ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1057/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin petiția din 5 iunie 2002, condamnatul

I.M.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 7 ani și 6

luni închisoare, aplicată pentru șase infracțiuni de tâlhărie, de Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 310/2000.

Petiționarul a invocat în cererea sa

situația grea familială, susținând că mama sa este bolnavă și locuința a fost

deteriorată în urma unui incendiu, iar mama, fiind pensionară, nu are

posibilitatea de a putea suporta plata reparațiilor, mai ales că mai are în

întreținere 4 copii minori.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 911 din 3 octombrie 2002, a respins, ca

nefondată, cererea condamnatului, motivând că, din raportul de anchetă socială,

rezultă că cele invocate de petiționar, nu sunt reale.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, invocând tot motivul privind situația familială, dar modificat

în sensul că mama sa a plecat în străinătate, iar surorile sale au rămas

singure.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 712 din 8 noiembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul.

Se motivează că nu s-a făcut dovada

unor împrejurări speciale, care ar avea consecințe grave pentru familia

petiționarului.

Condamnatul a declarat recurs, pe

care nu l-a motivat, lăsând soluționarea la aprecierea instanței.

Recursul nu este fondat.

Din referatul de anchetă socială al

Consiliului Local al Sectorului 2, rezultă că mama condamnatului, în vârstă de

49 ani, precum și surorile inculpatului, sunt încadrate în muncă la aceeași

societate, realizând un venit total de peste 5 milioane lei, lunar.

Mama este proprietara unei locuințe,

compusă din 3 camere, care sunt complet mobilate și bine întreținute.

Nici unul din membrii familiei nu

are probleme de sănătate.

Condamnatul mai are un frate, care

este arestat și condamnat în aceeași cauză, tot la pedeapsa rezultantă de 7 ani

și 6 luni închisoare.

Așa fiind, corect s-a reținut că nu

există împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat și familia sa.

Nici chiar dacă mama condamnatului

ar fi plecat ulterior în străinătate, nu este de natură a se considera că

există împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, este de menționat și

faptul că recurentul nu a avut nici o ocupație, încât nu a contribuit la

cheltuielile familiei.

În același timp, nu se poate ignora

faptul că se ocupa cu infracțiunile de tâlhărie, împreună cu fratele său mai

mic.

În această situație, chiar dacă ar

exista o situație specială familială, totuși nu se impune întreruperea

executării pedepsei, întrucât condamnatul nu ar fi în măsură să-și ajute

familia și dacă s-ar acorda întreruperea executării pe termenul maxim.

Pentru aceste considerente, urmează

a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen.

Ca urmare a acestei soluții,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care

se include și onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.M.R. împotriva deciziei penale nr. 712 din 8

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.