ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.3/F din 8 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarii M.V., M.I. și V.M., împotriva rezoluției din 5 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: M.V., M.I. și V.M. au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 C. pen., constând în aceea că subcomisarul de poliție S.M.B., ofițer operativ judiciar la Poliția Berbești și agenții de poliție B.I., I.B.

și U.M., de la posturile de poliție Sinești și Alunu, în ziua de 30 ianuarie 2003, cu ocazia executării unei hotărâri judecătorești, prin care s-a dispus internarea medicală a făptuitorului V.M. într-o instituție medicală de specialitate, în temeiul art.114 C. pen., i-au agresat fizic și verbal. Prin rezoluția nr.82/P din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr.360/2002, privind statutul polițiștilor, competența de efectuare a urmăririi penale revine acestui din urmă parchet în raport de calitatea de ofițer de poliție a lui S.M.B.

Verificând sesizarea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr.27/P din 15 aprilie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe lucrătorii de poliție sus-arătați, cu motivarea că aceștia au acționat legal pentru aducerea la îndeplinire a unei măsuri dispusă de instanță, reclamanții fiind cei care au manifestat opoziție, situație în care nu erau îndreptățiți să pretindă protecția legii. S-a mai motivat, pentru justificarea acestei măsuri, că nu s-a confirmat prin probe existența unor leziuni corporale suferite de reclamanți și nici că au fost insultați și amenințați.

S-a mai reținut, pe baza probelor administrate, că rezoluția dată în dosarul nr.27/P din 15 aprilie 2003 este temeinică și legală întrucât cei patru lucrători de poliție nu au întreprins acțiuni de natură a fi încadrate în dispozițiile art. 250 C. pen., iar la data de 30 ianuarie 2003 polițiștii au acționat legal, iar executarea hotărârii judecătorești s-a făcut în prezența unor martori asistenți, neexistând elemente din care să rezulte că urmărirea penală ar fi incompletă, așa cum au susținut petiționarii. Împotriva acestei hotărâri M.V., M.I. și V.M. au declarat recurs, învederând că este netemeinică și nelegală întrucât există probe concludente privind purtarea abuzivă a persoanelor reclamate.

Recursul este fondat însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Articolul 275 C. proc. pen. prevede că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Potrivit art.278 din același cod, plângerea împotriva măsurilor luate, sau actelor procurorului, ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, se rezolvă de prim procurorul parchetului, iar în cazul când ele sunt ale acestuia, ori luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către acesta, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior, dispozițiile art.275 și art. 277 C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător. În speță, petiționarii au formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești din 15 aprilie 2003, dată în dosarul nr.27/P/2003, însă aceasta nu a fost înaintată procurorului ierarhic superior ci s-a adresat direct instanței.

Curtea de Apel Pitești a soluționat pe fond plângerea fără a observa că, în speță, a fost omisă o etapă intermediară de verificare a plângerii, așa cum impun dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Într-o atare situație, recursurile declarate vor fi admise, va fi casată sentința penală atacată și se va trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru a se analiza plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției din 15 aprilie 2003 dată de procurorul șef serviciu, de către procurorul ierarhic superior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de petiționarii M.V., M.I. și V.M. împotriva sentinței penale nr. 3/F din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează sentința penală atacată. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.