ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4439/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4439/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 833 din 20

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 329

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 75 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnatul C.F., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 509 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2278/2002,

pronunțată de Judecătoria Medgidia, rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată

prin sentința de față, dispunând ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de un an, după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a

arestului preventiv începând cu data de 20 mai 2004, la zi.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin.

(2) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C.F., la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de un an, după executarea pedepsei.

În baza art. 83 C. pen., și art. 7

din Legea nr. 543/2002, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, s-a

dispus revocarea suspendării condiționate, precum și a grațierii condiționate

cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 2481/2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București,

pedeapsă care se va executa separat de pedeapsa aplicată prin sentința de față,

în total să execute 5 ani închisoare prin privare de libertate și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de un an, după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării

preventive din prezenta cauză, de la 20 mai 2004 la zi, precum și perioada

arestării preventive din cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2481/2002,

privind pedeapsa de 2 ani închisoare, de la 05 august 2002 la 24 octombrie

2002.

Prin aceeași sentință, în baza art. 329

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 74 și 76 C. pen.,

a fost condamnat și inculpatul E.T.L., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de un an.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului și

a fost fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.,

atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

S-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă caută.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut ți arestat preventiv în prezenta cauză de la 20 mai 2004, la zi.

S-a luat act că partea vătămată H.D.

nu s-a constituit ca parte civilă.

Au fost obligați inculpații să

plătească către stat câte 5.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de mijloacele de probă existente la dosar a

arătat că reține în esență următoarea situație de fapt.

În după amiaza zilei de 18 mai 2004,

în timp ce se afla într-un bar de pe raza comunei Pantelimon, județul Ilfov,

inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată H.D. cu care a intrat în discuție și

a aflat că este plecată din orașul Cluj, fiind certată cu părinții, că nu are

unde să locuiască și este dispusă să practice prostituția pentru a face rost de

bani și chiar să fie vândută.

În acest context, inculpatul l-a

contactat pe prietenul și amicul său, inculpatul D.C.F. căruia i-a făcut

cunoscută discuția avută cu partea vătămată și, de comun acord, au hotărât ca a

doua zi să o ducă în București pe partea vătămată pentru a fi vândută, astfel

că partea vătămată a dormit în domiciliul acestuia din urmă.

A doua zi, pe 19 mai 2004, cei doi

inculpați împreună cu partea vătămată s-au întâlnit, și pentru că mașina

inculpatului D.C.F. era defectă, l-au contactat pe inculpatul E.T.L., căruia

i-au adus la cunoștință ce intenționau să facă, în sensul de a o vinde pe

partea vătămată și acesta a fost de acord, astfel că s-au deplasat toți patru

în București, au luat legătura cu numita D.V., căreia i-au făcut cunoscut

faptul că o au de vânzare pe numita H.D., iar prețul acesteia este de 4.500.000

lei, întrucât sunt trei persoane, iar banii trebuie împărțiți, însă de moment,

aceasta le-a relatat că nu are banii și că trebuie să revină a doua zi.

La data de 20 mai 2004, în jurul

orelor 12,00, conform înțelegerii, cei trei inculpați, însoțiți de partea

vătămată s-au deplasat din nou la martora denunțătoare D.V., au luat legătura

cu aceasta, însă aceasta le-a comunicat că nu a făcut rost de bani și că va

întra în posesia lor, în jurul orelor 17,00, când urmează să se finalizeze

tranzacția.

După plecarea celor trei inculpați

și a părții vătămate, D.V. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, unde a formulat un denunț cu privire la propunerea

făcută, în sensul de a cumpăra o fată în vederea practicării prostituției,

astfel că s-a procedat la realizarea în flagrant a activității inculpaților,

sens în care au fost înseriate bancnotele ce însumau suma totală de 4.000.000

lei, și, în jurul orelor 17,00, când inculpații au revenit și a avut loc

tranzacția s-a procedat la percheziționarea acestora și au fost găsite cele 8

bancnote de câte 500.000 lei fiecare, ale căror serii figurau în procesul

verbal întocmit de către lucrătorii de poliție.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către

cei trei inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., și nu al infracțiunii

prevăzute de art. 12 din Legea 678/2001, întrucât în cauză nu s-au folosit

elemente de constrângere asupra părții vătămate și că aceasta a fost de acord

că practice prostituția în schimbul unor sume de bani.

Așa fiind, prima instanță a schimbat

încadrarea juridică a faptei din art. 12 din Legea nr. 678/2001, în art. 329 alin.

(2) C. pen., text de lege în baza căruia și cu reținerea circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pentru toți inculpații, starea

de recidivă postcondamnatorie privind pe inculpații C.F. și D.C.F., au fost

condamnați aceștia la pedepse privative de libertate, cu executarea în regim

privativ de libertate, iar pentru E.T.L., cu suspendarea condiționată a

executării.

S-a arătat în considerentele

sentinței că la individualizarea și aplicarea pedepselor au fost avute în

vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., că o pedeapsă de 3 ani și

6 luni închisoare pentru inculpatul C.F., față de care s-a revocat beneficiul

liberării condiționate privind un rest de 509 zile din pedeapsa de 5 ani

închisoare, rest care s-a contopit cu 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe

care urmează să o execute, este de natură să ducă la reeducarea acestuia. În

ceea ce privește pe D.C.F. care se află în starea de recidivă post

condamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2481/2002, și că în perioada

suspendării și a grațierii acesta a săvârșit infracțiunea de proxenetism pentru

care i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani se va

executa separat, în total deci, acesta va executa 5 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul E.T.L. s-a

arătat că și el a săvârși infracțiunea de proxenetism, însă gradul lui de

participare în ceea ce privește vânzarea părții vătămate pentru a practica

prostituția este mult redus față de a celorlalți doi, și că în raport de această

chestiune, cum și de faptul că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii,

că este la primul contact cu legea penală, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani

și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C.

pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Sentința a fost atacată cu apel de

către inculpații C.F. și D.C.F., pe considerent că nu au comis fapta pentru

care au fost condamnați, solicitând achitarea, că ei nu au avut nici o intenție

de a o vinde pe partea vătămată ci doar au avut o relația intimă cu aceasta

contra unor sume de bani.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a examinat apelurile declarate de către cei doi inculpați, în raport de motivul

comun invocat privind nevinovăția, de actele și lucrările de la dosar, de

sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen., și prin decizia penală nr. 823 din 26 octombrie 2005, apelurile au fost

respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a

motivat că, potrivit mijloacelor de probă de la dosar, rezultă că cei doi

inculpați, împreună cu inculpatul E.T.L., care nu a declarat apel, la data de

19 mai 2004, potrivit înțelegerii avute, au stabilit să o vândă pe partea

vătămată H.D., cu acordul acesteia, martorei denunțătoare D.V., contra sumei de

4.000.000 lei, iar la data de 20 mai 2004, după ce a avut loc tranzacția și

inculpați au primit suma de bani, au fost surprinși în flagrant.

Prin urmare, s-a arătat că probele

de la dosar demonstrează fără echivoc că inculpații au săvârșit infracțiunea de

proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., și în mod legal și

temeinic, instanța de fond a dispus condamnarea acestora.

Apreciind că s-a pronunțat o

sentință legală și temeinică, că motivul de apel invocat vizând nevinovăția,

este neîntemeiat, întrucât nu are suport probator, apelurile declarate au fost

respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către

inculpați, care prin apărători au invocat aceleași motive ca și în apel,

referitoare la greșita condamnare a lor pentru comiterea infracțiunii de

proxenetism în condițiile în care nu au comis fapta, solicitând achitarea, iar

în subsidiar pentru inculpatul D.C.F., reducerea pedepsei.

Examinând recursurile declarate, în

raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și

sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 17

1

,

18 și 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursurile

de față sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse

în continuare.

Potrivit declarației părții vătămate,

rezultă că în ziua de 18 mai 2004, l-a cunoscut pe inculpatul recurent C.F.,

într-un bar de pe raza comunei Pantelimon, căruia i-a făcut cunoscut că este

plecată de la părinți, din orașul Cluj, nu are unde locui, iar pentru a face

rost de bani este dispusă să practice prostituția, astfel că inculpatul a mers împreună

cu aceasta la coinculpatul D.C.F., căruia i-a prezentat situația părții

vătămate, intenția sa și a părții vătămate și de comun acord au hotărât să o

vândă în București, în vedere practicării prostituției, iar ca urmare a

faptului că mașina inculpatului D.C.F. era defectă s-a apelat la inculpatul E.T.L.,

căruia i s-a făcut cunoscută intenția lor că și el va profita de pe urma

vânzării, lucru acceptat și de 3 ori aceștia s-au prezentat la domiciliul

martorei denunțătoare, D.V., situat în zona Plevnei.

Din denunțul formulat de D.V.,

rezultă că inculpații s-au prezentat la domiciliul său împreună cu o fată,

spunând că doresc să o vândă pentru suma de 4.000.000 lei, denunț care se

coroborează și cu declarația numitei D.L., cumnata martorei denunțătoare, care

arată că cei trei inculpați împreună cu partea vătămată, au venit la domiciliul

acesteia și au purtat o discuție.

Analizând aceste mijloace de probă,

împreună cu declarațiile inculpatului E.T.L., care recunoaște comiterea

infracțiunii, declarațiile inculpaților-recurenți care recunosc în parte starea

de fapt, căutând fiecare la rândul său să arunce răspunderea în sarcina

celorlalți recurenți, declarațiile martorilor asistenți S.S.D. și D.E.P.,

planșele foto, coroborate cu procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, rezultă că inculpații au comis infracțiunea de proxenetism cu

situația de fapt reținută de către cele două instanțe.

Susținerea inculpaților că nu au

comis infracțiunea de proxenetism, că prezența lor la domiciliul martorei

denunțătoare s-a datorat faptului că ei au întreținut relații sexuale cu partea

vătămată contra cost, este neîntemeiată, fiind infirmată de materialul probator

de la dosar, care așa cum s-a arătat rezultă în mod neîndoielnic că aceștia în

acord cu partea vătămată, au intenționat să o vândă pe aceasta pentru a

practica prostituția, iar după ce au primit suma de 4.000.000 lei, au sosit

organele de poliție, care au realizat flagrantul și s-a găsit asupra unuia

dintre ei suma de bani cu bancnotele și seriile menționate în procesul verbal

de flagrant întocmit de organele de poliție în prezența martorilor asistenți.

În consecință, această critică

comună, privind achitare nu constituie caz de casare în sensul pct. 17

1

și 18 de la art. 385

9

C. proc. pen., întrucât inculpații recurenți

au comis infracțiunea pentru care au fost condamnați.

Neîntemeiată este și critica

invocată de către recurentul D.C.F., privind greșita individualizare a

pedepsei, în sensul că i s-ar fi aplicat o pedeapsă mare în raport de

gravitatea faptei și de gradul de participare.

Instanțele l-a individualizarea și

aplicarea pedepsei au ținut seama de toate criteriile înscrise la art. 72 C.

pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise,

împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe

agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și

datele personale ale acestuia, constând în aceea că nu este la primul contact

cu legea penală, fiind recidivist, primul termen constituindu-l o pedeapsă de 2

ani închisoare, ceea ce presupune periculozitate social sporită și că pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată nu este mare.

Că inculpatul urmează să execute o

pedeapsă de 5 ani închisoare, aceasta este rezultatul activității sale ilicite,

care în perioada termenului de încercare privind pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru care i s-a aplicat suspendarea condiționată și grațierea a comis

infracțiunea de față și de aceea, în temeiul art. 83 C. pen., și art. 7 din

Legea nr. 543/2002, trebuie să execute și această pedeapsă pentru care s-a aplicat

suspendarea și grațierea, deci în total 5 ani închisoare.

În consecință, recursurile declarate

se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.F. și D.C.F. împotriva deciziei penale nr. 823 din 26

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat C.F.

la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat D.C.F.

la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2006.