ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2828/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 627

din 30 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 2297/2004

a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul Ț.D.

A fost obligat revizuientul

la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu

avocat oficiu.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

3 noiembrie 2004, condamnatul Ț.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 103

din 18 iunie 1998 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 3524

din 12 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, motivând că s-au descoperit

fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță, în sensul că cercetarea

penală a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv organele de poliție

în locul procurorului, iar unele înscrisuri care au servit ca temei al

hotărârii au fost declarate false, în sensul că actele medicale nu poartă

ștampila medicului legist și semnătura acestuia, susținând, totodată, că i s-a

respins în mod nejustificat cererea de recalculare a alcoolemiei.

Examinând actele și

lucrările dosarului vizat prin cererea de revizuire, tribunalul a constatat că

prin sentința penală menționată, inculpatul Ț.D. a fost condamnat la pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

239 alin. (1) și (3) C. pen., două infracțiuni și art. 37 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, cu executarea în condițiile art. 81 C. pen.

S-a reținut, în fapt, că la

data de 24 iulie 1997, după ce a consumat băuturi alcoolice și a provocat

scandal la benzinăria C. din Pitești, a insultat doi subofițeri de poliție

aflați în exercițiul funcțiunii, iar după recoltarea probelor biologice s-a

stabilit că a avut o alcoolemie de 1,30 gr. %o. Recoltarea probelor biologice

s-a făcut după depistarea inculpatului în trafic de către un alt echipaj de

poliție, după primul incident.

Prin decizia penală nr. 213/

A din 29 octombrie 1998 a Curții de Apel Pitești au fost respinse, ca nefondate,

apelurile procurorului și inculpatului, iar prin decizia penală nr. 3524/1999 a

Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul parchetului, s-a făcut aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., în loc de art. 33 lit. b) C. pen., dispunându-se ca

inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, în condițiile art.

81 C. pen., fiind respins, totodată, ca nefondat, recursul inculpatului.

Susținerea revizuientului în

prezenta cauză, că actele medicale sunt declarate false, s-a apreciat ca

neîntemeiată, nefiind nici o dovadă în acest sens, cum ar fi o hotărâre sau o

ordonanță a procurorului.

Cât privește celelalte

motive, tribunalul a considerat că acestea vizează încălcări de procedură sau

probatorii în apărarea sa care puteau fi semnalate și îndreptate în căile

ordinare de atac.

Deoarece, nu au fost invocate

fapte sau împrejurări noi la care se referă art. 394 lit. a) C. proc. pen., sau

alte motive care să se încadreze într-unul din cazurile reglementate la lit. b)

– e) ale aceluiași articol, cererea revizuientului a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, în motivele invocate în scris și susținute oral,

precizând că nu a fost legal citat, în sensul că nu a primit personal citația

atunci când cauza, având ca obiect prezenta revizuire, a fost judecată în primă

instanță, iar pe fond, a solicitat admiterea cererii sale de revizuire, așa cum

a fost formulată.

Prin decizia penală nr. 29/ A

din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 89/P/2005,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Ț.D. împotriva

sentinței penale nr. 627 din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș,

în dosarul nr. 2297/2004, fiind obligat apelantul revizuient la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu

avocat oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel analizând procedura de citare, la instanța de fond, când i-a

fost respinsă cererea de revizuire a constatat că există dovada de îndeplinire a

procedurii de citare consemnându-se în procesul-verbal că a fost primită

citația de către mama revizuientului, la adresa indicată în cererea de

revizuire, comuna Morărești, județul Argeș, aceasta semnând personal de

primire.

În această situație, critica

vizând faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nu a putut

subzista, o atare citare făcându-se conform legii, mai exact potrivit

prevederilor art. 179 alin. (1) C. proc. pen.

Nici pe fondul cauzei

motivele invocate nu au putut fi primite, deoarece ele exced cadrului procesual

instituit de prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. pen., nici

unul dintre motivele invocate de revizuient și anume că, actele medicale sunt

declarate false, că a fost efectuată cercetarea penală de către un organ

necompetent, că i s-a respins nejustificat cererea de recalculare a

alcoolemiei, nefiind incidente prevederile articolului mai sus menționat.

Așa fiind, în mod corect

tribunalul a respins cererea de revizuire și, în consecință, iar soluția a fost

apreciată ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat Ț.D., criticând-o,

arătând în scris că și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394

lit. a) și c) C. proc. pen., deoarece a descoperit că buletinele de analiză

prin care i-a fost stabilită alcoolemia nu poartă parafa și ștampila medicului

legist, considerând cele două buletine de analiză sunt false și chiar dacă nu

ar fi false ele nu întrunesc toate elementele cerute pentru astfel de acte. Se

apreciază că este drept că poartă ștampila unității sanitare și a celui (celei)

care a efectuat proba, dar acest lucru arată locul și cine a lucrat, nefiind

întărit de părerea unui medic legist fiind lucrate de aceeași persoană care

anterior nu a vrut să semneze sau nu i-a fost prezentat certificatul pentru a

fi semnat și deși a făcut două sesizări la parchet nu au fost făcute referiri

la autenticitatea celor două certificate. Totodată revizuientul condamnat a mai

precizat că și-a întemeiat cererea de revizuire și pe dispozițiile art. 394 lit.

d) C. proc. pen., deoarece cercetarea în cazul infracțiunilor de ultraj se

poate face numai de procuror, declarațiile martorilor fiind date în fața

polițiștilor părți vătămate, parchetul a luat declarații după câteva luni,

astfel că cercetarea efectuată de poliție este contrară legii, apreciind că și

certificatele medicale false ar intra și sub incidența acestui temei al

revizuirii, că declarația martorului C.A. dată în fața instanței a fost

modificată, toate aceste aspecte fiind menționate în încheieri și în memoriile

depuse care însă nu au fost luate în considerare.

De asemenea, recurentul a

mai arătat că a lipsit la data judecării cererii de revizuire la 30 noiembrie

2004, neprimind nici o citație prin care să fie încunoștințat de termen și deși

a criticat acest lucru și la Curtea de Apel Pitești nu a ținut cont de acest

lucru.

La motivele de recurs formulate,

recurentul revizuient condamnat a anexat mai multe înscrisuri, respectiv

fotocopiile unor sesizări către parchet, de pe unele recipise și a unor adrese

din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în sensul că, prin

rezoluția din 24 noiembrie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

cauza referitoare la C.I. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, C.F. și C.R., cercetați sub

aspectul comiterii infracțiunii de cercetare abuzivă, deoarece faptele acestora

nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni și a P.N.A.S.T.A. Pitești

prin care s-a comunicat petentului că faptele reclamate și care privesc abuzuri

comise de procurori și polițiști sunt de competența Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, competența P.N.A. fiind aceea prevăzută de art. 13 din O.U.G.

nr. 24/2004, care se referă la alte infracțiuni, cuprinse în Legea nr. 78/2000.

Apărătorul revizuientului în

concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., iar față de dispozițiile art. 394 lit. c) C.

proc. pen., a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia, având în

vedere motivele arătate de revizuient, respectiv faptul că în dosarul a cărui

revizuire s-a solicitat, sunt înscrisuri false, iar un act medical nu poartă

ștampila și semnătura medicului legist.

Examinând recursul declarat

de revizuientul Ț.D. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit

argumentele primei instanțe referitoare la motivele invocate de revizuientul

condamnat și în consecință a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire

formulată de acesta.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a examinat toate criticile arătate de revizuient

prin prisma cazurilor de revizuire invocate, evidențiind faptul că acestea

exced cadrului procesual al revizuirii, iar totodată referitor la lipsa de

procedură de la data judecării cererii formulate s-a menționat existența

dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, la adresa indicată, consemnându-se

că citația a fost primită de către mama revizuientului, aceasta semnând

personal de primire.

Înalta Curte nu poate avea în

vedere critica reiterată în recurs de revizuientul condamnat, cu privire la

lipsa de procedură la judecarea cererii de revizuire, deoarece, așa cum rezultă

din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a revizuientului,

procesul-verbal a fost semnat de mama revizuientului, iar adresa la care a fost

citat era aceea indicată de revizuient în cererea formulată, astfel că au fost

îndeplinite dispozițiile art. 175 și art. 179 C. proc. pen., instanța de apel,

apreciind corect ca fiind legal îndeplinită procedura de citare a

revizuientului.

Totodată motivele de recurs

invocate de recurentul revizuient privind modul de soluționare a cererii de

revizuire față de cazurile invocate nu se susțin, deoarece aprecierile

referitoare la actele medicale că ar fi false, împrejurare nouă, descoperită

ulterior judecării cauzei este infirmată de faptul că actele respective au fost

avute în vedere inițial de instanțe, nereprezentând fapte sau împrejurării noi,

iar în ceea ce privește constatarea falsului acestora nu s-a dovedit prin nici

un act procedural, respectiv hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului situația menționată, astfel că în consecință nu sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

Pe de altă parte nici

criticile referitoare la modificările apărute în declarația unui martor și cu

privire la cercetarea efectuată de un organ necompetent nu pot fi reținute,

deoarece nu se circumscriu condițiilor impuse expres și limitativ de art. 394 alin.

(1) lit. b) - e) C. proc. pen.

Așadar, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a făcut o corectă analiză atât a motivelor de

apel, cât și a celor de revizuire învederate, față de toate condițiile impuse

de normele procedurale referitoare la cererea de revizuire în raport cu actele

și lucrările dosarului, pronunțând o decizie cu respectarea legii, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte

verificând hotărârea pronunțată de curtea de apel nu a constatat nici existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Ț.D. împotriva

deciziei penale nr. 29/ A din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Pitești.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul Ț.D. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din

27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurentul

revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2005.