ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5895/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petiționarul N.F., s-a adresat cu

plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind pe

C.M. subcomisar de poliție și D.D. agent de poliție, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești a efectuat acte premergătoare și prin rezoluția din 23 februarie 2004 a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M. și D.D. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., pe considerent că cei

doi lucrători de poliție nu au acționat cu intenție.

Împotriva rezoluției din 23

februarie 2004, pronunțată în dosarul 127/P/2003, a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, N.F. a formulat plângere, pe motiv că cei doi lucrători

de poliție deși au comis infracțiunile, nu s-a dispus trimiterea lor în

judecată pentru faptele săvârșite.

Curtea de Apel Pitești a examinat

plângerea petiționarului în raport de dosarul de urmărire penală în care s-a

emis rezoluția din 23 februarie 2004, de susținerile petiționarului și prin

sentința penală nr. 81 F din 2 septembrie 2004, a respins plângerea ca

nefondată și l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

Sentința a fost atacată cu recurs de

către petiționar, motivând că atât organul de urmărire penală, cât și instanța

de judecată nu au aprofundat materialul probator astfel încât, să se dispună

răspunderea penală a celor doi lucrători de poliție.

Recursul declarat este nefondat.

La data de 23 februarie 2001,

recurentul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a depus reclamație la

secția nr. 3 Poliție Pitești împotriva lui D.E.D., pentru faptul că l-a

amenințat cu un cuțit și a folosit împotriva sa un spray paralizant.

În urma celor sesizate, D.D., agent

de poliție a întocmit proces-verbal de sancționare contravențională la data 24

februarie 2001, prin care D.E. a fost sancționat cu amendă contravențională în

sumă de 80.000 lei. Acest proces verbal a fost atacat de către contravenient și

plângerea sa a fost admisă.

Recurentul a formulat și el plângere

la Judecătoria Pitești, împotriva lui D.E.D., pentru comiterea infracțiunilor

de lovire și amenințare, astfel că s-a format dosarul penal 5215/2001 și în

care instanța a dispus achitarea.

Atât în admiterea contestației lui

D.E.D. cît și la achitarea acestuia, instanța de judecată a avut în vedere în

principal, alte considerente de fapt și de drept și numai în subsidiar și

faptul că locul comiterii contravenției a fost altul decât cel indicat de

lucrătorii de poliție în documentația întocmită.

Prin urmare, susținerea recurentului

că în cauză cei doi lucrători de poliție cu intenție nu au trecut corect locul

comiterii contravenției, având drept consecință admiterea plângerii numitului

D.E.D. și anularea procesului verbal de contravenție cum și achitarea pentru

infracțiunile prevăzută de art. 180 și art. 193 C. pen., pe care le-a comis, nu

se confirmă, întrucât consemnarea greșită a străzii în procesul verbal s-a

datorat unui complex de împrejurări obiective, iar în constatarea și

sancționarea contravențională au fost angajați mai mulți lucrători de poliție

care nu au dat importanța cuvenită denumirii corecte a străzii.

Se va constata deci, că, atât

parchetul cât și instanța au stabilit în mod corect că cei doi lucrători de

poliție nu au acționat cu intenție pentru ca numitul D.E.D. să nu răspundă sub

aspect contravențional și penal.

Conchizând deci că a fost pronunțată

o sentință legală și temeinică, că motivul de recurs invocat nu constituie caz

de casare, recursul se va respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. și va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul N.F. împotriva sentinței penale nr. 81 F din 2 septembrie

2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2004.