ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3123/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2886/2003 la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul C.I. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 781 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția

a II-a penală.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că este singurul susținător al familiei sale, respectiv al mamei care

este învârstă și bolnavă, nu se poate deplasa în urma unui accident suferit,

iar casa în care locuiește a fost incendiată, devenind imposibil de locuit.

În vederea verificării susținerilor

condamnatului în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul mamei

acestuia, care au confirmat atât faptul că locuința acesteia a fost distrusă

aproape în totalitate, cât și faptul că aceasta (mama) este neșcolarizată și nu

a lucrat niciodată, beneficiind de ajutor social în cuantum de 740.000 lei

lunar, suferind de tulburări de comportament, datorită cărui fapt nu are un

domiciliu stabil, locuind la ghenele de gunoi și cunoștințe care o găzduiesc

câteva zile.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1175 din 15 decembrie 2003, a admis cererea

formulată de condamnatul C.I. și, în temeiul art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., a dispus întreruperea executării pedepsei de 15 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 781 din 11 decembrie 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, pe o durată de 3 luni de la

rămânerea definitivă a hotărârii.

În motivarea acestei hotărâri prima

instanță a arătat că „împrejurarea că mama condamnatului a cărei stare de

sănătate mintală este în mod serios afectată, nu mai are în prezent o locuință

și o sursă de venit, fiind sistată și acordarea ajutorului social, aflându-se

în stare de imposibilitate de a-și asigura existența materială, constituie, în

sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., o împrejurare specială, datorită căreia

executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului și

justifică întreruperea executării pedepsei în condițiile acestui text”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care a criticat-o

ca fiind contrară legii, întrucât împrejurările speciale, pe baza cărora se

poate dispune întreruperea executării pedepsei, presupun situații pasagere și

nu regulate ce pot fi ameliorate substanțial, ori chiar înlăturate, într-un

interval scurt de timp, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 220/ A din 24 martie 2004, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat hotărârea

apelată și rejudecând cauza a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul C.I., pe care l-a

obligat să plătească statului suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a arătat că, referitor la situația în speță „în condițiile în care

petentul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, situația

mamei acesteia este cunoscută de către D.P.S., sector 2, aspect ce rezultă

implicit din nota informativă întocmită de această direcție la solicitarea

instanței de fond, existând așadar o obligație legală în sarcina acestei

instituții de luare a măsurilor de ocrotire corespunzătoare”.

S-a concluzionat că „situația

familiei condamnatului, respectiv a mamei acestuia, nu poate fi rezolvată prin

punerea în libertate a inculpatului, consecințele grave putând fi evitate prin

luarea măsurilor corespunzătoare de către autoritățile competente, astfel încât

nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea

executării pedepsei condamnatului”.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul C.I. pe care a criticat-o cu privire la

greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, solicitând

casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul declarat de condamnatul

C.I. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că în mod temeinic și justificat instanța de apel a apreciat

că motivele invocate de condamnat nu pot fi apreciate ca având consecințe grave

asupra familiei acestuia, respectiv al mamei, așa cum rezultă din prevederile

art. 453 lit. c) C. pen.

Într-adevăr, așa cum a arătat și

instanța de apel, nu se contestă că mama condamnatului se află într-o situație

dificilă, dar acest lucru este cunoscut de autorități și acestea sunt obligate

să ia toate măsurile de ocrotire a acesteia.

De altfel, chiar dacă s-ar dispune

întreruperea executării pedepsei, termenul de 3 luni prevăzut de lege,

condamnatul nu ar fi în măsură să rezolve problemele cu care se confruntă mama

sa, acesta putând sesiza chiar de la locul de deținere organele competente să

ia măsuri de apărare și ocrotire a mamei sale.

În consecință, recursul declarat de

condamnatul C.I., fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 220 din 24 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iunie 2004.