ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 885/2003

de

pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie

2001 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a

prezentat apărătorul ales, avocat B.V., lipsind intimata inculpată M.M.G. și

intimatele părți civile N.A.M. și SC „G”.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a cerut admiterea recursului, considerând hotărârea ca nelegală sub aspectul

greșitei aplicări a dispozițiilor art.81 Cod penal.

Apărătorul

intimatei inculpate a cerut respingerea recursului procurorului, inculpata

fiind în prezent bolnavă de schizofrenie.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.646 din 12 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul

București –Secția I penală, a fost condamnată inculpata M.M.G  la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la

art.211 lit.d,e Cod penal.

S-a

făcut aplicarea art.81-82 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a

atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.                                             S-a

dedus din pedeapsă, prevenția de la 27 noiembrie 1999 la 16 februarie 2000.

În

baza art.118 lit.b Cod penal s-au confiscat de la inculpată două srpay-uri

paralizante.

S-a

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost

obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27 noiembrie 1999, în

magazinul SC „G”, partea vătămată N.A.M., vânzătoare la această firmă, număra

banii încasați în ziua respectivă, când inculpata, care avea asupra sa un spray

paralizant, a încercat să-i sustragă suma de 3.151.000 lei.

Martorul

N.V. a reținut-o pe inculpată, pe care a predat-o organelor de poliție.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că la

judecarea în fond a cauzei, s-a citat ca parte vătămată numai vînzătoarea N.M.A.,

nu și societatea unde aceasta era angajată ca vînzătoare, SC „G”, hotărârea

fiind criticată și sub aspectul temeiniciei, în sensul că pedeapsa cu suspendare,

aplicată inculpatei este  prea blândă, nefiind în măsură să contribuie la

reeducarea acesteia.

Prin

decizia penală nr.105 din 1 martie 2001 Curtea de Apel București, a respins, ca

nefondat apelul declarat de procuror, reținându-se că procedura cu partea

vătămată a fost îndeplinită, iar individualizarea pedepsei s-a făcut cu

respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București criticând greșita aplicare a dispozițiilor art.81 Cod penal.

Curtea

examinând cauza, în raport de critica făcută cât și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art.385

9

pct.17

1

și alinetul trei al

aceluiași articol, constată că recursul este fondat.

La

aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal trebuie să se aibă în vedere limita

maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată,

chiar dacă fapta săvârșită a fost încadrată ca tentativă, întrucât, deși

tentativa prezintă toate elementele unei infracțiuni, aceasta rămâne o formă

imperfectă a faptei pe care o prevede ca infracțiune consumată textul

incriminator.

Așa

fiind, aplicând dispozițiile art.81 Cod penal cu privire la infracțiunea

prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 lit.b,d și e Cod penal,

reținută în sarcina inculpatei, instanțele au pronunțat sub acest aspect

hotărâri nelegale.

În

consecință, în baza art.385

15

pct.2 lit.d Cod procedură penală va

admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie 2001 a Curții de Apel București,

secția I penală, se va casa hotărârea atacată cât și sentința penală nr.646 din

12 octombrie 2000 a Tribunalului București secția I penală, numai cu privire la

aplicarea dispozițiilor art.81, 82 și 83 Cod penal,  dispoziții pe care le

înlătură.

Se

vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat  de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie 2001  a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează

hotărârea atacată precum și sentința penală nr.646 din 12 octombrie 2000 a

Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei  prevăzută de art.81, 82 și 83

Cod penal, dispoziții pe care le înlătură.

Menține

dispozițiile hotărârii pronunțată.

Face

aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.