinul de analiză, rezultă că în

secreția vaginală și anală a victimei s-au găsit sperrmatozoizi iar medicul

legist concluzionează  de prezența echimozelor pe partea internă a coapselor

victimei indică consumarea raportului sexual cu opoziția victimei.

Potrivit concluziilor buletinului biocriminalistic

sângele depistat pe tricoul inculpatului are grupa sanguină A.II, aceeași cu

cea a victimei.

Conform unor expertize psihiatrice făcute de

I.M.L.”Mina Minovici” București, în timpul procesului, inculpatul care prezenta

tulburare de personalitate de tip antisocial, a avut discernământul păstrat, la

data comiterii faptelor.

În timpul procesului, inculpatul a recunoscut

infracțiunea de omor, negând-o pe cea de viol care este, însă, dovedită, cu

alte mijloace de probă inclusiv buletinul de analiză a secrețiilor vaginale și

anale, a victimei.

În drept, faptele inculpatului, așa cum au fost

comise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat,

prevăzută de art.174, art.175 lit.h Cod penal și de viol, prevăzută de art.197

alin.1 Cod penal, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat

ținându-se seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei

sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara,

Secția penală, prin decizia nr.253/A din 19 iunie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul, invocând art.385

9

pct.18 Cod procedură

penală (comiterea unei grave erori de fapt), art.385

9

pct.17 Cod

procedură penală (faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și art.385

9

pct.14 Cod procedură penală (greșita individualizare a pedepsei).

Recursul este nefondat.

În speță, nu s-a comis, reținându-se în sarcina inculpatului,

infracțiunea de omor, nici o eroare gravă, fapta de viol fiind dovedită cu

situațiile de fapt indicate de buletinul de analiză a secrețiilor vaginale și

anale ale victimei cu recunoașterea inițială a inculpatului, care, la început

nu a negat violul, susținând doar că l-ar fi comis forțat de 3 indivizi,

situație nedovedită, cu nici un mijloc de probă. Fapta imputată inculpatului

rezultând din mijloacele de probă arătate, nu era necesară recoltarea

secrețiilor biologice ale inculpatului, mai ales că acesta, nu nega comiterea

faptei. Pe de altă parte, nu este necesară nici o nouă expertiză psihologică a

inculpatului, cele 2 expertize medico-legale psihiatrice fiind clare cu privire

la discernământul inculpatului, pe care, acesta l-a avut în momentul comiterii

faptelor.

Așa stând lucrurile, nu se poate pune nici problema

casării cauzei cu trimitere pentru completarea probatoriului, acesta fiind

complet.

Nici critica referitoare la încadrarea juridică a

faptei nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect starea de fapt și

vinovăția inculpatului, dând, în același timp și o corectă încadrare juridică a

infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit.b

Cod penal.

Acțiunile violente folosite de inculpat în

realizarea violului au fost de natură să ducă la moartea victimei iar

făptuitorul prevăzând acest rezultat, l-a acceptat, în sarcina inculpatului, în

mod corect, reținându-se, cele două infracțiuni, în concurs real.

În sfârșit, în raport de împrejurările în care s-au comis

faptele, Curtea, constată și că pedepsele stabilite și aplicate sunt corect

individualizate, corespunzătoare, criteriilor de individualizare a pedepselor,

prevăzute de art.72 Cod penal.

Față cu cele arătate, Curtea va privi recursul de

față, ca nefondat și-l va respinge, ca atare, în baza art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând astfel, hotărârea atacată.

Conform art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsă,

reținerea și perioada arestării, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E;

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S.D., împotriva deciziei penale

nr.253/A din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, reținerea și perioada

executării în arest preventiv de la 15 august 2000 la 21 februarie 2003.

Obligă pe recurentul  inculpat la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică,azi 21 februarie 2003.