ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 37 din 22 martie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, a anulat decizia nr. 1584 din 11 octombrie 2001 și procesul-verbal nr. 19282 din 5 martie 2001, emise de aceasta, exonerând reclamanta de plata sumei de 3.846.994.028 lei, datorie vamală. Pentru aceasta s-a reținut că în perioada august 2000 – ianuarie 2001, reclamanta a importat în regim de scutire de taxe vamale, conform O.U.G. nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, profile de aluminiu, folie plastic și vopsea electrostatică pe care le-a folosit în activitatea de producție.

Prin decizia civilă nr. 1530 din 21 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursurile declarate de Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală Interjudețeană București și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice; a casat sentința Curții de Apel Ploiești, nr. 37/2002 și pe fond, a respins acțiunea reclamantei

SC D. SRL.

Instanța de recurs a reținut că societatea datorează taxele vamale stabilite în sarcina sa, întrucât activitatea desfășurată constând în import profile aluminiu extrudat, pe care apoi le-a vopsit, finisat și împachetat, nu constituie producție de profile de aluminiu extrudate, nefiind dovedit procesul de prelucrare și transformare. În temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., SC D. SRL a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1530/2002 a Curții Supreme de Justiție, considerând că această folosire este rezultatul unei greșeli materiale.

Contestatoarea a susținut că în mod greșit s-a reținut că nu produce profile de aluminiu extrudate, întrucât profilele importate sunt supuse mai multor operațiuni ca: aplicarea procesului de tratament termic; finisarea profilelor brute; polizarea suprafețelor profilelor extrudate; șlefuirea manuală; finisarea finală și vopsirea, apoi ambalarea, toate având ca rezultat modificarea caracteristicilor mecanice și fizice a produsului importat. Contestația în anulare nu este întemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., o hotărâre dată în recurs poate fi atacată cu contestație, dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, greșeală care se referă în fapt la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Altfel fiind, ar însemna că folosind o cale extraordinară de atac, partea interesată să aibă posibilitatea de a rejudeca recursul, pentru motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt. Cum în cauză, aspectele invocate de contestatoare privesc fondul litigiului, urmează a se aprecia că acestea nu se încadrează în noțiunea de eroare materială avută în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare declarată de SC D. SRL Filipeștii de Pădure împotriva deciziei nr. 728 din 21 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2004.