ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 15 iunie 1992 a Tribunalului Suceava, printre alții, a fost condamnat și inculpatul R.S.V. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat în paguba avutului public, cu consecințe grave, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 lit. a), e), și g), 224 alin. (2) C. pen. (prejudiciu fiind de 271.797 lei), pedeapsa fiind contopită cu cea de un an închisoare aplicată pentru o faptă concurentă (sentința penală nr. 47/1991 a Judecătoriei Rădăuți), în rezultanta de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că, în noaptea de 8 martie 1991, inculpatul R.S.V., împreună cu alți patru inculpați, a sustras, prin efracție din secția finisaj a Intreprinderii de covoare plușate Siret, actualmente S.C. S. S.A. Siret, diferite covoare și carpete, în valoare totală de 271.797,12 lei. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 38 din 24 februarie 1994, a admis apelurile inculpaților, a extins efectele și asupra altor inculpați, a desființat sentința atacată numai cu privire la încadrarea juridică și l-a condamnat pe inculpatul R.S.V. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g) C. pen., și potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 47/1991 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

În motivarea deciziei s-a reținut că patrimoniul părții civile prejudiciat de inculpați prin faptele lor, constituie avut particular și nu public și deci greșit au fost încadrate infracțiunile comise de aceștia, de către instanța de fond. Împotriva acestei decizii, inculpatul R.S.V. a declarat recurs. În ședința publică de azi 26 septembrie 2003, inculpatul, personal, a făcut cunoscut instanței că își retrage recursul declarat. Potrivit art. 385 4 alin. (2) combinat cu art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți, își retrage recursul declarat. Aceleași texte, prevăd că retragerea trebuie făcută personal.

Având în vedere că, recurentul inculpat R.S.V., fiind prezent în instanță, a solicitat personal retragerea recursului, și că această cerere a fost făcută înainte de închiderea dezbaterilor, Curtea constatând că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor legale mai sus menționate, va lua act de retragerea recursului împotriva hotărârii atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.S.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 24 februarie 1994 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe inculpat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.