ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 885/2003

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a prezentat apărătorul ales, avocat B.V., lipsind intimata inculpată M.M.G. și intimatele părți civile N.A.M. și SC „G”. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a cerut admiterea recursului, considerând hotărârea ca nelegală sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art.81 Cod penal. Apărătorul intimatei inculpate a cerut respingerea recursului procurorului, inculpata fiind în prezent bolnavă de schizofrenie. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.646 din 12 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București –Secția I penală, a fost condamnată inculpata M.M.G la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.211 lit.d,e Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.81-82 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal. S-a dedus din pedeapsă, prevenția de la 27 noiembrie 1999 la 16 februarie 2000. În baza art.118 lit.b Cod penal s-au confiscat de la inculpată două srpay-uri paralizante. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27 noiembrie 1999, în magazinul SC „G”, partea vătămată N.A.M., vânzătoare la această firmă, număra banii încasați în ziua respectivă, când inculpata, care avea asupra sa un spray paralizant, a încercat să-i sustragă suma de 3.151.000 lei.

Martorul N.V. a reținut-o pe inculpată, pe care a predat-o organelor de poliție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că la judecarea în fond a cauzei, s-a citat ca parte vătămată numai vînzătoarea N.M.A., nu și societatea unde aceasta era angajată ca vînzătoare, SC „G”, hotărârea fiind criticată și sub aspectul temeiniciei, în sensul că pedeapsa cu suspendare, aplicată inculpatei este prea blândă, nefiind în măsură să contribuie la reeducarea acesteia. Prin decizia penală nr.105 din 1 martie 2001 Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat apelul declarat de procuror, reținându-se că procedura cu partea vătămată a fost îndeplinită, iar individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând greșita aplicare a dispozițiilor art.81 Cod penal. Curtea examinând cauza, în raport de critica făcută cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385 9 pct.17 1 și alinetul trei al aceluiași articol, constată că recursul este fondat. La aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal trebuie să se aibă în vedere limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, chiar dacă fapta săvârșită a fost încadrată ca tentativă, întrucât, deși tentativa prezintă toate elementele unei infracțiuni, aceasta rămâne o formă imperfectă a faptei pe care o prevede ca infracțiune consumată textul incriminator.

Așa fiind, aplicând dispozițiile art.81 Cod penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.211 lit.b,d și e Cod penal, reținută în sarcina inculpatei, instanțele au pronunțat sub acest aspect hotărâri nelegale. În consecință, în baza art.385 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală, se va casa hotărârea atacată cât și sentința penală nr.646 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului București secția I penală, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.81, 82 și 83 Cod penal, dispoziții pe care le înlătură.

Se vor menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.105 din 1 martie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr.646 din 12 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art.81, 82 și 83 Cod penal, dispoziții pe care le înlătură. Menține dispozițiile hotărârii pronunțată. Face aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.