ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4213/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4213/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30 din 18
februarie 2003, Tribunalul Buzău i-a condamnat pe inculpații I.D. și I.M. la
câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a), d) și e) C. pen., privind infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 678/2001, privind traficul de persoane.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța a reținut în fapt că la sfârșitul lunii mai 2002, inculpatul I.D. a
organizat deplasarea în Franța a părților vătămate S.V. și S.S., handicapați,
cărora le-a promis că le va facilita internarea într-o clinică pentru
tratament, precum și a părții vătămate L.V., în calitate de însoțitor al
acestora.
La destinație, S.V., S.S. și L.V. au
fost preluați de inculpatul I.M. și obligați să cerșească în orașul Lyon, până
la data de 24 iulie 2002, când au intervenit autoritățile franceze și au
expulzat un grup de persoane în care se aflau și inculpatul I.M. și părțile
vătămate.
Prin decizia nr. 152 din 26 martie
2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpați împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel
au declarat recurs inculpații I.D. și I.M., care au cerut casarea hotărârii
atacate și achitarea lor, întrucât nu au comis nici una din acțiunile prevăzute
în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru a se putea reține în sarcina
lor infracțiunea de trafic de persoane, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art.
12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de
persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei
persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin
răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea,
darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea
consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării acestei persoane.
Acțiunea inculpaților de recrutare a
părților vătămate prin înșelarea bunei-credințe a acestora, prin promisiunea că
vor fi internate într-o clinică din Franța, pentru tratament, este dovedită cu
declarațiile părților vătămate și ale martorilor M.E. și L.C., precum și cu
actele medicale din care rezultă infirmitățile de care suferă S.V. și S.S. În
consecință, nu există temeiuri pentru a se dispune casarea hotărârii atacate și
achitarea inculpaților.
Nu poate fi primită nici cererea
inculpaților de reducere a pedepsei, care a fost stabilită în conformitate cu
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul ridicat
al infracțiunii săvârșite și de datele privind comportamentul antisocial al
inculpaților.
Urmează, așadar, ca recursurile
declarate de inculpați să fie respinse, cu obligarea acestora la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații I.D. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 152 din 26
martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedepsele aplicate
inculpaților, timpul arestării preventive de la 9 septembrie 2002 la 3
octombrie 2003.
Obligă pe recurenții inculpați la
plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
octombrie 2003.