ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4801/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 378 din 29

iulie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alții, pe inculpatul D.D. la 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de proxenetism,

prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit.

a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) din același cod, instanța a dispus contopirea pedepselor în cea mai

grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar conform art. 83 din același cod,

a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 545 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, care va fi executată pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând

ca inculpatul să execute în final, 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 din același cod.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată, arestarea preventivă de la 9 aprilie 2003 la zi și de la 9 martie

2001 la 12 aprilie 2001, menținând măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ. , tribunalul l-a obligat pe inculpat în solidar cu

ceilalți inculpați condamnați în cauză, la despăgubiri civile în favoarea

părții civile L.V. reprezentând echivalentul în lei la data plății, a sumei de

700 dolari S.U.A., dispunând, de asemenea, confiscarea de la inculpatul D.D. a

sumei de 11.650.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în ziua de 7 aprilie 2003, inculpatul, împreună cu A.A. și P.D.,

condamnate și ele în cauză, au deposedat prin violență pe L.V. de 700 dolari,

1.500.000 lei și un telefon mobil marca ALCATEL. S-a mai reținut, de asemenea,

în sarcina lui D.D. că, în perioada august 2002 - aprilie 2003 a îndemnat, a

înlesnit și a tras foloase materiale din practicarea prostituției de către V.I.

cu care a trăit în relații de concubinaj, P.D. și A.A.

Pe parcursul desfășurării procesului

penal, inculpații au manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor

comise, în care sens, D.D. a beneficiat de banii obținuți de minorele

menționate prin întreținerea de relații sexuale contra cost, pe care le însoțea

într-o anumită zonă a municipiului Cluj pentru a le asigura protecția, iar

împreună, l-au deposedat pe L.V. de o importantă sumă în valută și în lei, pe

care o avea asupra sa, după ce inculpatul i-a aplicat o lovitură în față, după

ce a căzut jos, l-a lovit cu picioarele peste tot corpul (Raport de constatare

medico-legală).

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, în termen legal, considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece

nu se consideră vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, fapta

nefiind comisă de el, în atare sens a solicitat achitarea în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar pentru

infracțiunea de tâlhărie apreciază că pedeapsa este prea mare, solicitând

reducerea ei.

Secția penală a Curții de Apel Cluj,

prin decizia nr. 180 din 2 septembrie 2003, a respins ca nefondat, apelul

inculpatului, deoarece „..față de declarațiile constante ale inculpatelor

minore A. și P., care se coroborează perfect cu declarațiile martorelor B.V. și

V.I. va fi înlăturată apărarea inculpatului D.D. că nu se face vinovat de

comiterea infracțiunii de proxenetism, vinovăția sa rezultând pe deplin din

probatoriul testimonial administrat în speță.”

De asemenea, nici critica adusă

hotărârii cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea

de tâlhărie nu este fondată, întrucât a reținut instanța, fapta a fost comisă

pe timp de noapte, în loc public și împreună cu infractori minori ceea ce

imprimă infracțiunii și infractorului un pericol social sporit „astfel că,

pedeapsa aplicată este în perfectă concordanță cu criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând atât gradului sporit

de pericol social al faptei comise, cât și datelor privitoare la persoana

inculpatului care posedă antecedente penale și nu a contribuit la recuperarea

prejudiciului cauzat părții civile, destul de consistent.”

În termen legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva deciziei pe care o consideră netemeinică, deoarece

pedepsele aplicate sunt deosebit de aspre, solicitând ca, prin admiterea

acestuia și casarea hotărârilor, să se dispună reducerea lor, față de

atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor săvârșite.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, la stabilirea și menținerea

pedepselor, instanțele au luat în considerare în mod judicios toate criteriile

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind corect că, pentru

realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei, se impune aplicarea unor

sancțiuni care să reflecte atât gradul de pericol social al faptei, cât și al

inculpatului, care nu este la prima abatere de o asemenea gravitate.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând neândeplinite cerințele cazului de

recurs invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D., va deduce

din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 9

martie 2001 la 12 aprilie 2001 și de la 9 aprilie 2003 la 28 octombrie 2003 și

îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.

împotriva deciziei penale nr. 180 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al

arestării preventive de la 9 martie 2001, la 12 aprilie 2001 și de la 9 aprilie

2003, la 28 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

28 octombrie 2003.