ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1661/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2538

din 26 februarie 2002 la Tribunalul Cluj, condamnatul R.O. deținut în Arestul

I.P.J. Cluj, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.

135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca și sentința penală nr. 124/2001 a

Tribunalului Cluj, cu motivarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat

prin cele două hotărâri sunt concurente.

Tribunalul a reținut că prin

sentința penală nr. 135 din 27 ianuarie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 901 din 24 ianuarie 2000 a Curții de Apel

Cluj, R.O. a fost condamnat pentru infracțiunile de proxenetism, prevăzute de art.

329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a), art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 pedepse de 2 ani și 4

luni și 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., fapte comise

în perioada ianuarie – martie 1998.

Prin aceeași sentință s-a constatat

că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile,

prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv

prin sentința penală nr. 916 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca,

hotărâri prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicată cu privire la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin

sentința penală nr. 1023/1995 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Prin contopirea celor 4 pedepse

aplicate pentru infracțiuni concurente s-a dispus executarea pedepsei celei mai

grele de 3 ani și 4 luni, sporită cu 2 luni la care s-a adăugat pedeapsa de un

an și 6 luni, pentru care a fost menținută dispoziția de revocare a suspendării

condiționate a executării, în final R.O. având de executat 5 ani închisoare și un

an și 6 luni, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă detenția

preventivă de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999.

S-a mai reținut că prin sentința

penală nr. 124 din 20 martie 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia

penală nr. 4891/2001 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul R.O. a fost

condamnat pentru săvârșirea în luna mai 2000 a infracțiunii de trafic de influență,

prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen., la 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul

liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată

prin sentința nr. 916/1998 (6 luni închisoare + un an și 6 luni închisoare,

revocarea suspendării pedepsei din sentința penală nr. 1023/1995) a Judecătoriei

Cluj Napoca și s-a contopit restul de 126 zile cu pedeapsa de 5 ani, urmând să

execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 4 luni, adică 5 ani și 4 luni

închisoare.

S-a dedus detenția de la 19

decembrie 2000, la zi.

Cu motivarea că infracțiunea de trafic

de influență pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 124 din 20

martie 2001, săvârșită în luna mai 2000, este concurentă cu infracțiunile

pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 135 din 27 ianuarie 2000,

definitivă prin decizia nr. 901 din 24 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj și

în condițiile art. 40 (pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă) cu

infracțiunile prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966 pentru care i s-au aplicat pedepse de câte 6 luni închisoare prin

sentința penală nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca cererea a fost admisă.

Tribunalul a repus toate pedepsele

mai sus-arătate în individualitatea lor, menținând revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni.

În baza art. 36, art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca petentul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 4 luni

închisoare.

La pedeapsa astfel rezultantă, s-a adăugat

pedeapsa de un an și 6 luni, pentru care au fost aplicate dispozițiile art. 83 C.

pen., urmând ca în final condamnatul să execute 6 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioadele executate de la 16 iulie 1997, la 17

iulie 1997, de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999, de la 10 februarie 2000, la

11 aprilie 2000 și de la 19 decembrie 2000, la zi.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și condamnatul.

Prin motivele scrise, parchetul a

solicitat desființarea hotărârii și respingerea cererii de contopire, deoarece

instanța a contopit pedepsele din sentința penală nr. 135/2000 a Judecătoriei

Cluj cu pedeapsa din sentința penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj, considerând

faptele în concurs, deși prin sentința penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj

se stabilise cu caracter definitiv, că infracțiunea pentru care a fost

condamnat constituie al doilea termen al recidivei față de un prim termen

cuprins în chiar sentința nr. 135/2000.

A considerat că operațiunea juridică

nu se poate realiza neexistând nici un text legal în acest sens. În speță,

infracțiunea comisă de inculpat în luna mai 2000, a fost realizată după

rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj

Napoca, considerată de instanță ca fiind în același raport de concurență cu

sentința penală nr. 124/2001 ca urmare a reținerii art. 36 C. pen., cu sentința

nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca.

În fine s-a motivat că este normal

ca în cazul săvârșirii succesive în timp a mai multor fapte penale cu privire

la care se reține starea de recidivă, pedepsele aplicate să fie executate

integral și la fel succesiv, acesta fiind sensul avut în vedere de legiuitor la

reglementarea recidivei și concursului de infracțiuni, în sensul că pedepsele

aplicate efectiv de instanțe și care nu se află în concurs real să fie tot

efectiv executate.

Apelantul condamnat a cerut

desființarea sentinței și să i se aplice pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni,

din care să se deducă perioadele executate.

Prin decizia nr. 248 din 19

septembrie 2002, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Cluj apelul

parchetului a fost admis și sentința a fost desființată parțial cu privire la

greșita reținere a pluralității intermediare de infracțiuni. S-a constatat că infracțiunea

de trafic de influență pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5

ani închisoare prin sentința penală nr. 124 din 20 martie 2001, a fost comisă

în recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani și

2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 916 din 7 mai 1998 și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de petentul condamnat.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și petentul condamnat.

Prin recursul parchetului au fost

reiterate motivele din apel și s-a solicitat desființarea hotărârilor și

respingerea cererii de contopire, deoarece instanțele au încălcat principiile

esențiale care guvernează modul de reglementare a concursului de infracțiuni și

a recidivei și contravin autorității de lucru judecat de care se bucură

hotărârile judecătorești definitive.

Recurentul condamnat a renunțat să

critice decizia și după ce a solicitat preschimbarea termenului a depus un

memoriu prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.

Recursul declarat de condamnat,

urmează să fie respins ca tardiv. Din actele și lucrările dosarului rezultă că

la data de 23 septembrie 2002, condamnatul a primit personal copia minutei,

deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2002, iar recursul a fost declarat la

17 octombrie 2002, cu încălcarea dispozițiilor art. 385

3

C. proc.

pen.

Potrivit art. 385

3

alin.

(1) și (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu

dispune altfel și prin referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., el curge

pentru inculpatul arestat, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Recursul parchetului este nefondat.

Spre deosebire de motivele invocate

în apelul și recursul parchetului, instanțele au reținut și motivat că au fost

sesizate cu o cerere de contopire a unor pedepse aplicate prin hotărâri

definitive pentru infracțiuni concurente, Curtea de Apel Cluj a corectat

hotărârea în sensul reținerii stării de recidivă în raport cu unele dintre

condamnări, dar în esență a considerat și ea că se impune contopirea

pedepselor.

Prin admiterea recursului

parchetului și respingerea cererii de contopire a pedepselor s-ar ajunge la

încălcarea dispozițiilor art. 449 C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen., dar

mai ales a sistemului de sancționare a concursului de infracțiuni și a

recidivei postcondamnatorii.

Pedeapsa pronunțată poate fi

modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării

pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existența vreuneia

dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni, recidivă sau acte care

intră în componența aceleeași infracțiuni

[

(art. 449 alin. (1) C. proc. pen.)].

Sesizarea instanței se face din

oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat [(art. 449 alin. (3) C.

proc. pen.)].

Legiuitorul român a ales din cele

trei sisteme principale de sancționare a concursului de infracțiuni și anume:

sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorției și sistemul cumulului juridic,

pe ultimul.

Acest sistem care postulează ca și

sistemul absorției, aplicarea pedepsei celei mai grele, la care însă urmează a

se adăuga un spor de pedeapsă variabil, este un sistem intermediar având

temeinice justificări.

Același legiuitor a prevăzut că în

cazul recidivei postcondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită

ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit

dispozițiilor art. 34 și art. 35 C. pen. (concursul de infracțiuni).

Atunci când legiuitorul a vrut ca

pedepsele să se execute prin cumul aritmetic, a prevăzut expres acest lucru,

situațiile sunt acelea de la suspendarea executării pedepsei și evadare.

Prin recurs se solicită ca pedepsele

să fie executate cumulat, ceea ce nu este admis în lumina dispozițiilor Codului

penal în vigoare.

Acestea sunt rațiunile pentru care

hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și nu se încalcă nici un

principiu esențial care guvernează concursul de infracțiuni și recidiva.

Recursul urmează a fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 248

din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe intimatul condamnat R.O.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de condamnatul R.O. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul condamnat la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.