ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3586/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37/ F din

15 aprilie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins plângerea

formulată de petiționarii R.V. și P.C. împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești nr. 527 din 3 iunie 2003, ca fiind fără obiect.

Petiționarii au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400.000 lei.

S-a reținut că petiționarii R.V. și

P.C. s-au plâns împotriva modului de soluționare de către Parchetul Curții de

Apel Pitești a plângerii penale pe care au formulat-o împotriva a 25 de

persoane (polițiști, procurori, judecători, salariați ai S.C. E. SA Pitești),

solicitând desființarea rezoluției dispuse sub numărul 52/ A din 3 iunie 2003,

reținerea cauzei spre judecare și condamnarea celor 25 de făptuitori pentru

infracțiunile săvârșite.

Instanța de fond a constatat că

plângerea penală formulată de cei doi petiționari formează obiectul dosarelor

penale nr. 3387/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și nr.

486/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, aflate în curs de

soluționare.

În consecință, constatând că în

cauză nu s-a dispus o soluție de neurmărire penală care să facă obiectul

plângerii în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.,

instanța de fond a respins plângerea formulată ca fiind lipsită de obiect.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs petiționarul R.V. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii formulate, desființarea

rezoluției dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub nr. 52/

A din 3 iunie 2003 și reținerea cauzei spre judecare privind infracțiunile

comise de cei 25 de făptuitori.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat în mod

temeinic că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu a soluționat nici

un dosar penal prin rezoluția nr. 52/ A din 3 iunie 2003, astfel cum în mod greșit

au susținut petiționarii.

Plângerea penală formulată de

petiționarii R.V. și P.C. a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul

Argeș și respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, spre competentă

soluționare, persoanele vătămate în drepturile lor legitime având posibilitatea

de a urma procedura dispusă de articolul 278

1

C. proc. pen., în

cazul în care soluția ce se va pronunța este apreciată ca nelegală și

netemeinică.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să respingă recursul petiționarului R.V. ca

nefondat și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 37 din 15 aprilie

2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.