ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 8 octombrie, până la zi. Au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

In baza art.19/1 din Legea nr.678/2001, cu referire la art.118 lit.d C. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului ca efect al confiscării, echivalentul în lei, în momentul executării sumei de 14.000 EURO. A fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, inculpatul V.M., domiciliază în județul Ialomița, face comerț cu stofe și prin natura ocupației, circulă mult prin țară. Inculpatul, în primăvara anului 2002, a venit în județul Neamț pentru a racola persoane infirme - de regulă cu handicap evident – în vederea transportării acestora în Franța, pentru a cerși.

Inculpatul profita de faptul că aceste persoane realizau venituri foarte mici, unele având nevoie de proteze, și le promitea că le va facilita obținerea pașapoartelor, transportul și cazarea în Franța, unde vor obține din cerșit sume mari de bani și vor beneficia de asistență medicală sau proteze . După obținerea consimțământului acestor persoane, inculpatul se ocupa de împlinirea formalităților pentru obinerea pașapoartelor, le transporta la domiciliu său, după care le aducea din nou la Piatra Neamț. De aici, persoanele handicapate plecau cu microbuzul, niciodată mai mult de două persoane, fiind însoțite de inculpat, în Franța, unde erau cazați la periferie, în rulote. Dimineața erau conduși în intersecțiile aglomerate sau în alte locuri publice, unde cerșeau, iar seara, când reveneau la tabăra de rulote trebuia să predea banii obținuți din cerșit.

In luna februarie 2002, inculpatul l-a întâlnit, în piața municipiului Piatra Neamț, pe martorul P.N. care este infirm, având mâna dreaptă amputată. Inculpatul i-a oferit martorului o sticlă cu vin după care s-a oferit să-l ducă în străinătate, într-o comunitate de infirmi, unde va beneficia de ajutoare bănești, proteze și alte facilități. Martorul a acceptat și, în aceeași zi i-a predat inculpatului buletinul de identitate în vederea obținerii pașaportului. După obținerea pașaportului, inculpatul l-a transportat pe martor, cu autoturismul la domiciliul său. Pe drum, din municipiul Bacău, au mai luat o persoană cu handicap, pe care inculpatul a dus-o la domiciliul său. Aici au ajuns la data de 1 martie 2002 și au fost ținuți într-o magazie, împreună cu alți patru infirmi, din alte județe ale țării.

In luna martie 2002, inculpatul s-a prezentat la domiciliul martorului P.Ș., infirm, și i-a propus să meargă în Franța, la cerșit, promițându-i că în cele trei luni, cât avea drept de ședere, va obține o sumă foarte mare de bani. Martorul a acceptat datorită faptului că avea o pensie de invaliditate foarte mică și un copil grav bolnav. Inculpatul i-a promis că toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului și de transport vor fi suportate de el. După obținerea pașaportului, martorul a fost transportat de inculpat, cu autoturismul personal, județul Ialomița, unde mai erau alți cinci bărbați cu handicap locomotor, unul din ei fiind U.G. La începutul lunii martie 2002, inculpatul a readus la Pitra Neamț, cu autoturismul proprietatea sa, pe infirmii aflați la domiciliul său.

Infirmii au fost îmbarcați în microbuze (câte doi handicapați, în fiecare mijloc de transport pentru a nu atrage atenția) și au fost transportați în Franța, la periferia orașului Mulhouse, într-o tabără de rulote. In luna martie 2002, inculpatul l-a întâlnit pe stradă, pe martorul U.G., care are un handicap locomotor, întrucât, în urma unui accident a suferit amputația piciorului drept. Inculpatul i-a propus să-l ducă în Franța, la cerșit, unde va obține sume mari de bani, pe care îi vor împărți, deoarece el suporta cheltuielile pentru obținerea pașaportului și transport. Deoarece martorul avea datorii mari la întreținere, de peste 15.000.000 lei, a acceptat. Inculpatul s-a ocupat, ca și în celelalte cazuri, de obținerea pașaportului și, apoi, l-a transportat la domiciliul său din județul Ialomița.

Martorul P.Ș. a fost transportat la domiciliul inculpatului, împreună cu un alt infirm, N.M., din orașul Bicaz, județul Neamț. La începutul lunii aprilie 2002, martorul N.M. se afla la sediul Inspectoratului Județean al persoanelor cu handicap Neamț, pentru s-și încasa indemnizația acordată prin lege, deoarece este infirm, având piciorul drept amputat. Inculpatul i-a propus martorului să meargă în Franța, unde îl va ajuta să-și procure o proteză. Martorul a fost de acord, și în aceeași zi a fost condus de inculpat la poliție, unde a completat formularele pentru obținerea pașaportului. A doua zi, în data de 18 aprilie 2002, după obținerea pașaportului, martorul a fost transportat, de inculpat, împreună cu U.G., în satul Armășești, județul Ialomița.

La data de 20 aprilie 2002, au fost aduși la Piatra Neamț, unde au fost îmbarcați într-un microbuz și însoțiți de inculpat în Franța. Deși martorii au vrut să se întoarcă în România, au fost împiedicați de inculpat sau de familia acestuia. Martorul U.G. i-a cerut inculpatului de mai multe ori să-l lase să vină în țară, dar V.M., s-a opus, amenințându-l că îl va distruge atât pe el, cât și familia lui. In final, martorul a sesizat poliția franceză și a fost repatriat, prin intermediul Crucii Roșii. Martorul P.N. a cerut, de asemenea, să revină în țară, dar a fost lovit de inculpat și amenințat, cu moartea. Profitând de absența inculpatului, martorul P.Ș. a reușit să se întoarcă în țară. Martorul N.M.

a fost prins de poliție, cu ocazia unei razii și expulzat în România. Din depozițiile martorului U.G. rezultă că în perioada cât a cerșit, i-a predat inculpatului 4.000 Euro. Martorul P.N. a predat inculpatului, în aceleași condiții 3.000 Euro, P.Ș., 4.000 Euro și N.M., 3.000 Euro. Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, întrucât are doi copii în întreținere, a recunoscut și regretat fapta. De asemenea, inculpatul a susținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 14.000 Euro, întrucât în realitate a realizat doar aproximativ 4.800 Euro. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 91 din 4 martie 2003, a admis apelul inculpatului, numai în ce privește cuantumul sumei confiscate, a desființat sub acest aspect sentința și a redus suma confiscată de la 14.000 Euro la 12.000 Euro.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.M., care prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate și grațierea acesteia. Recursul este fondat. Verificând actele și lucrările din dosar, respectiv probele administrate în cauză, se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor, pe care le-au încadrat în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, Curtea apreciază că instanțele nu au ținut seama la individualizarea acestei pedepse de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul, apare ca fiind excesivă, în raport de condițiile concrete în care s-a consumat fapta și de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Așa fiind, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze hotărârile atacate numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de persoane și să modifice cuantumul pedepsei pentru această infracțiune, orientându-se spre limita minimă prevăzută de dispozițiile art.121 din legea nr. 678/2001, respectiv 3 ani închisoare.

Se apreciază că o pedeapsă orientată spre această limită este în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va deduce din pedeapsa plicată timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 91 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 218/P din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamț, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate, pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 8 ianuarie 2004. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.