ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 28 din 20 decembrie 2002, Tribunalul  Neamț a condamnat pe

inculpatul

V.M.

la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa

complimentară a  interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64  lit.a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12

1

din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă  din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 8 octombrie, până la zi.

Au fost

interzise inculpatului  pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

In baza

art.19/1 din Legea nr.678/2001, cu referire la  art.118 lit.d C. pen., a fost

obligat inculpatul să  plătească statului ca efect al confiscării, echivalentul

în lei,  în momentul executării sumei de 14.000 EURO.

A fost

obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli  judiciare către stat.

S-a

reținut că, inculpatul V.M., domiciliază în județul Ialomița, face comerț cu

stofe și prin natura ocupației, circulă mult prin țară.

Inculpatul,

în primăvara anului 2002, a venit în  județul Neamț pentru a racola persoane

infirme  - de regulă  cu handicap evident – în vederea transportării acestora

în Franța, pentru a cerși. Inculpatul profita de faptul că aceste persoane

realizau venituri foarte mici, unele  având nevoie de proteze, și le promitea

că le va facilita obținerea pașapoartelor, transportul și cazarea în Franța,

unde vor obține din cerșit  sume mari de bani și vor beneficia de asistență

medicală sau proteze .

După

obținerea consimțământului acestor persoane,  inculpatul se ocupa de împlinirea

formalităților pentru  obinerea pașapoartelor, le transporta la domiciliu său,

după care le aducea din nou la Piatra Neamț. De aici, persoanele handicapate

plecau cu microbuzul, niciodată mai mult de două persoane, fiind  însoțite de

inculpat, în Franța, unde erau cazați la periferie, în rulote.

Dimineața

erau conduși în intersecțiile aglomerate sau în alte locuri publice, unde

cerșeau, iar seara, când reveneau la tabăra de rulote trebuia să predea banii

obținuți din cerșit.

In luna

februarie 2002, inculpatul l-a întâlnit, în piața municipiului Piatra Neamț, pe

martorul P.N. care este infirm, având mâna dreaptă amputată. Inculpatul i-a

oferit martorului o sticlă cu vin după care s-a oferit să-l ducă în

străinătate, într-o comunitate  de infirmi, unde va  beneficia de ajutoare

bănești, proteze și alte facilități.

Martorul

a acceptat și, în aceeași zi i-a predat inculpatului buletinul de identitate în

vederea obținerii pașaportului.

După

obținerea pașaportului, inculpatul l-a transportat pe martor, cu autoturismul

la  domiciliul său. Pe drum, din municipiul Bacău, au mai luat o persoană cu

handicap, pe care inculpatul  a dus-o la domiciliul său. Aici au ajuns la data

de  1 martie 2002 și au fost ținuți într-o  magazie, împreună  cu alți patru

infirmi, din alte județe ale țării.

In luna

martie 2002, inculpatul s-a prezentat la  domiciliul martorului P.Ș., infirm,

și i-a propus să meargă în Franța, la cerșit, promițându-i că în cele trei

luni, cât avea drept de ședere, va obține o sumă foarte mare de  bani. Martorul

a acceptat datorită faptului că avea o pensie de invaliditate foarte mică și un

copil grav bolnav.

Inculpatul

i-a promis că toate cheltuielile legate de  obținerea pașaportului și de

transport vor fi suportate de el. După obținerea pașaportului, martorul a fost

transportat de inculpat,  cu autoturismul personal, județul Ialomița, unde mai

erau alți cinci bărbați cu handicap locomotor, unul din ei fiind U.G.

La

începutul lunii martie 2002, inculpatul a readus  la Pitra Neamț, cu

autoturismul proprietatea sa, pe  infirmii aflați la domiciliul său. Infirmii

au fost îmbarcați în microbuze (câte doi handicapați, în fiecare  mijloc de

transport pentru a nu atrage atenția) și au fost transportați în Franța, la

periferia orașului Mulhouse, într-o tabără de rulote.

In luna

martie 2002, inculpatul l-a întâlnit pe stradă, pe martorul U.G., care are un

handicap locomotor, întrucât, în urma unui accident a suferit amputația

piciorului drept.

Inculpatul

i-a propus să-l ducă în Franța, la cerșit, unde va obține sume mari de bani, pe

care îi vor împărți, deoarece el suporta cheltuielile pentru  obținerea

pașaportului și transport.

Deoarece

martorul avea datorii mari la întreținere, de  peste 15.000.000 lei, a

acceptat.

Inculpatul

s-a ocupat, ca și în celelalte cazuri, de obținerea pașaportului și, apoi, l-a

transportat la domiciliul  său din județul Ialomița.

Martorul

P.Ș. a fost  transportat la domiciliul inculpatului, împreună cu un alt infirm,

N.M., din  orașul Bicaz, județul Neamț.

La

începutul lunii aprilie 2002, martorul N.M. se afla la sediul Inspectoratului

Județean  al persoanelor cu  handicap Neamț, pentru s-și încasa indemnizația

acordată prin lege, deoarece este infirm, având piciorul drept amputat.

Inculpatul

i-a propus martorului să meargă în Franța, unde îl va ajuta să-și procure o

proteză. Martorul a fost de  acord, și în aceeași zi a fost condus de inculpat

la poliție, unde a completat formularele pentru obținerea pașaportului. A doua

zi, în data de 18 aprilie 2002, după obținerea pașaportului, martorul a fost

transportat, de inculpat, împreună cu U.G., în satul Armășești, județul Ialomița.

La data de  20 aprilie 2002, au fost aduși la Piatra  Neamț, unde au fost

îmbarcați într-un microbuz și însoțiți de inculpat în Franța.

Deși

martorii au vrut să se întoarcă în România, au fost împiedicați de inculpat sau

de familia acestuia.

Martorul

U.G. i-a cerut inculpatului de  mai multe ori să-l lase să vină în țară, dar V.M.,

s-a opus, amenințându-l că îl va distruge atât pe el, cât și familia lui. In

final, martorul a sesizat poliția franceză și a fost repatriat, prin

intermediul Crucii Roșii.

Martorul

P.N. a cerut,  de asemenea, să revină în țară, dar a fost lovit de inculpat și

amenințat, cu moartea.

Profitând

de absența  inculpatului, martorul P.Ș. a reușit să se întoarcă în țară.

Martorul

N.M. a fost prins de poliție, cu  ocazia unei razii și expulzat în România.

Din

depozițiile martorului U.G. rezultă că în perioada cât a cerșit, i-a predat

inculpatului 4.000 Euro.

Martorul

P.N. a predat inculpatului, în  aceleași condiții 3.000 Euro, P.Ș., 4.000 Euro

și N.M., 3.000 Euro.

Impotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea

pedepsei, întrucât are doi copii în întreținere, a recunoscut și regretat

fapta. De asemenea, inculpatul a susținut că în mod greșit s-a dispus

confiscarea sumei de  14.000 Euro, întrucât în realitate a realizat doar

aproximativ 4.800 Euro.

Curtea

de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 91 din 4 martie 2003, a admis apelul

inculpatului, numai în ce privește cuantumul sumei confiscate, a desființat sub

acest aspect sentința și a redus suma  confiscată de la 14.000 Euro la  12.000

Euro.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.M., care prin apărătorul său a

solicitat reducerea  pedepsei aplicate și grațierea acesteia.

Recursul

este fondat.

Verificând

actele și lucrările din dosar, respectiv probele  administrate în cauză, se

constată că atât instanța de fond  cât și instanța de apel au reținut o corectă

situație de fapt, din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor, pe care

le-au încadrat  în textele de lege corespunzătoare.

În ce

privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane, Curtea apreciază  că instanțele nu au ținut seama  la individualizarea

acestei pedepse de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că

pedeapsa de 7 ani închisoare la care a  fost condamnat inculpatul, apare ca

fiind excesivă, în raport  de condițiile concrete în care s-a consumat fapta

și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Așa

fiind, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpat, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze

hotărârile atacate numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate pentru  infracțiunea de trafic de persoane și să modifice cuantumul

pedepsei pentru această infracțiune, orientându-se spre limita  minimă

prevăzută de dispozițiile art.121 din legea nr. 678/2001, respectiv 3 ani

închisoare.

Se

apreciază că o pedeapsă orientată spre această limită este în măsură să

realizeze scopul prevăzut de art. 52  C. pen.

Se vor

menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va deduce din

pedeapsa plicată timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 91 din 4

martie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr. 218/P din 20 decembrie 2002 a

Tribunalului Neamț, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate,

pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Menține

restul dispozițiilor.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8

octombrie 2002 la 8 ianuarie 2004.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 ianuarie  2004.