ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1599/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200

din 1 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 896/2003, Tribunalul Argeș, în

baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C.

pen., a dispus condamnarea inculpatului M.F.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare

și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 și art. 34

C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei celei

mai grele de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară, prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus perioada executată

de la 4 la 5 iulie 2002.

S-a dispus restituirea

cauțiunii de 25.000.000 lei.

Prin aceeași sentință s-a

dispus, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului

M.G.D.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și

un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 329 alin. (1),

cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului M.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată reținerea de 24 ore din 20 septembrie 2001.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei de la inculpatul

M.M.A., 25.000.000 lei de la

inculpatul M.G.D. și 25.000.000 lei de la inculpatul M.F.C.

Inculpații au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

În cursul anului 2001, în

perioade diferite, inculpații le-au recrutat pe numitele G.M., R.D.V., A.D.,

P.D. și P.M. în mod forțat, prin „cumpărare” sau prin găzduire, după care le-au

forțat să se prostitueze.

Astfel, martorele au fost

cazate la domiciliul inculpatului M.M.A., fără ca acesta să le pretindă plata

chiriei sau a întreținerii, de unde erau transportate zilnic, cu autoturismul

martorului R.Șt.D. sau cu taxiul condus de martorul M.M.F., în parcarea D.P. de

la km 108 al autostrăzii București - Pitești închiriată de către inculpatul

M.G.D.

În parcare martorele erau

obligate să întrețină raporturi sexuale, normale și orale cu șoferii de TIR, ce

parcau acolo, în principal cu șoferii turci, într-o baracă din incinta

parcării, contra unor sume de bani, variind între 60.000 și 100.000 lei.

Banii erau puși pe o tejghea

dintr-o încăpere alăturată și acoperiți cu un lighean de plastic, de unde erau

luați apoi de către inculpați.

Martorele erau supravegheate

zilnic, cu rândul, de către cei trei, fiind totdeauna câte doi, cel mai adesea

inculpații M.F.C. și M.G.D. pentru a preîntâmpina o eventuală încercare de

„evadare” a vreuneia dintre martore. Martorele percepeau pentru un raport

sexual oral suma de 60.000 lei, din care 50.000 lei reveneau inculpaților, iar

pentru un raport sexual normal 100.000 lei, din care 70.000 lei reveneau

inculpaților care le asigurau și prezervativele, pe care le numărau seara

pentru a-și da seama câți clienți avuseseră în ziua respectivă.

În afara parcării, martorele

erau obligate uneori să-i însoțească pe clienți la domiciliu sau în alte

locuri, după ce inculpații primeau sumele de bani de la aceștia, considerabil

mai mari decât în parcare, respectiv 200.000 – 500.000 lei. „Plasarea” se făcea

chiar din parcare, de la domiciliul inculpatului M.M.A. sau la discotecă. În

cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul i-a propus martorei D.A.M. pe care o

cunoștea să-l însoțească în Spania unde îi va găsi un loc de muncă într-un

local, ca ospătăriță cu un salariu de 2.000 Euro lunar, iar după acceptarea

propunerii, în condițiile în care martora nu avea pașaport, s-a ocupat personal

de obținerea acestuia plătind toate taxele, suportând și cheltuielile de

transport până-n Spania. După două încercări nereușite, inculpatul și martora

au reușit să treacă frontiera în data de 14 februarie 2002 suma obligatorie de

500 Euro fiindu-i dată tot de către inculpat ajungând apoi în orașul Albacete

din Spania, unde inculpatul a rămas și martora a fost preluată de o cunoștință

a acestuia, persoană rămasă neidentificată, care a dus-o la clubul H.S. de pe

autostrada Albacete - Alicante, aici fiind preluată de o anume M., care i-a

dezvăluit adevăratul scop al aducerii ei în Spania, spunându-i că urmează să

practice prostituția, în folosul ei și al inculpatului, în sensul că va face ca

și celelalte fete aduse din România, sex normal, oral și anal cu clienții

barului spunându-i și tarifele practicate, în funcție de durata și tipul

raportului sexual dorit de client.

Nereușind să o plaseze pe

martoră, în clubul respectiv sau la cele din apropiere, pe motiv că este

minoră, acea M. a dus-o înapoi la Albacete, pe martoră, inculpatul încercând la

rândul lui să o plaseze în cluburi din Valencia și Castellon, fără a reuși

însă, astfel că s-au întors împreună în țară.

În cursul lunii martie 2002,

inculpatul le-a recrutat pe martorele A.M.N., Z.A.M. și C.C.V., promițându-le,

de asemenea, că le va angaja în Spania, ca barmanițe și dansatoare, plătind și

pentru ele taxele de obținere a pașapoartelor și transportul ieșind din țară la

data de 9 martie 2002, prin Vama Vărsand destinația Spania, unde sus-numitele

au fost constrânse să se prostitueze, în folosul inculpatului și al prietenilor

săi, în diferite localități și diferite cluburi de noapte.

Inculpatul a procedat ca și

în primul caz, martorele fiind preluate tot de către acea M., care le-a spus că

trebuie să se prostitueze în folosul lor, dar după o perioadă, în care nu prea

avuseseră clienți, martorele Z.A.M. și C.C.V. reușind să fugă și să scape de

inculpat, continuând practicarea prostituției pe cont propriu, prima dintre ele

revenind în țară abia în luna noiembrie 2002, iar cealaltă aflându-se și acum

în Spania, unde, se pare s-a și căsătorit.

În cursul lunii aprilie

2002, inculpatul aflat în Spania, le-a recrutat pe martorele R.C. și S.A.M.,

luând legătura cu soția sa, martora M.G.H. dându-i indicații acesteia cu

privire la plecare și transport, în condițiile în care martorele îl cunoșteau

pe inculpat, atrăgându-i atenția soției sale să le spună celor două că vor fi

angajate ca dansatoare sau dame de companie, știind că martora R.C. fusese

plecată ca dansatoare în Japonia, fără ca soția inculpatului să cunoască ce se

întâmpla de fapt în Spania, după ce ajungeau acolo.

Martorele, părți vătămate

R.C. și S.A.M. au plecat din Pitești cu un autocar ce făcea frecvent curse în

străinătate, al cărui șofer, un anume D., era un cunoscut de-al inculpatului,

acesta dându-i martorei R.C. și o poliță de asigurare deja plătită, pe numele

ei, emisă de SC D.S. SRL, astfel că la data de 11 aprilie 2002, după ce același

șofer le dăduse câte 200 Euro pentru a-i arăta la frontieră, au părăsit țara

prin punctul de frontieră Vărsand dar la frontiera maghiaro-austriacă, martora

S.A.M. a fost întoarsă din drum, constatându-se că avea o interdicție de

intrare în Italia în pașaport, în aceste condiții fiind nevoită să se întoarcă

în țară, în timp ce martora R.C. și-a continuat drumul spre Spania.

Ajungând în orașul Castellon

de la Plana, martora R.C. a fost așteptată de un anume U., rămas neidentificat,

trimis de către inculpatul M.F.C., acesta însoțind-o într-un taxi până la un

imobil din strada Cami de Albatros, unde la etajul doi într-un apartament

închiriat, l-a găsit pe inculpat, acesta spunându-i că va reveni prietena lui

M. și o va conduce la club. În aceeași seară acea M., care se pare că era

cumnata lui U. și amândoi erau din Târgoviște, aspecte neverificate însă, a

condus-o pe martoră la Clubul T. din aceeași localitate, unde se mai aflau alte

30-40 tinere, îmbrăcate sumar, iar când a întrebat-o ce se întâmplă, M. i-a

spus că nu va lucra ca dansatoare ci va fi nevoită să se prostitueze așa cum

făceau toate celelalte, pentru a recupera în primul rând toate cheltuielile

făcute de ea și cu inculpații cu aducerea martorei în Spania, iar după aceea,

să împartă pe jumătate banii obținuți din practicarea prostituției; la refuzul

categoric al martorei, acea M. a amenințat-o că o omoară în bătaie și chiar a

lovit-o cu picioarele, ducând-o apoi în camera în care se afla inculpatul,

acesta cerându-i și el la rândul lui să se prostitueze, recunoscând că o

mințise atunci când îi spusese că va lucra ca dansatoare.

Inculpatul și numita M. au

obligat-o pe martoră să se prostitueze, pentru a-și recupera banii cheltuiți cu

transportul și la refuzul sistematic al acesteia au amenințat-o că o vor vinde

altor „pești”, inculpatul încercând să-i tempereze pe U. și M., spunându-le că

îi cunoaște familia martorei și că în câteva zile o va convinge pe aceasta să

se prostitueze în folosul lor. După câteva zile, rămânând la un moment dat

singur cu martora acel U. a exercitat numeroase violențe asupra martorei,

reproșându-i faptul că nu vrea să se prostitueze pentru ei și spunându-i că

dacă nu o va face, o va bate în continuare și o va viola, la aceste amenințări

martora s-a refugiat în balcon de unde a sărit de la etajul doi al clădirii,

lovindu-se la picioare și în zona coloanei, după care tot U. a dus-o în casă și

l-a lăsat pe inculpat să o supravegheze pentru a nu fugi.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații M.F.C., M.G.D. și M.M.A. solicitând achitarea,

întrucât probele administrate nu au înlăturat prezumția de nevinovăție.

În subsidiar au solicitat

reducerea pedepselor și aplicarea unor modalități de executare neprivative de

libertate.

Prin decizia penală nr. 187

din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.

453/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați,

apreciindu-se că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor reținute prin rechizitoriu, iar pedepsele aplicate sunt corect

individualizate.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs, inculpații M.G.D., M.M.A. și M.F.C.

invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 18 C. proc. pen., considerând că instanțele au comis o gravă eroare de

fapt ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator aflat la dosar ce

a condus la greșita condamnare a acestora.

S-a mai arătat că instanțele

au aplicat pedepse greșit individualizate atât ca și cuantum cât și ca

modalitate de executare.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată următoarele:

Din examinarea materialului

probator administrat în cele două faze ale procesului penal, Înalta Curte

constată că instanțele au reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe

de vinovăție a inculpaților în raport cu faptele reținute în sarcina fiecăruia

prin actul de trimitere în judecată. În același sens prezumția de nevinovăție a

fost înlăturată, iar inculpații nu au dovedit lipsa de temeinicie a probelor

administrate.

Astfel, potrivit

declarațiilor martorelor G.M., R.D.V., A.D., P.D. și P.M., în perioada ianuarie

- septembrie 2001 au fost cazate la domiciliul inculpatului M.M.A. obligându-le

să se prostitueze, banii obținuți fiind lăsați în fiecare zi pe o tejghea și

împărțiți între cei trei inculpați.

Martorele erau supravegheate

zilnic, astfel încât orice încercare a acestora de a sesiza organele de poliție

sau de a părăsi zona stabilită de inculpați era sortită eșecului.

La solicitarea inculpaților,

martorele erau obligate uneori să însoțească diferite persoane la locuințele

acestora unde practicau prostituția, în schimbul unor sume de bani cuprinse

între 200.000 lei și 500.000 lei.

Potrivit declarației martorei

D.M., inculpatul M.M.A. i-a propus în ianuarie 2002 să-l însoțească în Spania

unde urma să lucreze ca ospătăriță în schimbul unei sume de 2000 Euro lunar.

În realitate martora a fost

preluată în localitatea Albacete din Spania de o cunoștință a inculpatului care

a obligat-o să se prostitueze. Fiind însă minoră nu au reușit, întorcându-se

ulterior în țară.

În aceeași manieră,

inculpatul M.F.C. a recrutat, prin promiterea încheierii unor contracte de

muncă, mai multe persoane, transportându-le în Spania unde prin violență și

amenințare le-au obligat să practice prostituția în scopul obținerii pentru

sine a unor sume de bani.

Inculpatul M.F.C., în cursul

lunii aprilie 2002, a luat legătura cu soția sa, martora M.G. aducându-i la

cunoștință toate datele privind transportul martorelor în Spania, modalitatea

în care urma să le însoțească la diverse cluburi, sumele de bani ce urmau a fi

obținute ca urmare a practicării prostituției.

Probele testimoniale

administrate se coroborează cu celelalte probe administrate de organele

judiciare, denunțul numitei M.M., procesele-verbale de depistare,

procesele-verbale de cercetare la fața locului, percheziția domiciliară și

corporală, procesele-verbale de confruntare, actele de cercetare efectuate de

organele de poliție spaniole, documentele oficiale privind verificarea

pașapoartelor, iar din coroborarea acestora rezultă, fără putință de tăgadă,

vinovăția inculpaților.

În atare condiții instanța

de fond a încadrat corect faptele inculpatului M.F.C. în infracțiunea de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 13 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat

săvârșită ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 12 alin. (1) din

legea specială.

În același sens, faptele

săvârșite de inculpații M.G.D. și M.M.A. realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

Cât privește cel de-al

doilea motiv de recurs, individualizarea judiciară a pedepselor și a

modalității de executare a acestora, Înalta Curte constată că nici acesta nu

este fondat.

Proxenetismul și traficul de

persoane reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din

cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.

Pericolul social deosebit al acestor fapte constă în împrejurarea că face din

practicarea prostituției de către o altă persoană o sumă ilicită de câștig și

de procurare a mijloacelor de trai.

În același timp

proxenetismul provoacă, o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de

conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor

fapte grave.

Înalta Curte constată,

astfel, că instanțele au aplicat pedepse just individualizate, păstrând o

proporție între gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpați,

consecințele acestora și durata în timp necesară reeducării și reinserției

sociale a acestora.

Nu trebuie ignorată atitudinea

procesuală a inculpaților, încercând să eludeze aflarea adevărului și să inducă

în eroare organele judiciare.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.F.C., M.G.D. și M.M.A.

În temeiul art. 192 C. proc.

pen., inculpații M.G.D. și M.M.A. vor fi obligați la plata sumei de câte

1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul

M.F.C. la suma de 1.800.000 lei cu același titlu din care 600.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.G.D., M.M.A. și M.F.C. împotriva deciziei

penale nr. 187/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurenții inculpați

M.G.D. și M.M.A., la plata sumei de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat

M.F.C. la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.