ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 200 din 1 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 896/2003, Tribunalul Argeș, în baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului M.F.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus perioada executată de la 4 la 5 iulie 2002. S-a dispus restituirea cauțiunii de 25.000.000 lei. Prin aceeași sentință s-a dispus, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului M.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din 20 septembrie 2001. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la inculpatul M.M.A., 25.000.000 lei de la inculpatul M.G.D. și 25.000.000 lei de la inculpatul M.F.C. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: În cursul anului 2001, în perioade diferite, inculpații le-au recrutat pe numitele G.M., R.D.V., A.D., P.D. și P.M. în mod forțat, prin „cumpărare” sau prin găzduire, după care le-au forțat să se prostitueze. Astfel, martorele au fost cazate la domiciliul inculpatului M.M.A., fără ca acesta să le pretindă plata chiriei sau a întreținerii, de unde erau transportate zilnic, cu autoturismul martorului R.Șt.D.

sau cu taxiul condus de martorul M.M.F., în parcarea D.P. de la km 108 al autostrăzii București - Pitești închiriată de către inculpatul M.G.D. În parcare martorele erau obligate să întrețină raporturi sexuale, normale și orale cu șoferii de TIR, ce parcau acolo, în principal cu șoferii turci, într-o baracă din incinta parcării, contra unor sume de bani, variind între 60.000 și 100.000 lei. Banii erau puși pe o tejghea dintr-o încăpere alăturată și acoperiți cu un lighean de plastic, de unde erau luați apoi de către inculpați. Martorele erau supravegheate zilnic, cu rândul, de către cei trei, fiind totdeauna câte doi, cel mai adesea inculpații M.F.C. și M.G.D. pentru a preîntâmpina o eventuală încercare de „evadare” a vreuneia dintre martore.

Martorele percepeau pentru un raport sexual oral suma de 60.000 lei, din care 50.000 lei reveneau inculpaților, iar pentru un raport sexual normal 100.000 lei, din care 70.000 lei reveneau inculpaților care le asigurau și prezervativele, pe care le numărau seara pentru a-și da seama câți clienți avuseseră în ziua respectivă. În afara parcării, martorele erau obligate uneori să-i însoțească pe clienți la domiciliu sau în alte locuri, după ce inculpații primeau sumele de bani de la aceștia, considerabil mai mari decât în parcare, respectiv 200.000 – 500.000 lei. „Plasarea” se făcea chiar din parcare, de la domiciliul inculpatului M.M.A. sau la discotecă. În cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul i-a propus martorei D.A.M.

pe care o cunoștea să-l însoțească în Spania unde îi va găsi un loc de muncă într-un local, ca ospătăriță cu un salariu de 2.000 Euro lunar, iar după acceptarea propunerii, în condițiile în care martora nu avea pașaport, s-a ocupat personal de obținerea acestuia plătind toate taxele, suportând și cheltuielile de transport până-n Spania. După două încercări nereușite, inculpatul și martora au reușit să treacă frontiera în data de 14 februarie 2002 suma obligatorie de 500 Euro fiindu-i dată tot de către inculpat ajungând apoi în orașul Albacete din Spania, unde inculpatul a rămas și martora a fost preluată de o cunoștință a acestuia, persoană rămasă neidentificată, care a dus-o la clubul H.S.

de pe autostrada Albacete - Alicante, aici fiind preluată de o anume M., care i-a dezvăluit adevăratul scop al aducerii ei în Spania, spunându-i că urmează să practice prostituția, în folosul ei și al inculpatului, în sensul că va face ca și celelalte fete aduse din România, sex normal, oral și anal cu clienții barului spunându-i și tarifele practicate, în funcție de durata și tipul raportului sexual dorit de client. Nereușind să o plaseze pe martoră, în clubul respectiv sau la cele din apropiere, pe motiv că este minoră, acea M. a dus-o înapoi la Albacete, pe martoră, inculpatul încercând la rândul lui să o plaseze în cluburi din Valencia și Castellon, fără a reuși însă, astfel că s-au întors împreună în țară.

În cursul lunii martie 2002, inculpatul le-a recrutat pe martorele A.M.N., Z.A.M. și C.C.V., promițându-le, de asemenea, că le va angaja în Spania, ca barmanițe și dansatoare, plătind și pentru ele taxele de obținere a pașapoartelor și transportul ieșind din țară la data de 9 martie 2002, prin Vama Vărsand destinația Spania, unde sus-numitele au fost constrânse să se prostitueze, în folosul inculpatului și al prietenilor săi, în diferite localități și diferite cluburi de noapte. Inculpatul a procedat ca și în primul caz, martorele fiind preluate tot de către acea M., care le-a spus că trebuie să se prostitueze în folosul lor, dar după o perioadă, în care nu prea avuseseră clienți, martorele Z.A.M.

și C.C.V. reușind să fugă și să scape de inculpat, continuând practicarea prostituției pe cont propriu, prima dintre ele revenind în țară abia în luna noiembrie 2002, iar cealaltă aflându-se și acum în Spania, unde, se pare s-a și căsătorit. În cursul lunii aprilie 2002, inculpatul aflat în Spania, le-a recrutat pe martorele R.C. și S.A.M., luând legătura cu soția sa, martora M.G.H. dându-i indicații acesteia cu privire la plecare și transport, în condițiile în care martorele îl cunoșteau pe inculpat, atrăgându-i atenția soției sale să le spună celor două că vor fi angajate ca dansatoare sau dame de companie, știind că martora R.C. fusese plecată ca dansatoare în Japonia, fără ca soția inculpatului să cunoască ce se întâmpla de fapt în Spania, după ce ajungeau acolo.

Martorele, părți vătămate R.C. și S.A.M. au plecat din Pitești cu un autocar ce făcea frecvent curse în străinătate, al cărui șofer, un anume D., era un cunoscut de-al inculpatului, acesta dându-i martorei R.C. și o poliță de asigurare deja plătită, pe numele ei, emisă de SC D.S. SRL, astfel că la data de 11 aprilie 2002, după ce același șofer le dăduse câte 200 Euro pentru a-i arăta la frontieră, au părăsit țara prin punctul de frontieră Vărsand dar la frontiera maghiaro-austriacă, martora S.A.M. a fost întoarsă din drum, constatându-se că avea o interdicție de intrare în Italia în pașaport, în aceste condiții fiind nevoită să se întoarcă în țară, în timp ce martora R.C. și-a continuat drumul spre Spania.

Ajungând în orașul Castellon de la Plana, martora R.C. a fost așteptată de un anume U., rămas neidentificat, trimis de către inculpatul M.F.C., acesta însoțind-o într-un taxi până la un imobil din strada Cami de Albatros, unde la etajul doi într-un apartament închiriat, l-a găsit pe inculpat, acesta spunându-i că va reveni prietena lui M. și o va conduce la club.

În aceeași seară acea M., care se pare că era cumnata lui U. și amândoi erau din Târgoviște, aspecte neverificate însă, a condus-o pe martoră la Clubul T. din aceeași localitate, unde se mai aflau alte 30-40 tinere, îmbrăcate sumar, iar când a întrebat-o ce se întâmplă, M. i-a spus că nu va lucra ca dansatoare ci va fi nevoită să se prostitueze așa cum făceau toate celelalte, pentru a recupera în primul rând toate cheltuielile făcute de ea și cu inculpații cu aducerea martorei în Spania, iar după aceea, să împartă pe jumătate banii obținuți din practicarea prostituției; la refuzul categoric al martorei, acea M. a amenințat-o că o omoară în bătaie și chiar a lovit-o cu picioarele, ducând-o apoi în camera în care se afla inculpatul, acesta cerându-i și el la rândul lui să se prostitueze, recunoscând că o mințise atunci când îi spusese că va lucra ca dansatoare.

Inculpatul și numita M. au obligat-o pe martoră să se prostitueze, pentru a-și recupera banii cheltuiți cu transportul și la refuzul sistematic al acesteia au amenințat-o că o vor vinde altor „pești”, inculpatul încercând să-i tempereze pe U. și M., spunându-le că îi cunoaște familia martorei și că în câteva zile o va convinge pe aceasta să se prostitueze în folosul lor. După câteva zile, rămânând la un moment dat singur cu martora acel U. a exercitat numeroase violențe asupra martorei, reproșându-i faptul că nu vrea să se prostitueze pentru ei și spunându-i că dacă nu o va face, o va bate în continuare și o va viola, la aceste amenințări martora s-a refugiat în balcon de unde a sărit de la etajul doi al clădirii, lovindu-se la picioare și în zona coloanei, după care tot U. a dus-o în casă și l-a lăsat pe inculpat să o supravegheze pentru a nu fugi.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.F.C., M.G.D. și M.M.A. solicitând achitarea, întrucât probele administrate nu au înlăturat prezumția de nevinovăție. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor și aplicarea unor modalități de executare neprivative de libertate. Prin decizia penală nr. 187 din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 453/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciindu-se că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin rechizitoriu, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, inculpații M.G.D., M.M.A.

și M.F.C. invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., considerând că instanțele au comis o gravă eroare de fapt ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator aflat la dosar ce a condus la greșita condamnare a acestora. S-a mai arătat că instanțele au aplicat pedepse greșit individualizate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Din examinarea materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, Înalta Curte constată că instanțele au reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților în raport cu faptele reținute în sarcina fiecăruia prin actul de trimitere în judecată.

În același sens prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, iar inculpații nu au dovedit lipsa de temeinicie a probelor administrate. Astfel, potrivit declarațiilor martorelor G.M., R.D.V., A.D., P.D. și P.M., în perioada ianuarie - septembrie 2001 au fost cazate la domiciliul inculpatului M.M.A. obligându-le să se prostitueze, banii obținuți fiind lăsați în fiecare zi pe o tejghea și împărțiți între cei trei inculpați. Martorele erau supravegheate zilnic, astfel încât orice încercare a acestora de a sesiza organele de poliție sau de a părăsi zona stabilită de inculpați era sortită eșecului. La solicitarea inculpaților, martorele erau obligate uneori să însoțească diferite persoane la locuințele acestora unde practicau prostituția, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 200.000 lei și 500.000 lei.

Potrivit declarației martorei D.M., inculpatul M.M.A. i-a propus în ianuarie 2002 să-l însoțească în Spania unde urma să lucreze ca ospătăriță în schimbul unei sume de 2000 Euro lunar. În realitate martora a fost preluată în localitatea Albacete din Spania de o cunoștință a inculpatului care a obligat-o să se prostitueze. Fiind însă minoră nu au reușit, întorcându-se ulterior în țară. În aceeași manieră, inculpatul M.F.C. a recrutat, prin promiterea încheierii unor contracte de muncă, mai multe persoane, transportându-le în Spania unde prin violență și amenințare le-au obligat să practice prostituția în scopul obținerii pentru sine a unor sume de bani. Inculpatul M.F.C., în cursul lunii aprilie 2002, a luat legătura cu soția sa, martora M.G.

aducându-i la cunoștință toate datele privind transportul martorelor în Spania, modalitatea în care urma să le însoțească la diverse cluburi, sumele de bani ce urmau a fi obținute ca urmare a practicării prostituției. Probele testimoniale administrate se coroborează cu celelalte probe administrate de organele judiciare, denunțul numitei M.M., procesele-verbale de depistare, procesele-verbale de cercetare la fața locului, percheziția domiciliară și corporală, procesele-verbale de confruntare, actele de cercetare efectuate de organele de poliție spaniole, documentele oficiale privind verificarea pașapoartelor, iar din coroborarea acestora rezultă, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpaților.

În atare condiții instanța de fond a încadrat corect faptele inculpatului M.F.C. în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen. Fapta aceluiași inculpat săvârșită ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (1) din legea specială. În același sens, faptele săvârșite de inculpații M.G.D. și M.M.A. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Proxenetismul și traficul de persoane reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate. Pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că face din practicarea prostituției de către o altă persoană o sumă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai. În același timp proxenetismul provoacă, o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave. Înalta Curte constată, astfel, că instanțele au aplicat pedepse just individualizate, păstrând o proporție între gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpați, consecințele acestora și durata în timp necesară reeducării și reinserției sociale a acestora.

Nu trebuie ignorată atitudinea procesuală a inculpaților, încercând să eludeze aflarea adevărului și să inducă în eroare organele judiciare. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.F.C., M.G.D. și M.M.A. În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpații M.G.D. și M.M.A. vor fi obligați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul M.F.C. la suma de 1.800.000 lei cu același titlu din care 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.G.D., M.M.A. și M.F.C. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenții inculpați M.G.D. și M.M.A., la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat M.F.C. la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2005.