ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.3/F din 8 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă

plângerea formulată de petiționarii M.V., M.I. și V.M., împotriva rezoluției

din 5 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

M.V., M.I. și V.M. au

sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 C. pen., constând în

aceea că subcomisarul de poliție S.M.B., ofițer operativ judiciar la Poliția

Berbești și agenții de poliție B.I., I.B. și U.M., de la posturile de poliție

Sinești și  Alunu, în ziua de 30 ianuarie 2003, cu ocazia executării unei

hotărâri judecătorești, prin care s-a dispus internarea medicală a

făptuitorului V.M. într-o instituție medicală de specialitate, în temeiul

art.114 C. pen., i-au agresat fizic și verbal.

Prin rezoluția nr.82/P

din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și-a declinat

competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât

potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr.360/2002, privind statutul

polițiștilor, competența de efectuare a urmăririi penale revine acestui din

urmă parchet în raport de calitatea de ofițer de poliție a lui S.M.B.

Verificând sesizarea,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr.27/P din 15

aprilie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe lucrătorii de

poliție sus-arătați, cu motivarea că aceștia au acționat legal pentru aducerea

la îndeplinire a unei măsuri dispusă de instanță, reclamanții fiind cei care au

manifestat opoziție, situație în care nu erau îndreptățiți să pretindă

protecția legii. S-a mai motivat, pentru justificarea acestei măsuri, că nu s-a

confirmat prin probe existența unor leziuni corporale suferite de reclamanți și

nici că au fost insultați și amenințați.

S-a mai reținut, pe baza

probelor administrate, că rezoluția dată în dosarul nr.27/P din 15 aprilie 2003

este temeinică și legală întrucât cei patru lucrători de poliție nu au

întreprins acțiuni de natură a fi încadrate în dispozițiile art. 250 C. pen., iar

la data de 30 ianuarie 2003 polițiștii au acționat legal, iar executarea

hotărârii judecătorești s-a făcut în prezența unor martori asistenți,

neexistând elemente din care să rezulte că urmărirea penală ar fi incompletă,

așa cum au susținut petiționarii.

Împotriva acestei

hotărâri M.V., M.I. și V.M. au declarat recurs, învederând că este netemeinică

și nelegală întrucât există probe concludente privind purtarea abuzivă a

persoanelor reclamate.

Recursul este fondat

însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Articolul 275 C. proc.

pen. prevede că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și

actelor de urmărire, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale

legitime.

Potrivit art.278 din

același cod, plângerea împotriva măsurilor luate, sau actelor procurorului, ori

efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, se rezolvă de prim procurorul

parchetului, iar în cazul când ele sunt ale acestuia, ori luate sau efectuate

pe baza dispozițiilor date de către acesta, plângerea se rezolvă de procurorul

ierarhic superior, dispozițiile art.275 și art. 277 C. proc. pen., aplicându-se

în mod corespunzător.

În speță, petiționarii

au formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești din 15 aprilie 2003, dată în dosarul nr.27/P/2003, însă aceasta nu

a fost înaintată procurorului ierarhic superior ci s-a adresat direct

instanței.

Curtea de Apel Pitești a

soluționat pe fond plângerea fără a observa că, în speță, a fost omisă o etapă

intermediară de verificare a plângerii, așa cum impun dispozițiile art. 278 C.

proc. pen.

Într-o atare situație,

recursurile declarate vor fi admise, va fi casată sentința penală atacată și se

va trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru a se

analiza plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției din 15 aprilie

2003 dată de procurorul șef serviciu, de către procurorul ierarhic superior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E:

Admite recursurile

declarate de petiționarii M.V., M.I. și V.M. împotriva sentinței penale nr. 3/F

din 8 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează sentința penală

atacată.

Trimite cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2004.