ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 2 aprilie 1955, Tribunalul Militar Teritorial Timișoara i-a condamnat pe inculpații: - P.N. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - P.L. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - D.F. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - B.I. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - F.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. Ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior.

- M.O. la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. Ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - T.L. la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior. - P.S. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228, coroborat cu art. 1 C. pen., anterior. Instanța a reținut, în fapt, că în perioada 1948 – 1950 inculpații P.N. și P.L., preoți greco-catolici, au instigat mai mulți preoți și enoriași să se opună unificării cultului greco-catolic cu cel ortodox. Inculpatul P.N. a luat legătura cu Nunțiatura Papală din București și a trimis informații privind situația preoților greco-catolici.

Inculpații B.I., F.V., D.F., M.O. și T.L. i-au ajutat pe inculpații P.N. și P.L. să se sustragă de la urmărirea penală, iar inculpatul P.S. a omis să-i denunțe autorităților. Recursurile inculpaților au fost respinse prin decizia nr. 1045 din 7 iunie 1955 a Tribunalului Militar pentru Unitățile M.A.I. Împotriva hotărârilor menționate procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen., respectiv în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor imputate. Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în anulare este fondat.

Din declarațiile martorilor D.I., N.L. și P.D., avute în vedere la dovedirea susținerii infracțiunilor, rezultă, în adevăr, că inculpații P.L., P.N. și D.F. și-au manifestat nemulțumirea în mai multe rânduri față de măsurile luate privind unificarea cultelor fără însă să instige alte persoane să se opună acestor măsuri. Fiind dovedit faptul că inculpații P.N., P.L. și D.F. au transmis informații la Vatican referitoare la situația preoților greco-catolici care se opun unificării și a celor arestați, se relevă că aceste date, neavând caracter secret, faptele imputate nu erau de natură să pericliteze în vreun fel ordinea de drept și siguranța statului.

Așa fiind, raportând faptele la conținutul infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) C. pen., anterior, instigare publică, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât în ce privește elementul material, cât și cel subiectiv, motiv pentru care se va dispune achitarea inculpaților P.N., P.L. și D.F. De urmare, cei trei inculpați sus-numiți nefiind „infractori”, faptele inculpaților B.I., F.V., M.O. și T.L. de a-i fi găzduit și ajutat în timpul cercetărilor și în cel al efectuării altor acte de procedură de către autorități, nu realizează conținutul infracțiunii subsecvente de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 284 alin. ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior.

Pentru aceleași rațiuni nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 228, combinat cu art. 1 C. pen., anterior, omisiunea denunțării, imputată inculpatului P.S., care a luat cunoștință de activitățile celorlalți inculpați și nu i-a denunțat autorităților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 188 din 2 aprilie 1955 a Tribunalului Militar Teritorial Timișoara și deciziei penale nr. 1045 din 7 iunie 1955 a Tribunalului Militar pentru Unitățile Ministerului Afacerilor Interne, privind pe inculpații P.N., P.L., D.F., B.I., F.V., M.O., T.L. și P.S.A. Casează hotărârile. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpații P.N., P.L. și D.F., pentru infracțiunea de instigare publică, prevăzută de art. 327 alin. (1) C. pen., anterior; B.I., F.V., M.O. și T.L., pentru favorizarea infractorului, prevăzută de art. 284 alin. ultim, combinat cu art. 327 alin. (1) C. pen., anterior și P.S.A., pentru infracțiunea de omisiunea denunțării, prevăzută de art. 228, combinat cu art. 1 C. pen., anterior.

Onorariul de avocat în sumă de câte 200.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.