ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2451/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 10 octombrie 2003, petiționarul B.C. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorului Z.E. de la Tribunalul Hunedoara care, în cuprinsul minutei sentinței penale nr. 129 din 4 iunie 2003 l-a calomniat, atribuindu-i mențiunea de recidivist, ceea ce nu corespunde adevărului și constituie infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen. La 28 octombrie 2003, prin rezoluție parchetul a dispus, în dosarul nr. 184/P/2003, neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului, considerând că reținerea stării de recidivă nu constituie calomnie în sensul art. 206 C. pen., lipsind intenția săvârșirii unei astfel de infracțiuni și că prin folosirea căilor legale de atac dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., greșit aplicate, pot fi înlăturate.

Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 1043/II/2/2003 din 15 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 3 din 19 februarie 2004, a respins plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că soluția pronunțată de procuror este corectă și că lipsind intenția de săvârșire a infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., nu poate fi dispusă începerea urmăririi penale conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen. S-a mai reținut că petiționarul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, urmând ca instanța de control judiciar, să verifice și să stabilească, dacă fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul B.C. care a solicitat casarea hotărârii, desființarea rezoluției și condamnarea, în baza art. 206 C. pen., a persoanei menționată în plângere. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de fond a considerat în mod corect că nu există temeiuri de începere a urmăririi penale împotriva judecătorului Z.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., lipsind intenția acestuia de a-l calomnia pe petiționar cu prilejul judecării cauzei în care acesta era inculpat. Astfel, prin sentința penală nr. 129 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, completul format din judecătorul arătat, a hotărât condamnarea inculpatului B.C.

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, făptuitorul contestând starea de recidivă și susținând că pentru condamnarea anterioară s-a împlinit termenul de reabilitare. Or, reținerea contrar legii a dispozițiilor recidivei, constituie motiv de apel ori caz de casare în recurs, conform art. 360 alin. (1) lit. b) și următoarele și respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., iar instanțele de control judiciar sesizate urmează a cenzura dacă, dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., au fost corect aplicate de către completul de judecată din care a făcut parte judecătorul Z.E.

În consecință, lipsind intenția de calomnie, soluția pronunțată de procuror, de neîncepere a urmăririi penale împotriva judecătorului a fost corect menținută de Curtea de Apel Alba Iulia. Față de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de casare Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de petiționarul B.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinței penale nr. 3 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.