ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1869/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1511 din 30 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6029/2004 de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1306 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2427 din 5 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea formulată de revizuientul inculpat V.M. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200.000 lei a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 1306 din 19 decembrie 2003 s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În conformitate cu art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a menținut arestarea preventivă și s-a dedus prevenția de la 27 aprilie 2003 la zi. S-a confiscat în conformitate cu art. 118 lit. b) C. proc. pen., cuțitul care a servit la comiterea infracțiunii. În fapt, pe baza probelor administrate s-a reținut că, la data de 27 aprilie 2003, inculpatul V.M., după ce consumase alcool, a avut discuții în contradictoriu cu victima N.L.

și a înjunghiat-o cu un cuțit pe care i l-a introdus în zona hemitoracelui stâng, provocându-i o plagă ce a lezat organele interne și a secționat aorta abdominală, generând decesul acesteia. Agresiunea inculpatului asupra victimei a avut loc în condițiile în care aceasta din urmă a intervenit în conflictul verbal care a izbucnit între inculpat și martora V.I., soția inculpatului, și i-a cerut inculpatului să înceteze să mai adreseze injurii. Inculpatul a început să o jignească și pe victimă, solicitându-i să părăsească incinta locuinței și enervat de faptul că aceasta nu a dat curs solicitării sale, inculpatul s-a deplasat în bucătăria imobilului de unde a luat un cuțit, a ieșit în curte unde se afla victima și a înjunghiat-o în zona hemitoracelui stâng.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de inculpat. Tribunalul a reținut că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispozițiile strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva sentinței de respingere a cererii de revizuire a declarat apel revizuientul care a solicitat să se aprecieze asupra cererii de revizuire, întrucât martorii au dat declarații mincinoase în faza de urmărire penală care nu reflectă realitatea. Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul constatând, că aspectele invocate de revizuient în cererea sa, respectiv legitima apărare și lipsa de discernământ, deși teoretic realizează cerințele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., în speță nu pot determina admiterea cererii de revizuire, deoarece sunt împrejurări care au fost cunoscute de instanțe la soluționarea în fond a cauzei și au fost verificate de aceasta. De altfel, s-a reținut că din actele dosarului rezultă că revizuientul cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și în căile ordinare de atac a invocat scuza provocării, legitima apărare, dar și starea sa de sănătate, iar instanțele s-au pronunțat asupra acestor aspecte. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat susținerile din cererea de revizuire respectiv starea de provocare în care a acționat, lipsa intenției de a ucide victima, starea de ebrietate în care se afla și care ar fi condus la pierderea discernământului în momentele respective.

Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârii se poate obține numai în urma descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., prin aceste fapte sau împrejurări noi, se poate dovedi netemeinicia unei soluții de achitare sau de încetare a procesului penal ori de condamnare, după caz. Rezultă așadar că este admisibilă doar revizuirea hotărârilor netemeinice sub aspectul existenței sau inexistenței faptei ori a vinovăției autorului, precum și a celor netemeinice sub aspectul prevederilor legale referitoare la încetarea procesului penal.

Prin urmare, revizuirea trebuie să fie totală, să ducă la o soluție radical opusă celei pronunțate anterior și anume achitarea celui condamnat sau condamnarea celui achitat ori încetarea procesului penal. Dimpotrivă, dacă prin faptele sau împrejurările invocate în revizuire nu se tinde a se dovedi nevinovăția condamnatului, ci stabilirea unor situații de natură a atenua răspunderea penală a acestuia, cererea de revizuire nu poate fi primită. În speță, revizuientul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, cum ar fi legitima apărare și starea sănătății sale, aspecte care au fost verificate cu ocazia judecării cauzei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Pe de altă parte starea de provocare în care susține revizuientul că ar fi acționat asupra victimei a fost și ea invocată în fața instanțelor, astfel că nu reprezintă o împrejurare nouă, iar starea sănătății sale a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei aplicate. De altfel, din actele medicale existente la dosar rezultă că afecțiunile de care suferă condamnatul nu au afectat starea psihică a acestuia, cu consecințe asupra discernământului său pentru a se putea susține aplicabilitatea dispozițiilor art. 48 C. pen. În ce privește susținerea revizuientului că s-ar impune reducerea pedepsei avându-se în vedere circumstanțele reale și personale, este de arătat că o asemenea cerere nu poate fi invocată pe calea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, cazurile de revizuire fiind strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată, că hotărârile instanțelor de respingere a cererii de revizuire formulată de condamnat și respectiv a apelului declarat de acesta, sunt legale și temeinice, astfel că recursul promovat în cauza de față este nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul V.M. împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2005.