ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2174/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 16

aprilie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat, printre alții, pe inculpatul

I.V. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 404 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei

Videle rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1023 din 5 iulie 2001 a Curții

de Apel București și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de

5 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 8

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A dedus durata arestării preventive

de la 4 octombrie 2002 la 16 aprilie 2003, menținând măsura arestării

preventive a inculpatului.

A dispus confiscarea de la inculpat

a sumei de 6000 Euro.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

Inculpații I.O. și I.V. sunt frați,

iar inculpatul I.M. este nepotul acestora .

Inculpatul V.G. a lucrat la bufetul

inculpatului I.M., situat în apropierea Gării Videle și se cunoștea cu ceilalți

doi inculpați, I.O. și I.V.

În mod cert, cei patru inculpați

s-au grupat în vederea scopului comun, de a trafica persoane handicapate,

pentru a le exploata și pe care să le trimită în Franța la cerșit.

Cei trei inculpați I.O., I.V. și

I.M. i-au cerut inculpatului V.G. să le găsească persoane cu handicap, lucru pe

care acesta l-a făcut în schimbul unor sume de bani sau favoruri (reangajarea

soției la bufetul inculpatului I.M.).

Inculpatul I.V. a traficat împreună

cu inculpatul V.G. pe victima T.G. după cum urmează:

Victima traficului, T.G. este

handicapat, având amputat membrul inferior stâng din data de 16 februarie 2002,

fiind suferind de artrită.

La solicitarea inculpatului I.V. de

a-i găsi o persoană cu handicap, inculpatul V.G. l-a condus la locuința

victimei traficului T.G. Inculpatul I.V. în prezența inculpatului V.G., a

victimei T.G. și a concubinei victimei P.F. i-a propus lui T.G. să meargă la

cerșit în Franța în următoarele condiții: taxele necesare eliberării

pașaportului, contravaloarea drumului și a meselor urmau să fie plătite de

către inculpatul I.V. De asemenea, i s-a mai precizat victimei de către

inculpatul I.V. că în Franța urma să cerșească și după ce își va acoperi

datoria față de acesta, restul banilor obținuți din cerșit urmau a fi împărțiți

jumătate, jumătate între victimă și inculpatul I.V., mai mult decât atât,

victimei i se promisese și o proteză.

Concubina victimei, martora P.F. a

specificat în declarația sa că nu a fost de acord ca concubinul ei să plece în

Franța la cerșit, pe de o parte fiind operația sa recentă, iar pe de altă parte

pentru că avea datorii, însă la promisiunea inculpatului I.V., că, la plecare

îi va lăsa 5 milioane lei pentru a-i plăti datoriile, victima traficului cât și

concubina sa au acceptat.

În perioada care a urmat recrutării

și plecării victimei de la domiciliu, atât victima cât și concubina acestuia au

aflat de la alți romi că, persoanele cu handicap sunt vândute în străinătate și

când i s-a făcut cunoscut inculpatului I.V. că nu mai dorește să plece în

străinătate, a fost amenințat de către inculpat că deja are o datorie la el în

sumă de 1.700.000 lei și, după ce-i va adăuga dobânda, inculpatul I.V. îi va

dărâma și casa victimei și tot nu va putea să-și stingă datoria.

În ziua plecării victimei de la

domiciliul concubinei sale, i-a fost dată victimei de către inculpatul I.V.

suma de 100 dolari S.U.A. și nu 5 milioane lei, cum i se promisese inițial.

Victima traficului T.G. a precizat

că a plecat din Videle cu un microbuz și în Paris a fost preluat de către soția

inculpatului I.V., inculpata I.E. care l-a păzit și îl ducea zilnic și îl

aducea de la Catedrala Notre Dame, locul unde cerșea.

De asemenea, victima a mai menționat

că obținea din cerșit între 100-150 Euro zilnic și că a cerșit circa 60 de

zile. Toți banii obținuți din cerșit erau luați zilnic de către inculpata I.E.,

deci, în total suma de 6000 Euro, astfel că, inculpatul I.V. nu și-a respectat

promisiunea ca, după strângerea datoriei, banii să fie împărțiți

jumătate-jumătate. Victima traficului a mai precizat că i se dădea să mănânce o

singură dată pe zi, în jurul orelor 22,00, și era ținut nespălat și în frig.

Inculpata I.F. l-a racolat pe

P.M.C., victimă a traficului, în stația de tramvai Sf. Gheorghe, și apoi banii

obținuți din cerșit în Franța de către victima traficului, erau luați zilnic de

către această inculpată în total suma de 1200 Euro.

În perioada de timp în care

inculpata I.F. a fost plecată împreună cu fiul său poreclit B. în Finlanda,

banii au fost strânși de către cumnatul inculpatului, I.O., poreclit M. și

anume suma de 300-350 Euro, așa cum a precizat victima, P.M.C.

Aceeași inculpată, I.F., l-a

transportat pe C.C., victima traficului recrutat de inculpatul I.O. pentru a-l

duce în Franța la cerșit însă, victima a rămas în Italia unde a și decedat.

Martora C.V., soția victimei C.C. a

declarat că inițial a încercat recrutarea victimei în luna februarie 2002, de

către inculpatul I.V., însă, a fost refuzat, victima C.C., specificându-i că nu

poate pleca mai devreme de luna aprilie 2002, întrucât trebuie să se prezinte

la comisia medicală pentru handicapați, afirmația martorei fiind susținută atât

în declarațiile sale cât și cu ocazia confruntării între aceasta și inculpatul

I.V.

Martorii C.V., T.G. și M.G. au mai

precizat că au fost contactați de fratele inculpatei I.F. zisă Z., băiatul cel

mic al inculpatului I.V., numitul A.R., și respectiv de A., băiatul lui„. care

au încercat să le lase diferite sume de bani unora lăsându-le și spunându-le

să-și schimbe declarațiile date sau să nu mai declare nimic.

Amenințată fiind, martora C.V. a

solicitat protecție atât la urmărirea penală, cât și la instanța de judecată,

astfel că prin adresa nr. 418/P/2002 din 10 octombrie 2002, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Teleorman a solicitat inspectorului șef al I.J.P. Teleorman să

facă aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea 678/2001 privind protecția

martorilor.

Martorul T.G. a menționat în

declarațiile din 6 august 2002 și 9 august 2002 că inițial, i s-a promis de

către băiatul cel mic al inculpatului I.V. suma de 30 milioane lei pentru a-și

schimba declarațiile, și că apoi alte persoane pe care nu le-a nominalizat,

rude cu inculpatul I.V., văzând că nu și-a schimbat declarația, l-au amenințat

că vor veni peste el și familia lui, îi vor da foc la casă și îi vor lua

fetele.

Cu ocazia confruntării din 9

octombrie 2002, martorul și-a schimbat declarațiile anterioare, precizând că a

declarat fals, întrucât inculpatul I.V. a trăit cu concubina sa, P.F., și o

urăște pe aceasta, însă această declarație nu a putut fi luată în considerare,

întrucât a fost făcută sub presiune, în declarația din aceiași zi, menționând

că a fost amenințat de rudele inculpatului.

În mod cert, inculpatul I.V. l-a

recrutat pe T.G. împreună cu inculpatul V.G., victima dând numeroase detalii în

legătură cu recrutarea, transportul, paza în Franța, care se efectua de către

inculpata I.E. și exploatarea acestuia.

Este neverosimil ca o persoană, în

speță, inculpatul I.V. care știa că este dușmănit de victima traficului T.G.,

să-l împrumute cu bani și tot neverosimil este și faptul că același inculpat a

încercat recrutarea unui alt handicapat, victima C.C., pentru a o ajuta în mod

dezinteresat, inculpatul neavând o fundație umanitară care să se ocupe de

ajutorarea persoanelor cu handicap.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpații I.V.,

I.E., I.F. și T.G. F.S.

Prin apelul declarat, parchetul a

criticat sentința pentru neaplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea 543/2002

privind grațierea pedepselor aplicate inculpatelor I.E. și I.F.

Inculpatul I.V. a criticat sentința

sub aspectul netemeiniciei condamnării sale, pe de o parte, iar pe de altă

parte, sub aspectul nelegalității, solicitând reducerea pedepsei aplicate în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Inculpatul T.G. a criticat sentința

pentru nelegalitate, în sensul neaplicării dispozițiilor art. 1 din Legea

543/2002 pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar inculpatele I.F. și

I.E., la termenul din 8 octombrie 2003 au declarat că își retrag apelurile.

Prin decizia penală nr. 656 din 31

octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, desființând în parte

sentința atacată cu privire la pedepsele aplicate inculpatelor I.E. și I.F.

În baza art. 1 din Legea 543/2003 a

constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată inculpatei I.E.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen.

În baza art. 1 din Legea 543/2002 a

constatat grațiată integral și condiționat pedepsele aplicate inculpatei I.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen.

Prin aceiași decizie au fost

respinse, ca neîntemeiate, apelurile declarate de inculpații I.V. și T.G. F.S.

împotriva aceleiași sentințe.

A dedus prevenția inculpaților

obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs inculpatul I.V. solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor și pe fond reducerea pedepsei în condițiile reținerii

circumstanțelor atenuante.

Verificând actele dosarului, Curtea constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Curtea constată că, în raport de

dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost

corect individualizată sub aspectul împrejurărilor și modalității concrete de

săvârșire a faptei, de gradul de pericol social al acesteia, aspecte ce au

condus la stabilirea unei pedepse, care prin cuantum și modalitate de

executare, asigură atingerea scopurilor pedepsei.

Atitudinea oscilantă a inculpatului

pe parcursul procesului penal, nerecunoașterea săvârșirii faptei și

antecedentele penale ale acestuia, sunt aspecte ce nu justifică reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia, și pe cale de consecință,

instanța nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen.

Față de aceste considerente,

urmează, ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.V.

împotriva deciziei penale nr. 656 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 4 octombrie 2002 la 22 aprilie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 aprilie 2004.