ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 15 iunie

1992 a Tribunalului Suceava, printre alții, a fost condamnat și inculpatul

R.S.V. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de furt calificat în paguba

avutului public, cu consecințe grave, prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 lit.

a), e), și g), 224 alin. (2) C. pen. (prejudiciu fiind de 271.797 lei),

pedeapsa fiind contopită cu cea de un an închisoare aplicată pentru o faptă

concurentă (sentința penală nr. 47/1991 a Judecătoriei Rădăuți), în rezultanta

de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt că, în noaptea de 8 martie 1991, inculpatul R.S.V., împreună cu

alți patru inculpați, a sustras, prin efracție din secția finisaj a

Intreprinderii de covoare plușate Siret, actualmente S.C. S. S.A. Siret,

diferite covoare și carpete, în valoare totală de 271.797,12 lei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 38 din 24 februarie 1994, a admis apelurile inculpaților, a extins

efectele și asupra altor inculpați, a desființat sentința atacată numai cu

privire la încadrarea juridică și l-a condamnat pe inculpatul R.S.V. la 3 ani

și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 lit. a), e), g) C. pen., și potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit

această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 47/1991 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul urmând să execute 3 ani și 6

luni închisoare.

În motivarea deciziei s-a reținut că

patrimoniul părții civile prejudiciat de inculpați prin faptele lor, constituie

avut particular și nu public și deci greșit au fost încadrate infracțiunile

comise de aceștia, de către instanța de fond.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul R.S.V. a declarat recurs.

În ședința publică de azi 26

septembrie 2003, inculpatul, personal, a făcut cunoscut instanței că își

retrage recursul declarat.

Potrivit art. 385

4

alin.

(2) combinat cu art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la

instanța de recurs, oricare dintre părți, își retrage recursul declarat.

Aceleași texte, prevăd că retragerea trebuie făcută personal.

Având în vedere că, recurentul

inculpat R.S.V., fiind prezent în instanță, a solicitat personal retragerea

recursului, și că această cerere a fost făcută înainte de închiderea

dezbaterilor, Curtea constatând că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor

legale mai sus menționate, va lua act de retragerea recursului împotriva hotărârii

atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul R.S.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 24 februarie

1994 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.